22.8 C
Nürnberg, DE
June 28, 2022
Academia Română Arte Cultură Diaspora Editoriale Exclusiv Film Noutăți Sens Giratoriu

ȚARA DIN CARE NU AM PLECAT NICIODATĂ!

Robert Horvath Deva este originar din România, s-a născut și a copilărit în Deva, oraș de care se simte legat prin mii de fire și pe care nu-l va uita niciodată, indiferent unde ar locui. În prezent, este stabilit la New-York, dar se consideră un cetățean universal, deoarece o bună parte din timp o petrece în Japonia alături de soția domniei sale, Kiyoko, originară din„țara soarelui răsare” și pe care a cunoscut-o în perioada în care a Robert Horvath Deva a urmat cursurile unei renumite școli de fashion : Fashion Institute of Technology din New York. Preocupat în mod deosebit de industria modei, pe care o privește cu ochi de artist, domnia sa se consideră „ un revolutionar fashion designer”, fiind, în același timp, un cineast talentat, un fotograf erudit și un pictor controversat ale cărui creații sunt definitiv și puternic ampreprentate de spiritul lui Dali, părintele suprarealismului, născut la Figueras, în Catalonia, localitate în care se găsește și muzeul care îi poartă numele. Interesant este, că, atunci când a vizitat acest oraș și a pășit în muzeul dedicat lui Dali, Robert Horvath a fost purtat, ca de un magnet, spre imaginea care i-a marcat copilăria, și anume spre cetatea Devei. Senzația respectivă a fost atât de puternică, încât, acest artist care a făcut IATC-ul la București și a absolvit un institut de modă, dorește și realizeze în orașul emblematicei cetăți din județul Hunedoara, un centru cultural permanent, „care să găzduiască – după cum scrie Robert Horvat Deva –  arta mea și să devină un magnet pentru arta internațională”.

Artistul  încearcă. în acest fel, să pună în evidență faptul că limbajul artistic este universal și se poate desfășura la fel de bine, în spațiul mioritic, cel american ori în spațiul oriental, specific culturii japoneze. Dezvoltându-și o filosofie de viață bazată pe principiul că arta, indiferent unde e creată și indiferent de forma în care se exprimă (literatură, pictură, fotografie ori cinematografie) are un limbaj universal,  Robert Horvath Deva, a fost și este un adeptul și promotorul unor experimente estetice singulare izvorâte, inevitabil, din modul său neobișnuit de a vedea arta și societatea, în general.

