Anul 2024 este Anul meu. Anul schimbărilor și al provocărilor. Este anul în care mă simt mai hotărâtă că niciodată să fiu fericită . Să simt acea fericire în care să pot să mă iubesc pe mine pentru ceea ce sunt, să-mi placă cu adevărat singurătatea din mine, pentru că în acele momente mă regăsesc. Să-mi simt fiecare ticăit al inimii atunci când emoția mă cuprinde și să dau sufletului fericirea adevărată întru credință și iertare. Să mă pot îmbrățișa cu amândouă mâinile în așa fel încât să-mi simt căldura propriului corp, apoi să trag aer în piept și să spun: “Mulțumesc, Doamne, că m-ai ajutat să rezist furtunilor și mulțumesc că astăzi mă aflu în picioare doar datorită ție!” Prea multe așteptări si prea multe visuri risipite și neîmplinite. Prea mulți oameni și prea puține suflete m- au stors de energie. Voi da drumul oamenilor care nu sunt pregătiți să mă iubească. Nu mai am timpul și nici răbdarea necesare să mai aștept că, poate, cândva își vor deschide mari ochii și mă vor vedea.
Așteptările nu au întotdeauna un final fericit. Cea mai riscantă investiție în ziua de astăzi este aceea în oameni. S-ar putea, într-un târziu, să-ți dai seama că cea mai bună investiție ești doar tu și nimeni altcineva . În acest an am să dau voie sufletului să iubească doar măreția sufletească, simplitatea și blândețea unui om. Restul vor fi doar persoane cu care probabil voi interacționa din când în când. Îmi voi permite ca în acest an să mă pun în prim-plan pe mine. Nu voi mai da voie sufletului să se întristeze pentru orice și pentru oricine. Voi învăța, cu pași mărunți, ce înseamnă fericirea. Voi pune accent pe tot ceea ce îmi aduce satisfacție, împlinire și liniște sufletească . Voi deveni propriul meu învățător și voi învăța să așez în cartea vieții doar oameni care știu să mă prețuiască la adevărată mea valoare. Îl voi lua călăuză pe Dumnezeu la fiecare pas pe care îl fac și nu voi mai da voie gândului să-mi întristeze sufletul. Voi crea o punte între inimă și minte. Viața este scurtă , clipele trec, iar noi ne consumăm pentru nimicuri. A-ți vrea propria fericire nu înseamnă că te-ai rupt de lume, că ai devenit un individualist, ci, pur și simplu, doresc să nu mai depind absolut de nimeni pentru a fi fericită . Fericirea se află în noi, în interiorul nostru, nu trebuie să o mai căutăm în altă parte. Fericirea se regăsește în mintea noastră, în gândurile noastre, în felul cum învățăm să ne trăim viața, să ne controlam emoțiile . De foarte multe ori căutăm fericirea în altă parte și rar ne dăm seama că, de fapt, e lângă noi şi trebuie doar să o acceptăm și să o primim cu brațele deschise, așa cum este și așa cum vine, cu mici imperfecțiuni, dar trebuie să învățăm că ea există în noi. Tot timpul așteptăm ca cineva să ne facă fericiți.
Fericire înseamnă să te trezești dimineața să privești răsăritul și să observi că Dumnezeu ți-a mai dăruit o zi și încă o zi de care să te bucuri. Fericire înseamnă să privești cum copilul îți creste și că tu ai reușit să-l educi și să-i dăruiești o bucățică din sufletul tău. Fericire înseamnă să privești seara stelele, să spui o rugăciune pentru cei dragi, să-i îmbrățișezi cu sufletul pe cei pe care nu-i mai ai. Fericire înseamnă să te poți trezi în fiecare dimineață și să pleci la drum cu dorința ca în acea zi să faci o faptă bună , să mângâi un suflet, să îmbrățișezi un bătrân, să ajuți pe cineva, să privești în Sus și să poți spune: “Mulțumesc, Doamne, pentru tot ceea ce mi-ai dăruit! Mulțumesc, Doamne, pentru tot ceea ce mi-ai pus în suflet! ” Aceasta este cea mai mare fericire pentru mine: să dăruiești fără să știi si să iubești doar ceea ce lui Dumnezeu îi place”.
NINA BREAZU
