22.8 C
Nürnberg, DE
June 28, 2022
Diverse

Povestea sării iodate. Remediu sau otravă?


Am citit ieri în două ziare, sau în același, două articole despre sarea iodată. Unul o lăuda și o recomanda, celălalt articol spunea că este otrava curată. Adevărul, ca întotdeauna, este la mijloc. Iată:

Dacă aveţi răbdare şi faceţi o investigaţie o să realizaţi că despre sarea iodată nu se prea discuta mult înainte de anul 1979. Sarea iodată este cu 37% mai scumpă decât sarea gemă, clorura de sodiu de ocnă. Şi necesită un proces destul de complicat de fabricaţie. De ce această cabală de producţie?

Pe 28 martie 1979 a avut loc în State cel mai grav accident atomic din continentul nord-american, o topire a unuia dintre cele două reactoare ale centralei nucleare de la Three Mile Island, din Pennsylvania. Pe scara dezastrelor nucleare care este până la 7 (Cernobâl şi Fukushima au primit această notă maximă funestă) Three Mile Island a primit cu zgârcenie doar un 5.

Gurile rele spun că ar fi fost vorba de un 6 plin, dacă nu mai rău…

Era epoca Războiului rece şi secretomania era la modă. Totuşi guvernul american, preşedinte era bunul Jimmy Carter, avea în braţe o problemă gravă: un număr oarecare, mare, de americani fuseseră iradiaţi şi nu le ceruse nimeni acordul verbal, sau scris. Nici măcar nu ştiau că fuseseră iradiaţi!

Aici intervine teoria conspiraţiei sub forma unui înalt funcţionar. Ştiţi, ca în filmul „Independence Day”. Când evreul bătrân îi reproşează preşedintelui SUA că nu a luat toate măsurile contra invaziei extratereştrilor, că doar avea Zona 51 cu toate minunile de acolo! Preşedintele, aproape plictisit, îi răspunde că totul nu este decât fantezie, Zona 51 nu există! La care, lângă el, parcă ministrul apărării îi spune: „Domnule preşedinte, nu este chiar exact că Zona 51 nu există!” Şi apoi vedem toată lumea de pe USAF-1, avionul prezidenţial, cum intră în laboratoarele Zonei 51!

Ei bine, un înalt funcţionar îi şopteşte preşedintelui Carter: „Domnule preşedinte, avem nişte documente din timpul WW2 despre contracararea efectelor radiaţiilor!”

Legenda urbană spune, că, începând din anul 1939, doctorul în medicină Josef Mengele a făcut experienţe folosind drept cobai oamenii din lagăre. Toată lumea ştie, a fost condamnat la Nurenberg, în absenţă, pentru crime de război. Ceea ce lumea nu ştie este că, în anul 1945, prin mai, Mengele a fost făcut prizonier de către americani. Care l-au făcut scăpat, Mengele a fugit de s-a oprit doar în Grosse Deutschland, cum se numeşte partea de Argentină, Uruguay şi Paraguay cumpărată cu aurul celui de Al Treilea Reich.

Nici teribilul Kidon, asasinii Mossadului, nu l-a mai găsit. Mengele se bucura de o suspectă protecţie. A murit în anul 1979 pe când făcea pe nebunul la 68 de ani, a vrut să traversesze înot un râu năvalnic. Nu i-a mai mers!

Libertatea lui Mengele a fost cumpărată de la americani cu trei caiete cu pătrăţele, rezultatele experienţelor lui pe oameni făcute în şase ani de zile. În unul dintre caiete erau și experienţele cu oameni supuşi diferitelor intensităţi de radiaţii. S-a constatat că iodul administrat după iradiere atenua vizibil efectele radiaţiilor.

Aşa că a apărut sarea iodată! Cu o legendă de acoperire. Li s-a spus americanilor că îi face mai deştepţi, că le creşte IQ! Ce poate să facă un american mai fericit decât să i se spună că dacă înghite ceva se face mai deştept, nu tu şcoală, colegiu, examene, toceală şi laboratoare. Doar înghiţi sare iodată! Cool!  Bun, în State sarea iodată a fost pusă în circulația comercială în anul 1924 dar nimeni nu i-a dat nicio importanță, era mai scumpă!

