Viața este o luptă continuă, nu există doar suișuri în viață, există și coborâșuri. Însă pentru fiecare om viața este un dar primit de la Bunul Dumnezeu, și este firesc să îi mulțumim în fiecare zi, atât cât ne este dat să trăim! Viața noastră ne va conduce inevitabil spre menirea noastră, spre locul și spre oamenii care ne sunt destinați. Tot ceea ce se întâmplă cu noi știe doar Bunul Dumnezeu. În urmă cu peste treizeci de ani, am strâns în câteva geamantane lucrurile esențiale unui nou început și împreună cu soțul, Ionel și cei doi copii ai noștri am ales calea spinoasă a străinătății. Teoretic, nu plecam în neant, acolo, în Germania mă aștepta Mama. Și totuși ! Altă limbă, alt serviciu, alte persoane în jurul nostru, nu le puteam încă numi prieteni, altă mentalitate, altă civilizație, altă… Ca orice început a fost destul de greu. Și cum, ce nu te doboară, te întărește, am început să ne adaptăm, să ne facem prieteni, să ne organizăm viața astfel încât să avem și timp liber pentru pasiunile noastre și ale copiilor. Treptat lucrurile s-au așezat dar uneori ne cuprindea un Dooor…de casă, de locurile copilăriei, de casa părintească, de biserica din oraș… Sintagma dorul de acasă, prin bogăția de sentimente pe care le exprimă, este un „concept întrupat în vorbire”, cum ar spune tot Constantin Noica. Prinși în ’’zbaterile cotidiene’’ am început să ne acomodăm. Ori de câte ori veneam în concedii acasă încercam să ne ’’încărcăm bateriile’’ la maxim. ’’ Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile’’. Octavian Paler. În orașul Nürnberg, unde ne-am stabilit se află Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord. O întâmplare frumoasă avea să ne ofere posibilitatea de a -l cunoaște pe Părintele Mitropolit Serafim. Eram în țară, în concediu, la Făgăraș iar un apropiat al domniei sale ne-a rugat ca la întoarcere în Nürnberg să ducem un pachet la Mitropolie. Apoi, în vara anului 2023, fiind în vizită la familia Luci și Vasile Trușcă ne-am întâlnit pentru prima dată cu Zenovia Zamfir care m-a impresionat prin modestia specifică oamenilor valoroși, prin inteligență dar mai ales prin faptul că știe ce vrea și luptă pentru împlinirea idealurilor sale. Am îndrăgit-o chiar de la început iar în mintea mea am numit-o Zorro, pentru că are un suflet mare , este neobosită în activitățile ei caritabile și are o tenacitate de fier. Șansa de a mă alătura și eu împreună cu familia mea la unul din multe proiectele sale a venit chiar în primăvara acestui an. Pelerinajul cultural – spiritual ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră” 2024, se derula pe traseul Austria – Germani – Elveția iar eu le-am propus ca în caz că vor ajunge la Nürnberg să facă popas la noi și le vom oferi cazare și masă. Dar cum nimic nu este întâmplător, sau ai grijă ce-ți dorești pentru că se întâmplă, Zenovia, a acceptat bucuroasă propunerea mea și la începutul lunii mai, 2024, am avut oaspeți minunați : Adriana Wemer, Carmen Tania Grigore, Liliana Hodoroagă, Eufrosina Lazăr, Rodica Prodan, Mihai Ghebrea și Viorel Chirică. Timp de două zile am trăit și am simțit românește prin toți porii. Am fost prezentă alături de soțul meu și membrii caravanei la întâlnirea cu Părintele Mitropolit, preoții și enoriașii Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord la ceas de mare sărbătoare – Izvorul Tămăduirii. Emoții, bucurie, onoarea de a fi român am văzut pe chipurile tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie, oficiată de Părintele Serafim înconjurat de un sobor de preoți. Înalpreasfințitul Mitropolit Serafim te impresionează prin chipul blând, vocea caldă, privirea inteligentă și o mare modestie. Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim a oferit un interviu pentru Revista „Deisis”, în care a vorbit despre greutățile pastorației în diaspora… „Ca și apostolii, noi toți slujitorii mitropoliei am pornit la misiune «fără toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani» (Luca 9, 3). La ¬început, mitropolia n-a avut o biserică proprie sau un sediu episcopal, după cum nici parohiile nu aveau biserica lor sau case parohiale. Și nici salarii! Dar acest lucru s-a dovedit a fi o mare ¬binecuvântare. Căci atunci când n-ai nimic, ai totul! Dumnezeu mișcă inima credincioșilor ca să-ți vină în ajutor, fie pentru plătirea chiriei ¬bisericii, fie pentru înzestrarea ei cu obiectele de cult necesare sau chiar pentru a zidi sau cumpăra o biserică.” După întâlnirea oficială din Biserică, unde delegația coordonată de Zenovia Zamfir, a oferit daruri de suflet, diplome, medalii, cărți și o pereche simbolică de opinci, Părintele Mitropolit ne-a invitat la o agapă frățească. Recunosc că am fost fascinată de simplitatea și normalitatea cu care am fost tratați. La final, Părintele Serafim ne-a copleșit cu daruri , cărți, calendare dar și o mare binecuvântare. A doua zi am avut bucuria de a fi ghid pentru trupa veselă și i-am plimbat prin toată cetatea Nürnberg. După cele două zile petrecute în armonie, comuniune, bucurie, am rămas cu amintiri prețioase. Să nu uităm că timpul există pentru a iubi și a fi iubit, pentru a bucura și a ne bucura, căci nu durează decât o clipă !
Christa Udrea
