”Război” istoric între basarabeanul Andrei Vartic și Neagu Djuvara, pe tema unificării neamului românesc
- Interviu cu regretatul Andrei Vartic, cunoscut regizor, cercetator istoric, publicist și eseist din Chișinău, născut in anul 1948, localitatea Dânceni – Regatul României, acum Republica Moldova.
– Domnule Vartic, știu că aveți un ”război” istoric cu Neagu Djuvara, referitoare la teoria originii cumane a lui Negru Vodă, pe tema unificării neamului românesc, teorie lansată recent de Neagu Djuvara…
– Aceste teorii despre poporul român ca metisaj carpato-dunărean al genelor nomade ale marii migraţiuni nu-s noi, dar trezeşte nedumerire faptul că sunt mediatizate şi de intelectuali de la Bucureşti. Unul dintre ei este – cum spuneți – Neagu Djuvara, cel care a relansat teoria despre originea cumană a lui Negru Vodă, alias (în opinia sa) Basarab I.
Adevărul este că şi Neagu Djuvara – şi alţii care se agaţă de originile „cumane” ale poporului român – ignoră limba, tradiţiile, religia, mitologia şi arhetipurile noastre „sedentare şi casnice” (Alecu Russo), care sunt cu totul altele decât ale migratorilor, traducând eronat nume de voievozi români din Evul Mediu (de pildă al lui Tihomir, presupusul tată al lui Basarab I), descoperite prin cronicile ungureşti. Or, şi cumanii şi celelalte popoare migratoare erau legaţi de turmele care veneau în spatele ariergărzilor militare. Aceste turme urcau în zona carpato-dunăreană pe văile râurilor pentru păşunat, dar numai până la poalele munţilor şi marginea codrilor. Migratorilor nu le-au plăcut niciodată munţii (inclusiv ungurilor, care şi-au cucerit o patrie în câmpia panonică) şi nicicum codrul (frate cu românul).
– Puteți demonstra faptul că Negru Vodă nu era cuman?
– Cum poate fi cuman Negru Vodă dacă el coboară (nu urcă) „pe Argeş în gios” pentru a rezidi un sfânt locaş de piatră al strămoşilor (nomazii nu construiesc nimic sedentar)? Or, în mitologia românilor coboară de la munte şi cele „trei turme de miei” din „Mioriţa”, dar şi Cerbul şi Bourul Negru din vechile colinde („Pogoară, pogoară, cerbu-n trestioară…” sau „Printre brazi, printre mălini,/ Înoată, înoată Bour Negru…”). Şi tot de la munte, din Maramureşul celor mai liberi daci, a coborât dinastia Muşatinilor. Cum puteau fi daco-valahii de la munte cumani? Nu puteau fi! La trecerea mongolilor peste Carpaţi, scribul persan al campaniei scrie de „caraulaghi”, adică valahii negri, care li s-au împotrivit. Migraţioniştii susţin că sintagma ar denumi tot pe cumani, fiindcă aceştia erau mai tuciurii la faţă. Eroare! În acele timpuri, străinii sau cuceritorii denumeau popoarele după cel care le conducea. Aşadar, „valahii negri” (vezi şi Bourul Negru din colindă) nu sunt alţii decât românii din ţara lui Negru Vodă (apoi din „terra Basarabi” şi „terra Bogdani”). Iar Basarab I, ctitor şi al unor impresionante biserici ortodoxe înainte de 1330, atunci când a înălţat steagul lui şi pe zidurile vechii Cetăţi Albe de pe Nistru, urma pe alt mare unificator al strămoşilor noştri, Burebista.
– Ce legătură are Burebista cu Basarab I?
– Are, fiindcă împăraţii bizantini îi numeau tot „geţi” pe românii de la nord de Dunăre, chiar şi în anul 1331. Iar migraţioniştii de azi, inclusiv Neagu Djuvara, uită că basarabeanul B. P. Hasdeu a demonstrat, impecabil, că antroponimicul Basarab provine din termenul tarabostes, care denumea elita militară şi religioasă a dacilor.
Așadar, în opinia mea, Basarab I a fost primul mare unificator al neamului românesc, pe la 1330-1340, când mai toţi cumanii dispăruseră din istorie, fiind anihilaţi de mongoli, în 1241, care se retrăseseră din teritoriile ocupate de valahi tocmai pe Volga.
Ioan POPESCU
Chișinău,
27 nov. 2006