Este normal, nu avem senzori, simţuri, care să ne spună dacă sunt radiaţii, sau nu. După cum avem senzorii termici care ne avertizează de căldura ucigătoare, sau de frigul polar şi în acest caz luăm măsurile necesare, ne îmbrăcăm potrivit, ne protejăm şi ne salvăm viaţa. Nu “vedem” radiaţiile, nu le “simţim”. Nu ne este radiaţie, cum ne este frig, sau ne este cald! Realizăm, de fapt suferim efectele, distrugerile ţesuturilor şi sistemelor biologice, ceea ce este, deja, prea târziu!

Dar, ce sunt radiaţiile? Haide, aţi învăţat la şcoală. Alfa, beta, gamma, radiaţii ionizante, impuls electromagnetic… nu vă mai aduceţi aminte? Pardon, scuzați, ați făcut școala în ultimii treizeci de ani, înțeleg.

Acum, ca o amintire, ca o glumă, să ştiţi că hainele de piele lungi şi tenebroase nu au fost invenţia SS, sau Gestapo. Ei le-au împrumtat, era o modă, de la fizicienii atomişti ai începutului de secol XX. Pentru că anumite radiaţii, alfa, de exemplu, sunt oprite de o haină de piele, mai groasă, bine făcută! Mai ţineţi minte şorţurile de piele groasă ale medicilor de la “micro”? Unele, dublate cu plumb. Pentru cei mai tineri, trebuie să explic că în timpul de dinaintea loviturii de stat se făcea obligatoriu un sumar de analize anuale printre care şi o fotografie micro toracică, cu raze X. Dictatorii aveau nevoie de o forţă de muncă sănătoasă pe care să o exploateze! Ca şi acum, de altfel… dar nu se mai fac analize anuale gratuite populației. A fost o inițiativă, dar s-a renunțat repede.

Să revenim la radiații și sarea iodată. Cum să vă spun, radiaţiile sunt sute de mii, milioane de ace microscopice, care trec prin trupul tău. Unele sunt înroşite, au energie înaltă. În funcţie de cât de multe sunt şi de cât timp eşti expus, sunt şi urmările nefaste ale radiaţiilor, rănile interne și externe pe care le suferi. Am mai spus, nu mă repet, mai toată lumea ştie, din filme, seriale, cât de periculoase sunt radiaţiile.

Cea mai puternică sursă de radiaţii este… Soarele. Dar, suntem protejaţi de radiaţiile lui de trei centuri Van Allen, un fel de scuturi protectoare şi de stratul de ozon.

Am toată consideraţia pentru fostul vicepreşedinte Al Gore. El a declanşat mai multe investigaţii ale institutelor de cercetări ştiinţifice care depindeau, într-un fel sau altul, de guvernul federal şi de comisiile specializate ale Congrsului. S-au făcut publice doar concluzile referitoare la “încălzirea globală”, un proces complex. S-a făcut şi un film, “An Inconvenient Truth”.

Dar, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, Al Gore a arătat cu degetul şi adevărata cauză a procesului, se pare ireversibil, de distrugere a Pământului. Dar nu s-a mai bucurat de mediatizare, pentru că incrimina şi propriul său guvern. Sigur, iresponsabilii ruşi şi americani, în primul rând, dar şi francezi cât cuprinde, se bucură de circumstanţa că nu au ştiut de efectele dezastruoase ale experienţelor nucleare. De aia le făceau, ca să ştie efectele! Bine, poate după primele zece, cincizeci, o sută… dar până la cinci mii, aceasta este crimă împotriva Pământului!

Pentru că, ceea ce se întâmplă acum şi dezastrele climatice, seismice şi vulcanologice care vor urma, ei bine, de ele sunt de vină aproape numai cele peste cinci mii de experienţe atomice din atmosferă, stratosferă, subterane şi cosmice. Nu freonul sau tuburile cu deodorant ale femeilor, nici măcar pârţurile elefanţilor şi ale oilor, sau poluarea industrială nu provoacă sfârşitul nostru lent şi chinuitor. Numai experienţele, exploziile nucleare! Ele au consumat stratul de ozon, până când au provocat adevărate “găuri” pe unde se strecoră radiaţii ucigătoare, au provocat reacţii ciudate şi greu de explicat în toată structura Pământului.