Reporter : Sunteți un artist plurivalent care a abordat, de-a lungul carierei sale, mai multe domenii de creație : cinematografia, arta fotografică, pictura și universul modei. În care dintre aceste domenii vă simțiți cel mai confortabil?
Robert Horvath Deva : Răspunsul meu este simplu. Toate artele îmi sunt „la fel de confortabil.” Lista este mult mai lungă. Am compus muzica tuturor filmelor mele. Acum compun o simfonie „Silentius”. O combinație între muzică și tăcere completă. Nu este o idee nouă. Artiștii Renașterii, au experimentat așa ceva, ei știau de toate.
Care ar fi explicația în cazul meu? Răspunsul se află în biografia mea, deloc romanțată. Probabil unică. Am fost un copil cu autism. După câteva clase primare, în care am învățat să citesc, părinții m-au retras de la școală. Nu stiu nici azi, să adun sau alte lucruri ce se învață în școală. După un timp, neavând colegi sau prieteni, am început să citesc, zi si noapte, numai cărți „interzise,“ la gramadă: „Aventurile submarinului Dox”, „Tarzan”, Kant, Arta Greacă și chiar Eminescu din Călinescu. Aveam un unchi cu o mare bibliotecă, el fiind un fel de scriitor. Astfel, când la școală copii, de vârsta mea aprofundau „Amintiri din copilarie”, eu citeam Dostoievski.
Cu timpul, am devenit rebel. Bătăuș, chiar. Am făcut Școala de Corecție, pe care am absolvit-o fără diplomă. Apoi am ajuns să lucrez, sau mă prefăceam că lucrez, în fabricile și uzinele patriei „socialiste”. Până când, Ceausescu a hotărât să-mi dea o diplomă de liceu. Absolut nemeritată. Pornind, cu diploma sub braț, pe malurile Dâmboviței, am văzut peste pod, un grup de fete atrăgătoare. Am întrebat :
– Ce se dă? Mi s-a răspuns, că nu se dă nimic. Dar, am aflat că aici este facultatea de film si teatru. Și cum fetele cu picioare lungi și cu sâni atrăgători dădeau admitere la actorie, am decis să devin cineast. Am cumpărat un aparat de foto vechi și am început să fac poze. După primele trei luni, am avut prima expoziție internatională. Am absolvit IATC, secția film și am obținut o diplomă. Pentru a face film trebuia să cunoști diferite arte.
Școala era bună. Dar nu am avut prea multe de învățat. În schimb, am învățat film , vizionând filme. Câteva filme pe săptămână, oferite pe gratis de facultate. Am realizat atunci că sunt „pe viață”, autodidact și am ales să încalc ….toate regulile. Dar pentru a le încălca, trebuia să le cunosc. Acesta fost rolul școlilor pentru mine.
După absolvire am lucrat la TV. Apoi Ceaușescu mi-a schimbat viata din nou. De data aceasta, și eu pe a lui. Fiindcă de la mine i s-a tras sfârșitul! L-am filmat la Scornicești vorbind cu „tovarășii” despre niște bombe atomice în miniatură . Cu care, spunea, „o să-i aranjez și pe americani și pe rusi “. Dar a fost invers. Am trimis materialul ….. Am fost condamnat la moarte și „executat”.
Am scăpat datorită unei scrisori adresată de președintele american Carter, geniului carpatin. Așa am început visul american spălând vase. Apoi, din nou, m-am plimbat …și am văzut un grup de fete frumoase cu sâni atrăgători. Am decis să devin un faimos fotograf de modă. Am absolvit FIT cu diploma. Nici aici, nu am învatat mare lucru. La școala de fashion am fost coleg cu Kiyoko. Am plecat cu ea în Japonia și sub numele de Kiro am devenit ceea ce mi-am propus, adică, faimos. Lucrurile mergeau bine în căminul nostru, cu casă și gradină cu peștișori roșii, până când, Casablanca, un cunoscut în lumea modei, și Donald Trump m-au rechemat la New York, ca fotograf al celebrei case de modele „Elite”, am fotografiat și m-am bucurat de atenția celor mai frumoase modele din lume. Am creat, împreună cu Donald Trump și John Casablanca, conceptul de „Super Modele”.
Am devenit cunoscut de tot neamul american iar eu am fost cel care a prezentat-o pe Melania lui Donald Trump.
Apoi m-a preocupat Institutul Cultural Român și am sfârșit prin a chema poliția (americană) la galeria respectivă. Actiunea a fost cunoscută ca „Scandalul ICR, New York”. Așa am devenit celebru, mai ales în diaspora, nu prin arta mea, ci prin diverse scandaluri culturale. Între timp, m-am săturat să fac bani, lucrând pentru alții, și mi-am deschis un studio de film : „Kiro Studio International” ,unde fac filme cenzurate și interzise, pe care mi le asum. La fel ca și arta mea erotică.
Mulțumesc pentru acest interviu în limba română. Acest dialog mă aduce mai aproape de casă, deși, sufletește, nu am plecat niciodată. Geografia înseamnă Destin. La toate premierele de film, expozițiile personale, spectacole de fashion etc., arborez drapelul tricolor. Și la începutul lui 2022, am așezat în mijlocul galerilor, potretul „Luceafărului”. Vă amintesc, că fac Greva Foamei, declarată, nu demult, pentru numirea ICR New York cu numele „Mihai Eminescu”. Arta și cultura din care fac parte se află în pericol și este de datoria mea să iau atitudine.
Săptămâna trecută, într-o dimineață, înainte să îmi beau cafeaua, am deschis „New York Times”. Și surpriză : un titlu mare suna cam așa. „Revolta scriitorilor români : 1200 scriitori se solidarizează cu Robert Horvath…”

Reporter : În ce context l-ați cunoscut pe genialul Dali și cum v-a afectat această „întâlnire” în plan artistic și personal?

