Odată, într-un sat mic, un copil curios pe nume Andrei s-a întâlnit cu un bătrân înțelept numit Petru, care părea să cunoască tainele universului. Andrei, cu ochii plini de mirare, l-a întrebat pe bătrânul Petru:
Spune-mi, bătrâne înțelept, cine ești tu?
Bătrânul Petru a zâmbit blând și i-a răspuns: Sunt un călător al timpului, Andrei. Am văzut răsărituri și apusuri, am simțit bucurii și tristeți.
Andrei a privit cu uimire și a întrebat: Ești Dumnezeu?
Bătrânul a râs cu căldură: Nu sunt Dumnezeu, Andrei, dar port în mine înțelepciunea pe care am acumulat-o în această călătorie lungă prin viață. Cu fiecare răsărit și apus, am învățat lecții prețioase.
Copilul a întrebat mai departe: De ce suntem aici, pe Pământ?
Bătrânul a răspuns: Suntem aici pentru a învăța să iubim și să înțelegem. Viața este o călătorie plină de lecții, iar fiecare întâlnire și fiecare experiență adaugă câte o filă la cartea noastră.
Privindu-l pe înțeleptul Petru cu ochi curioși, Andrei a schițat o altă întrebare:
De ce oamenii sunt așa de diferiți, și de ce nu toți arată iubirea în același fel?
Bătrânul Petru, cu un zâmbet prietenos, i-a răspuns: Uite, Andrei, oamenii sunt ca norii de pe cer, fiecare cu forma și mișcarea lui unică. La fel e și cu iubirea. Unii o arată deschis, ca un soare strălucitor, iar alții o ascund ca și cum ar fi un mic secret. Dar în fiecare inimă, iubirea răsare ca o stea strălucitoare, fie în modul în care zâmbește cineva sau în felul în care îți oferă o mână de ajutor. Iubirea are multe culori, iar fiecare om pictează propriul său tablou minunat.
Andrei a înțeles că bătrânul Petru nu era doar un om în vârstă, ci și un învățător în drumul său prin viață. Cei doi au continuat să împărtășească povești și să învețe unul de la altul, construind o legătură specială între generații și descoperind că înțelepciunea poate fi transmisă din inima unui bătrân în inima unui copil.
NINA BREAZU