Iresponsabilitatea omenirii în ceea ce priveşte gestionarea energiei atomice este imensă. Nenorocirea este gata! De fapt, trăim această nenorocire, pe lângă care gripa chinezească, virusul Wuhan, este un pârț de elefant!

Folosirea energiei atomice în scopuri paşnice… Ce tâmpenie funciară! Nivelul de fond al radiaţiilor pe Pământ a crescut de trei ori, de când a fost măsurată prima dată, prin anii 30’ ai secolului trecut.

Iar ca unică contramăsură a acestei nebunii periculoase s-a găsit… sarea iodată!

În România sarea iodată a apărut după război, dar, generalizat, în anul 1986, imediat după catastrofa de la Cernobâl. Am impresia că atunci s-au împărţit populaţiei şi pastile de iod, nu ştiu, am auzit doar, nu eram în ţară, ci la 4.000 de kilometri depărtare şi tot ce ajungea acolo, zvonuri, erau relativ distorsionate.

Apoi s-a scos o lege, după lovitura de stat și reorientarea României, probabil la influența ”marelui licurici”, care dăduse din belșug sare iodată și apă florurată populației.

Pe scurt: din 2002, printr-o Hotărare de Guvern (HG 568/2002) s-a impus in Romania ca toata sarea din comert sa fie iodata si s-a interzis comercializarea sarii neiodate. Hotararea suna de-a dreptul totalitar, chiar ameninţător: “In Romania, in alimentatia oamenilor, hrana animalelor si in industria alimentara se utilizeaza numai sare iodata (cap II, art. 3) si “Pe teritoriul Romaniei sunt interzise: importul in vederea comercializarii de sare neiodata pentru utilizarea in alimentatia omului, hrana animalelor şi industria alimentara” (art. 10). In comunicatul de presa ce a urmat (23.05.2002) se precizeaza ca Guvernul a adoptat aceasta hotărâre “in scopul prevenirii tulburarilor provocate de carenta de iod”. Acum, să fim drepţi, nici comisiile de specialitate, nici Parlamentul nu ştiu de ce şi ce au votat! Dar este lege, încă o lege ciudată… În anul 2004 s-a realizat ridicolul creat și s-a renunțat la generalizarea totală a sării iodate, păstrându-se numai pentru produsele de panificație. Apoi au apărut fel de fel de reglementări ciudate privind procentul de iod din sare

Din fericire mai sunt oameni profesionişti, capabili şi cinstiţi în România. Unul dintre ei mi se pare a fi prof. dr. Pavel Chirilă care afirmă in studiul sau “Iodarea universala a sarii – atentat la sanatatea publica”: “Este o problema de sanatate publica, etica profesionala si bioetica” si “este ilogic ca pentru 7000-12 000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an să forţezi o ţara întreagă să mănânce iod”.

Bun, bunul doctor analizează corect, medical, în specialitatea lui. De unde să ştie că suntem iradiaţi cât cuprinde! Şi că unica contramăsură provine din cercetările făcute în război de un medic nazist! Saturarea cu iod a organismului, previne iodul radioactiv emergent să se ataşeze chimic în diferitele biosisteme şi acesta este eliminat, majoritatea prin urină. Prin anii 50’ nebunii care asistau, de aproape, la experienţele atomice din Bikini, şi, de aceea, erau iradiaţi copios, ca şi contramăsură se îndopau cît puteau cu iod – făceau pipi fosforescent, eliminau rapid materialul radioactiv din ei. Că este o exagerare, sau o glumă macabră, asta nu mai ştiu, eu nu am fost acolo, vorba grecilor!

Sare iodată, sau nu? Aceasta este întrebarea! Sarea iodată mai are un păcat. Ca să fie iodată intră în reacţie chimică cu iodura de potasiu, iar dozarea se face prin izotopi radioactivi. Dar nu este suficient! Ca sarea să nu se facă bulgări, se adaugă două otrăvuri, doi antiaglomeranţi, în cantităţi mici, desigur, E535 şi E536. Sunt ferocianuri! Aţi auzit de cianură, nu? Ei bine, la temperaturi mai mari de 100 de grade Celsius, E536 se descompue, eliberând cantităţi foarte mici de cianură! Pentru unii complet inofensiv, dar, pentru alții…

NU PUNETI SARE IODATA la mâncărurile preparate la temperaturi mai mari de 100 grade Celsius! Puteţi săra după preparare, la rece!

