Toată opinia publică românească este de acord că sănătatea și educația sunt domenii vitale pentru funcționarea coerentă și viitorul oricărui stat modern și responsabil, însă în România avem de-a face cu multă corupție, incompetență crasă, nepăsare, iresponsabilitate și numiri politice care bulversează și mai mult cele două sisteme de stat și adâncesc crizele cronice amenințându-le existența.
Deși sumele alocate de la buget pentru sistemul medical au crescut permanent iar salariile au fost ajustate, cadrele medicale continuă să ia drumul străinătății din cauza lipsei materialelor sanitare și a tehnologiei aferente activității, a stresului și a supraîncărcării programului, a condițiilor civilizate de lucru fără un minim respect pentru profesie și demnitatea umană, a corupției endemice și a proastei organizări în care normele metodologice și procedurile nu au mai fost schimbate de zeci de ani.
Spitale noi s-au construit puține iar cele existente, de stat, foarte vechi și deteriorate, sunt adevărate focare de infecție datorită lipsei igienei și a curățeniei adecvate, dar și a calității îndoielnice a produselor folosite.
În aceste condiții nu trebuie să ne mire dacă în timpul pandemiei cumplite pe care o traversează omenirea am avut și foarte probabil vom mai avea incendii dezastruoase în secțiile ATI ale spitalelor cu suport Covid unde au murit bolnavi nevinovați internați pentru a fi salvați, iar în urma catastrofei de la clubul Colectiv din capitală de acum câțiva ani am observat brusc că nu avem un spital de arși unde pot fi tratate victimele de acest fel, deși ministrul iresponsabil de atunci al sănătății ne liniștea public că numeroșii tineri arși în incendiu au toate condițiile pentru a se interna în România, lucru ce a îngreunat și întârziat transferul lor în străinătate.
Despre acest caz cutremurător și despre corupția care a facilitat producerea incendiului s-a vorbit enorm și a condus la seismul social soldat cu demisia guvernului, dar anii au trecut și încă nu avem o decizie finală în justiție care să lămurească lucrurile și să stabilească vinovații. Oare de ce? Răspunsul se cere căutat individual la fiecare dintre noi. Mai adaug doar că primarul de sector unde s-a produs nenorocirea și-a dat demisia în timpul evenimentului, dar a revenit în funcție în urma alegerilor locale ulterioare. Poate că un posibil răspuns la întrebarea pusă putem găsi chiar în uluitoarea întâmplare relatată aici…
Legea malpraxisului aflată acum în vigoare în același sector sanitar bolnav este ineficientă și imorală atâta timp cât unitățile sanitare nu răspund penal și nu pot fi trase la răspundere pentru erorile grave pe care le comit și care se măsoară în nenumărate victime așteptând să li se facă dreptate. Cine se gândește la acești oameni? Cine trebuie să răspundă pentru faptele reprobabile săvârșite? Alte întrebări care își caută răspunsul…
Revenind la educație actualmente este doar o pepinieră pentru viitorii analfabeți funcționali. Miniștrii vin și pleacă, reformele întreprinse sunt doar pe hârtie, programa este prea încărcată și se schimbă prea des, manualele sunt ininteligibile, directorii sunt numiți politic, învățătorii și profesorii în lipsa unor selecții și testări periodice riguroase nu se prea omoară cu firea în timp ce elevii au lehamite de școală și o consideră o povară.
Se mai poate face ceva? Câte generații trebuie să mai fie condamnate doar să emigreze sau să aibă deficiențe și handicapuri serioase în profesiile pentru care optează?
O soluție pentru un viitor mai bun al societății ar putea fi educația civică care presupune pregătirea și formarea viitorilor votanți și a viitorilor oameni politici.
Aceste lucruri sunt indisolubil legate de regândirea și reorganizarea școlii, unde ar trebui predate materii care să stimuleze elevii să-și asume responsabilitatea pentru diferite proiecte, să-i învețe să susțină dezbateri, adică să-și argumenteze viziunea prin care să știe să-și prezinte metodele practice de a o realiza, să-și recunoască greșelile și să poată învăța din eșecuri.
De asemenea o atenție deosebită trebuie acordată școlii pentru implementarea lecțiilor de igienă și educație sexuală care să suplinească lipsurile și lacunele de educație din familiile nevoiașe, cu mulți copii.
Așadar un învățământ dinamic, interactiv, prin care viitorii cetățeni să învețe să gândească și să se exprime autonom, să devină responsabili pentru faptele și acțiunile lor și nu doar să fie simple instrumente de memorare ca în prezent. Un învățământ al viitorului practicat deja în statele dezvoltate spre care ar fi bine să ne îndreptăm atenția și să ne inspirăm.
Este singura posibilitate prin care România poate să evolueze și să se desprindă de statutul actual de colonie europeană săracă și înapoiată. Dacă am avea cetățeni sănătoși psihic și fizic, competenți în meseriile lor și activi social, am putea să ne gândim la viitor, să năzuim să construim lumea de mâine și să facem parte din ea. O lume a viitorului și a progresului la care pentru prima dată în istoria noastră zbuciumată am fi primiți să contribuim la dezvoltarea ei. Privind înainte cu încredere și lăsând în urmă trecutul. Trecut care ar deveni doar o amintire urâtă și dureroasă. Am învinge pentru prima oară trecutul și am cuceri viitorul. Viitorul nostru și mai ales al generațiilor care vor veni.
Autor: Mihai Tudor, Ploiești
