Mi-e greu și mie când noaptea stelele adie
Ninge cu petale dalbe de cireși
Pe tâmplele poveștii dispărute-n glie
Mi-e greu să vie nisipuri mișcătoare de lună pline
Troiene de încercări pe dealurile vieții fie
Chiar dacă norii cresc pe fruntea întrebării
Voi știi că toate sunt ca niște albe vești
Din vremea când dăruiam tulpini de ghiocei
Unei iubiri din piața mută cu ochii orbi
Mi-e greu și mie când noaptea stelele adie
Aș vrea și eu ca să vorbească norii pentru tine
Și ultimul sărut să fie icoană pe pereți
Și amintirea s-o sufle vântul ca pe-o păpădie
Ionuț Țene
