Pe binecunoscutul profesor de matematică de la Colegiul Naţional “Costache Negruzzi” din Iaşi, Vasile Nechita (astăzi un activ pensionar din Dealul Copoului) l-am cunoscut prin intermediul a doi oameni de cultură, dar şi ei profesori de matematică la bază, Mihai Haivas şi Cornelia Livia Bejan, colegi cu mine la diferite asociaţii literare. Printre alte discuţii în legătură cu “aplicarea teoremei lui Pitagora în triunghiul culturii româneşti contemporane” (un gând ascuns, deci nu vi-l pot spune acum…), am aflat că profesorul Nechita editează cărţi umoristice şi acest lucru cred că îi ajută şi pe elevii domniei sale, cei care, atunci când nu prea răspund corect la orele de matematică şi încasează (întîmplător, nu?) o notă rea, măcar se întorc în bănci cu zâmbetul pe buze, după ce profu’ le spune şi un banc!
În aproape 50 ani de activitate didactică, prof. Vasile Nechita a primit multe diplome şi distincţii de excelenţă şi face parte din multe comisii de specialitate de la nivel naţional. Numai că, în 2021, profesorul Nechita editează şi cartea de umor “Bancuri, nu glumă ! – 777 de remedii contra tristeţii”, un volum de 270 pagini publicat la “Meridiane – Print”
Iar în deschiderea cărţii, prof. Vasile Nechia ne spune: “Sub genericul ars ridendi, cartea pe care o aveţi în faţă este o culegere de bancuri, anecdote, întâmplări adevărate, “pilule magice” de vindecat… tristeţea, poante cu… final neaşteptat, adunate de‑a lungul a peste jumatate de secol. Se va aplica aici terapia râsului. Majoritatea au fost ascultate ocazional sau la diverse întruniri cu oameni cu haz ori colegi de şcoală, atât în perioada regimului de tristă amintire, cât şi a celei de după ceea ce s-a numit revoluţie.
Am auzit mult mai multe bancuri decât cele prezentate în culegere, dar pe unele le-am uitat, altele n-au mai fost de actualitate sau au fost nepotrivite pentru “o carte onorabilă“. Bancurile sunt clasificate pe diferite teme şi surse ale comicului. O parte încep cu o poveste aparent banală şi culminează cu o poantă neaşteptată. Mai sunt bancuri cu întrebări şi răspunsuri pline de suspans. Umorul conţinut în bancuri este sănătos, uneori subtil, uneori acid, fără a fi vulgar, însă întotdeauna creează bună dispoziţie şi dezvoltă imaginaţia creatoare. Bancurile apar, de multe ori, spontan în cadrul vieţii de zi cu zi, în momente existenţiale variate. Aproape toţi cei cărora le-am spus bancuri m-au rugat să le scriu şi să le public.
Pentru ei şi pentru cei care nu le-au auzit încă, le pun acum la dispoziţie. Ca să fie cartea mai atrăgătoare şi mai spontană, am preferat să nu le grupez după o anumită tematică. Acestei cărţi i se poate aplica dictonul latin rivendo mores – râzând, biciuieşti moravuri. Să ne luăm împreună “porţia de râs“!”.
Iar pentru cei care iubesc umorul de bună calitate, porţia de râs urmează, menţionând primele şapte pasaje (dintr-un total de 777) din cartea profesorului ieşean Vasile Nechita.
1. În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 adulţi, în care erau în mod egal femei şi bărbaţi, i s-a dat ca test o foaie cu o frază: cerinţa era să se aşeze corect în frază virgula.
Fraza: “Dacă bărbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe”.
Rezultate:
– toate femeile, fără excepţie, au pus virgula după cuvântul “femeia”.
– toţi bărbaţii, fără excepţie, au pus virgula după cuvântul “are”.
2. O domnişoară vine la examen şi, privindu-l gingaş pe profesor, îi spune:
– Domn’ profesor… pentru a lua examenul sunt gata de orice!
– De orice?
– De orice!
– Bine, atunci duceţi-vă acasă şi învăţaţi!
3. Câţi oameni lucrează aici?
– Cu şeful, 10.
– Dar fără şef?
– Fără şef, în general, nu lucrează nimeni.
4. Dan şi Stan, prieteni buni, stau de vorbă:
– Cum a fost BAC-ul în sesiunea asta?
– S-a scumpit!
5. Un bărbat mai firav se temea foarte tare de şeful său. Într-o bună zi, i-a spus colegului de lucru că nu se simte prea bine, iar acesta l-a întrebat de ce nu se duce acasă.
– Oh, nu pot face acest lucru!
– De ce nu? Nu fi prost, şeful nu o să-şi dea seama.
Şi astăzi nu a venit la serviciu.
În cele din urmă, bărbatul s-a lăsat convins şi a plecat acasă. Când a ajuns, a privit pe geam şi l-a văzut pe şeful său sărutându-se cu nevastă-sa. Bărbatul a fugit imediat înapoi la muncă şi, supărat, i-a spus colegului:
– Ce fel de prieten îmi eşti? Era gata-gata să fiu prins!
6. La Poliţie:
– Deci, hoţul v-a furat cerceii, brăţara de aur şi lănţişorul de la gât?
– Da, domnule poliţist.
– Şi de ce nu aţi strigat după ajutor?
– Păi, riscam ca hoţul să-mi vadă şi dinţii de aur.
7. Doi tipi se ciocnesc din greşeală într-un supermarket.
– Îmi cer mii de scuze, mă uitam după nevastă-mea!
– Sincer, e şi vina mea! Şi eu am pierdut-o pe aici pe soţia mea.
– Cum arată? Poate am văzut-o…
– Înaltă, picioare lungi, 90 – 60 – 90… Dar a ta?
– Nu mai contează, hai să o căutăm pe a ta!
Pe 1 ianuarie 2022, după ce i-am urat profesorului Nechita un sincer “La mulţi ani!” de Sf. Vasile, dascălul ieşean mi-a povestit:
“Cică la o şcoală, o profesoară de română îl întreabă pe elevul Bulă, ce ştie de Nunta Zamfirei?
– Din cauza pandemiei, nunta Zamfirei s-a anulat, a răspuns cu seninătate elevul!
DAN TEODORESCU
