Poetul viaţă personală nu are
El sprijină cerul să nu cadă peste noi
Se face nor şi-n tăcere cărare
Spre turnul potopit de ploi.
***
Poetul nu are viaţă personală
Întâmpină zorii alergând prin fum
Salvează marinarii surprinşi în cală
S-au fecioarele urmărite pe drum.
***
Poetul viaţă personală nu are
Fântânilor spre seară li se-nchină
Şi cumpenelor le pune în vârf un soare
Salvând amurgul de rugină.
***
Poetul nu are viaţă personală
El curge molatic ca un râu sub lună,
Atunci când vântul coboară cu-o rafală
Păzeşte livada cu Poezia împreună
***
Poetul viaţă personală nu are
Târziu se culcă învelit de-o zeghe
Şi-atunci mai scrie un poem pe-o zare
Până când cocoşii îl strigă, stând de veghe.
***
Poetul e soldatul ce apără iubirea
Cu pana înmuiată în cerul albastru
Înconjurat de muze şi mărul bun
Din care muşcă ca dintr-un astru
Şi-atunci când am încercat să-ţi spun:
***
Poetul trăieşte întotdeauna în vis
Stând de straje cuvântului scris.
Al.Florin Ţene
