Sunt fiică de cer cu-un strop de mister

Sunt apă și foc și-un strop de noroc,
Sub soare vibrând, emoții purtând.
În gânduri pictez iubirea în miez
De veri cu alean zâmbind peste an
Pământului sfânt. Sunt ploaie și vânt.

Din timpuri străvechi îmi prind la urechi
Cuvântul sfințit prin ceruri venit,
Să-mi fie balsam în rostul ce-l am,
Și-n tihnă să-l cresc, curat și firesc,
Cinstit și frumos, senin și duios.

Pe râuri mi-așez poveștile-crez
Să-mi spele ușor al toamnelor dor.
Emoții să-mi scriu, și soare să-mi fiu
Pe-al cerului gând, iubire curgând.
Sunt apă și cer, și-un strop de mister.

Prin codrii îmi cânt al vieții-avânt,
Rostindu-mi dorinți, albastre, fierbinți
La porți de magii, cu-a vrea și a fi.
Șotronul mi-l joc în hore de foc,
Sculptându-mi în lut al sorții salut.

În ierni mă-nfășor cu-al visului zbor
Și-n psalmi îmi alin al gerului chin,
Cu îngeri rostesc cuvântul ceresc
În miez de senin, cu pace din plin.
Ninsori mă albesc. Sunt pur și firesc.

În straie de timp, îmi sunt anotimp,
Cu taine-n văzduh, iubire în duh
Și pace în gând. Sunt aer și vânt
Creat din divin, curgându-mi senin
Lumină-n eter din magicul cer.

Sunt apă și foc legate-n mijloc
De-al vieții parfum, luceafăr și scrum,
Petale de flori, sorbind prin culori
Al lumii balsam. Sunt apă și calm.
Sunt fiică de cer cu-un strop de mister.

© Simona Prilogan, Londra