![](http://asiiromani.eu/wp-content/uploads/2021/12/52392481_10213767482402390_9096905835765825536_n-225x300.jpg)
Au venit să mă cunoască?
Să mai afle o poveste?
Când luminile sunt stinse,
Lângă geam să ațipească,
Să-și adune trup de gheață
Fulg cu fulg, să se cuprindă
Într-o haină călduroasă
Până mâine dimineață;
Sau aduc povești din neguri
Aspre, fără pământeni,
Lumi de gheață cu-a lor margini
Tăinuite în abisuri.
Noaptea-n alb catifelează,
O lumină afânată
Se îngroașă-n fulgi purtată
Când privirea o scrutează;
Lenevit gându-și apleacă
Pleoapa sub povara rece,
Cald în casă, firu-și toarce
Somnul care mă încearcă
Când luminile sunt stinse,
Lângă geam să ațipească…
A venit să mai cunoască ,
Să mai afle o poveste.
DORIAN MARCOCI