Au venit să mă cunoască?
Să mai afle o poveste?
Când luminile sunt stinse,
Lângă geam să ațipească,
Să-și adune trup de gheață
Fulg cu fulg, să se cuprindă
Într-o haină călduroasă
Până mâine dimineață;
Sau aduc povești din neguri
Aspre, fără pământeni,
Lumi de gheață cu-a lor margini
Tăinuite în abisuri.
Noaptea-n alb catifelează,
O lumină afânată
Se îngroașă-n fulgi purtată
Când privirea o scrutează;
Lenevit gându-și apleacă
Pleoapa sub povara rece,
Cald în casă, firu-și toarce
Somnul care mă încearcă
Când luminile sunt stinse,
Lângă geam să ațipească…
A venit să mai cunoască ,
Să mai afle o poveste.
DORIAN MARCOCI
1 comentariu
I love how you focused on the quieter corners rather than just the usual tourist highlights—it makes the destination feel much more inviting. Did you find any local dish or small café that ended up being an unexpected favorite?