1. „Pleacă Doamne urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu. Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt, mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine. Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu Doamne, bun și blând ești și mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul rugăciunii mele. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea Ție între dumnezei, Doamne și nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne, și vor slăvi numele Tău. CĂ MARE EȘTI TU, CEL CE FACI MINUNI, TU EȘTI SINGURUL DUMNEZEU” (Psalm 85, vers. 1- 9).
Regele David (1040-970 î.Hr.),
este un personaj biblic ce a fost, conform Bibliei ebraice și Coranului, al doilea rege al Regatului unit al Israelului, succesorul lui SAUL și tatăl lui SOLOMON, și conform evangheliilor Noului Testament, Matei și Luca, strămoșul lui Iisus. A domnit peste Regatul lui Iuda între 1010-1002 î.Hr. iar peste Regatul unit al Israelului între 1002-970 î. Hr. Viața și domnia sa sunt descrise în: 1Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați și 1 Cronici. Este forte cunoscut și pentru faimoasa luptă cu GOLIAT pe care îl învinge cu o praștie. David este un personaj important în tradiția religioasă și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David era regele Israelului și al poporului evreu. Este descris ca un rege înțelept și drept, nu fără greșeli însă un războinic, muzician și poet apreciat, fiind considerat autorul mai multor psalmi din cartea PSALMILOR.
+ + +
2. „Asta-i deosebirea între Dumnezeu şi om: Omul are-n el numai în şir, fiinţa altor oameni viitori şi trecuţi. Dumnezeu le are deodată toate neamurile ce ar veni şi ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. Dumnezeu e vremea însăşi, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuşi, asemenea roţii ce deodată cuprinde toate spiţele, ce se întorc veşnic.
Mihai Eminescu (1850-1889)
„Poet nepereche”
+ + +
3. „Regele Angliei, Eduard al II-lea, era stăpânit foarte mult de responsabilitatea care o avea față de țara sa și de sufletul său; se gândea tot timpul să nu irosească timpul inutil. În acest sens, pentru fiecare zi, avea o lumânare mare, împărțită în douăsprezece linii pentru fiecare ceas din zi; un fel de „ceas de lumină”. Aprindea lumânarea, iar la topirea fiecărei liniuțe, un servitor venea și-l anunța că a mai trecut un ceas. În felul acesta, regele Eduard, avea posibilitatea să verifice ce făcea în fiecare ceas, conștient fiind că va trebui să dea socoteală pentru timpul său poporului pe care-l conducea și Dumnezeului ceresc la Judecata de Apoi”.
„Dacă un rege avea atâta responsabilitate față de timpul zilei, cu atât mai mult noi, creștinii, trebuie să avem o responsabilitate față de timpul dat nouă de Bunul Dumnezeu, în împlinirea legilor iubirii față de Creatorul Suprem și față de aproapele nostru”.
Oare „Conducătorii țării, mai marii orașelor și ai satelor”, pentru care noi și poporul ne rugăm în Biserici, își folosesc ceasul de lumină în folosul poporului și al țării? în folosul lui Dumnezeu și al oamenilor?” (n.a.).
P.S. „Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeu a toată mângâierea, Cel ce mângâie pe noi în tot necazul, ca să putem să mângâiem și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu” (II Corinteni cap. 1, vers. 2-4).
Părintele Ilie