Excesul de iod în alimentație are același efect ca și lipsa lui, implicând hormonii tiroidieni. Idioțenia este cel mai blând simptom. Într-o zi omul are nevoie de 120-290 mcg de iod, minimul pentru copii, maximum pentru femei care alăptează. Iodul se găsește în mod natural în pește, alge, lactate și unele fructe și legume, nuci, ciuperci, spanac, de exemplu. Sarea iodată face ca aportul de iod în organism să crească în funcție de concentrația din sare, am văzut din ce considerente.

Personal am consumat întotdeauna, de când mă știu eu și familia mea, poate de multe generații, doar sare de salină, sare vie. Aportul principal de iod în familia mea venea din lactate, din care se consumau cantități enorme, lapte de vacă, brânzeturi de toate felurile, în special de capră și burduf, iaurt, sana, kefir etc. Repet, cantități enorme! Alimentația familiei, cum arată documentele, scrisorile, listele de cumpărături din ultimii două sute de ani arată un preponderent regim lacto-vegetarian. Carne multă se mânca numai la Crăciun și la Sf.Paști. Pește, da, mereu. Așa că cei din familia mea care nu au avut morți violente au atins, marea majoritate, vârsta de 90 de ani și peste. Dar nimeni nu a avut vanitatea să împlinească o sută de ani, în familia mea se respecta morala mic burgheză. Nici prea-prea, nici foarte-foarte! Poate unde nu au consumat sare iodată? Numai bunul Dumnezeu știe!

De ce e bine să consumi sare iodată. Efectele asupra creierului sunt uimitoare

De

 Elena Oceanu 

– 

De ce e bine să consumi sare iodată. Sarea iodata nu este altceva decat sare obisnuita la care s-a adaugat iod, microelement nutritiv implicat in cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului. Iodul poate fi procurat din fructe si legume insa nu intotdeauna nivelul acestuia este suficient, lucru care se explica prin faptul ca solul este sarac in acest microelement.

In Romania mai bine de 30 de judete se confrunta cu deficitul de iod, acest lucru avand repercusiuni serioase asupra starii de sanatate a populatiei.

O modalitate simpla si eficienta de a contracara deficitul de iod este consumul de sare iodata-produs la indemana oricui.
Deficitul de iod are un impact major asupra organismului fiind considerat la noi in tara o problema de sanatate publica.

De ce e bine să consumi sare iodată

Glanda tiroida este in mod direct afectata de lispa iodului lucru ce se traduce prin afectarea functiei acesteia cu implicatii grave asupra intregului organism. Gusa, hipotiroidia si cretinismul endemic sunt afectiuni relativ frecvent intalnite in populatie. In momentul in care tiroida nu mai functioneaza cum trebuie acest lucru se resfrange si asupra celorlalte organe.

Potrivit medicului Alin Popescu, cu ajutorul sarii iodate se pot ameliora diverse simtome si semne care sigur nu le ati fi pus pe seama deficitului de iod. Astfel tulburarile de memorie si scaderea capacitatii de concentrare pot fi contracarate daca se obtine un aport corespunzator de iod (este demonstrat faptul ca deficitul de iod scade IQ-ul cu 15 puncte). O alta problema de sanatate care se asociaza frecvent cu hipotiroidia si implicit cu deficitul de iod este problema suparatoare a kilogramelor in plus.

Related posts

Despre vin – fara glume

Theodora-Raluca Paun

Concertul extraordinar de Crăciun, susținut de Orchestra Simfonică „Muntenia”, dirijor Daniel Jinga

Theodora-Raluca Paun

#DepartedarImpreuna de Ziua Unirii Principatelor Române

Theodora-Raluca Paun

Portrete ale maeștrilor scenei europene, în prezentarea cărții semnate de George Banu, «Les Récits d’Horatio»

Theodora-Raluca Paun

O întâmplare, deloc intâmplătoare!

Theodora-Raluca Paun

Prima editie a Festivalului Teiului lui Eminescu organizata de parohia “Sf. Grigorie Teologul” din Schiedam, Tarile de Jos

Theodora-Raluca Paun

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy