(n. 1979), locuieste la Roma de 22 de ani. E absolventă a Facultății de Litere, Limbi și Literaturi străine, din cadrul Universității “La Sapienza ” din Roma și a unui Master în Lingvistică, Literatură și Traducere, secția italiană-franceză, în cadrul aceleași universități, cu o bursă în ultimul an de master la Universitatea Sorbonne Paris IV, din Franța, cu o teză de absolvire despre traducere și problematica traducerii în opera autorului francez Jean- Christophe Bailly. Debuteaza în Italia cu volumul” La mia Quintessenza”, Ed. Aletti, 2019, și in diverse volume colective de poezie din Italia, precum “Le mie parole”, 2019 Ed. Aletti, “M’illumino d’ immenso” 2020, Ed. Pagine,dar și proză în antologia Lingua Madre 2020 și 2021, după participarea la un concurs organizat de Regiunea Piemonte și Ministerul de Cultură) . Colaboreaza cu reviste de cultură precum “Orizzonti culturali italo-romeni”, sau ziarul Abitarearoma.it. Alian Monica e redactor-șef la revista de artă și cultură “MarchettiArtGallery”. A tradus în limba italiană în colaborare cu colegul și prietenul Alessio Colarizi romanele “Ciuleandra” și “Amândoi” (L. Rebreanu), editura Rediviva din Milano, apoi basmele lui Ispirescu cu susținerea ICR București, programul TPS, impreuna cu Silvia Storti, pentru editura Besa-Muci, precum și “Ucenicul lui Goya ” de Sara di Furia, pentru editura Lebăda Neagră, în curs de apariție.
* sub pielea ascunsului
mi-aș fi dorit să eliberez toți îngerii
prin pori
să-mi dovedesc că manevrele ascunse
de a stoarce
metafore
erau doar îndoieli
ghemuite cu forța
în casa fără ferestre, fără uși ce sunt
tot aici mi-am respirat și cicatricele
inima bate disperată în urechea stângă
* Ziua în care ți-am privit pașii întunecați în zăpadă:
Trupul nu este decât un cerc de oase. Pământul se umflă de căderi.
* scris pe trup
cuvintele sunt măcinate…
ca și prezentul:
forma aparenței unei voințe
se conjugă la viitor
fluid precum uleiul
într-un moment infinitezimal
ca o alternativă
fără teamă de incertitudine
pasărea neagră sfâșie cu un țipăt cerul
moartea scrie pe trupurile nevinovaților
spionând mugurii cireșilor
* albul oaselor
când
mâinile ierboase ale umbrelor
vor celebra o liturghie fără nume
în ulcerele tăcute ale trupului,
simțind pulsul vocii tale
și când
își vor prelungi degetele verzi
cu tot mai puțină forță
atunci
te vei împotrivi prafului și cenușii
unghiilor lor
lăsând acele gheare vibrând
să rupă firimituri de carne
dezgolindu-ți albul oaselor
