Cu numele real de Ricardo Neftalí Reyes Basoalto, Pablo Neruda a fost un genial poet şi un remarcabil om politic chilian născut în luna iulie a anului 1904 în oraşul Parral şi crescut într-o familie de oameni obişnuiţi. Amintirile din adolescenţă ale poetului sunt legate de localitatea Temnco unde urmează liceul şi îşi exersează cu precocitate talentul literar. Nemulţumit de conjunctura genealogică şi posibilităţile modeste oferite de părinţii săi, cel care va fi considerat copilul teribil al poeziei spaniole din Chile porneşte într-o lungă şi consistentă călătorie literară. Face primii paşi literari la vârsta de 13 ani publicând articole în cotidianul “La Mańana” unde îi apare şi primul poem “Entusiasmo y Perseverancia”. În 1923, cînd nu împlinise încă 20 de ani, publică prima carte de poezie cu titlul “Crepusculario” (Crepuscular). La nici un an distanţă, rod al unei efervescenţe creatoare de nestăpânit, vede lumina tiparului volumul: “Veite poemas de amor y una cantion desesperada”. Devenit obiectul unor traduceri în mai multe limbi volumul cu poeme de dragoste adaugă renumelui naţional al poetului, celebritatea internaţională.
Paralel cu activitea literară, Neruda îşi continuă studiile de franceză şi pedagogie la Universitatea din Chile şi desfăşoară apoi o variată activitate de diplomat, care-l poartă prin Burma, Ceylon, Singapore, Buenos-Aires, Barcelona şi Madrid. În capitala spaniolă îmbrăţişează principiile mişcării politice republicane iar ca poet descoperă suprarealismul european promovându-l mai întâi în revista “Calul verde”, adaptându-l în cele din urmă la specificul poeziei chiliene.
Trecerea la opera de maturitate şi renunţarea la exuberantele poeme ale tinereţii s-au realizat la Pablo Neruda într-o manieră zguduitoare, poetul fiind marcat de experienţele trăite în perioada Războiului Civil Spaniol. Se naşte acum poezia nerudiană cu caracter pamfletar, apar volumele cu tematică social-politică dintre care cel mai cunoscut este “España en el Corazón”.
Numărând 250 de poeme, volumul “Canto General” (Cântec general) elaborat în Mexic între anii 1942-1954, unde Pablo Neruda este numit Consul General, a stat vreme îndelungată în atenţia criticii latino-americane şi europene. Exegeţii operei sale au observat că admirabilul edificiu poetic nerudian îşi extrage seva nemuritoare din poemele “Cântecului general” în care auzim glasul inconfundabil al poetului revoltat în faţa nedreptăţilor războiului şi inegalităţilor sociale, încântat de frumuseţile peisajelor din ţara natală, povestind cu realism poetic despre trecutul şi prezentul oraşelor chiliene, despre faptele eroice ale conchistadorilor spanioli, despre ţărani paşnici sau politicieni tirani.
Pastelurile din “Cien sonetos de amor”, dedicate Matildei Urrutia, una dintre “doamnele prea iubite”ale poetului, invită cititorii la o lectură emoţionantă şi promiţătoare. Aceştia devin martorii unor trăiri emoţionale formidabile transformate în pure lecţii de iubire genial concentrate în versuri precum:
“Mă-mprejmuia mereu iubirea crudă
Şi sfâşiidu-mă în ţepi şi spade,
În inima-mi deschise-arzândă cale.”
Dimpotrivă în “Fin de fiesta” Neruda procedează la schimbarea registrului tematic şi renunţă al poezia romantică în favoarea unor confesiuni lirice, a unor poeme ivite din tuşe de penel autobiografic.
Numit poet simbolic sau romantic, realist sau suprarealist, Neruda atinge punctul culminant al traiectorie sale poetice în 1971 când obţine Premiului Nobel pentru Literatură. Peste doi ani se stinge din viaţă după ce îşi încheie destinul literar scriind autobiografia în proză “Confieso he che vivido” şi publicând în 1969 culegerea de poezii “Fin del mundo” unde realizează, în manieră concentrată, o scanare metaforică a universului. În urma lui rămâne gândul-testament “mi-e poezia cântec şi pedeapsă ”, cuvântul veşnic admirat a unui scriitor care a ales să iubească şi să urască în versuri, care a scris poeme tragice şi poezii pline de speranţă şi încântare, care a prezentat lumii literare nedreptăţile şi victoriile poporului chilian rostite de pe marea scenă a poeziei universale.
LILIANA MOLDOVAN