Robert Horvath Deva : Am fost fascinat de Salvador Dali. Datorită lui puteam să fac pușcărie. Era în primele zile pe care le-am petrecut la New York, capitala lumii. La parterul unei clădiri, am descoperit o copie a unei lucrări semnate de Dali. M-am apropiat ca magnetizat. Portarul a chemat poliția. Mi s-au pus cătușele. Nimeni nu putea să creadă că am pătruns într-o clădire doar ca să văd o copie.
Cum l-am cunoscut pe Dali ? Un catalan plin de bănet, l-a convins pe Dali să-i ilustreze o povestioară pentru copii. Un rinocer urâțel devine prea-frumosul junglei. Sau așa ceva. Dali a ilustrat câteva pagini, apoi s-a îmbolnavit. Trebuia găsit un artist cu un stil apropiat maestrului. Și așa,m-am trezit într-o zi de toamnă….în fata lui Salvador. Era ieșit din spital, slăbit și cu niste fire medicale în nas. Dar…..ascuțit la minte ca în alte vremuri. A cerut să vadă lucrările cu rinocerul. Nu a comentat nimic. Spre dezamagirea mea. Apoi a schimbat discuția. Mi-a spus că s-a născut în Figueras. I-am spus, că eu, în Deva. Apoi discuția a început să lâncezească. Mi-a oferit o cafea…..Eram aproape de ușa.
-Arată-mi din nou lucrările tale.
Le-a privit din nou cu atenție fără să scoată o vorbă . Au fost cele mai lungi minute din viața mea.
– Un alt Dali? Imposibil! Este doar unul singur și se numește Salvador Dali . Este catalan si nu….transilvănean.
Apoi, mi-a cerut să-i arăt alte lucrări. Le-a răsfoit de câteva ori. Apoi a concluzionat :
– Lucrările noastre sunt atât de apropiate… Și atât de de deosebite, în acelasi timp.
Apoi teatral mi-a întins mâna.
– Poți să mă consideri prietenul tău. Poți, de acum să-mi spui pe nume …Salvador.
A fost prima și ultima mea întâlnire cu Salvador Dali.

Reporter : Ce ne puteți spune despre activitatea dumeavoastră ca cineast?

Robert Horvath Deva : Sunt absolvent IATC București, sectia operatorie. Multumesc lui Dumnezeu ! Am fost coleg de an cu Mircea Daneliuc. Am terminat cu 10, dar și cu un gust amar. Decanul facultății s-a aplecat la urechea mea: „Cu numele de Horvath, nu poti fi cap de…”
La TV filmam în fiecare zi. Lucram la departamentul de tineret. Filme de toate felurile. Reportaje, muzică, artă etc. Când am simtit că poate ajung în America, l-am rugat pe redactorul-șef, să-mi scrie o recomandare în engleză, ștampilată și semnată.
-Robby, câte filme ai facut ?
M-am gândit să nu exagerez….Vreo 700.
Când am ajuns în State, am plecat în Cincinati, unde fostul meu coleg de facultate, Ilie Agopian, era operator-șef la postul TV local.
Când i-am aratat recomandarea , de care eram tare mândru….i s-a înroșit fața.
– Ăștia de aici fac 7-10 filme, într-o viață.
Atunci am realizat că sunt, supra-calificat. Printre cei mai buni camermani în viață. Am lucrat de toate în SUA, Italia, Japonia etc, ca director de fotografie, cameraman, sau simplu fotograf. Bani mulți. Minimum la nivelul meu $1500 pe zi. Dar niciodată nu eram mulțumit. Făceam parte dintr-o echipă și, cel mai grav, ….trebuia să ascult de alții. De obicei de regizori incompetenți, dar plini de ifose. Scurtez. Acum câțiva ani mi-am început visul. Un vis plin de riscuri. Am deschis propriul studio de film. Problemele au fost greu de ocolit. Filmele mele fac parte, în general, din categoria celor „interzise” fiindcă abordează subiecte sensibile. Vă dau doar un titlul să vedeti despre ce e vorba : „MESSIAS : Second Coming of Jesus called blasphemous”, considerat extrem de controversat.

Reporter : Oferiți, vă rog cititorilor câteva detalii despre „Expozitia Anul 6000, dedicată poporului evreu”?

Robert Horvath Deva : Nu demult o doamnă a rupt legăturile cu mine. M-a acuzat de antisemitism. Nici vorbă. Sunt prieten al evreilor și un admirator al statului Israel.
Dovada, expozitia mea de la Ierusalim. Ea este dedicată poporului Evreu și fostului Președinte al Israelului, Shimon Peres. Unul din eroii mei preferați. Acesta a venit în România , și impotriva tuturor, a spus Adevărul: Românii i-au salvat pe evreii de la Holocaust. Iar unii din cei salvați au creat statul Israel ! El nu a menționat vreun Holocaust.
„Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel, au ajutat la construirea Israelului.” Aceasta declarație clarifică și închide orice dezbatere despre existența vreunui genocid în România.

Reporter : Un alt proiect important, inițiat de dvs. îl are în vedere pe universalul Eminescu. Cum s-a născut și la ce se referă acest proiect?

Robert Horvath Deva : De mulți ani, mă gândesc la filmul „Genius, ultima zi din viața lui Eminescu”. În limba engleză . Cu o distribuție internațională. Filmul nu este despre Eminescu, ci redă punctul de vedere al poetului. Un film adânc despre un geniu cu mintea rătăcită. Un film de atmosferă, îmbrăcat într-o tensiune maximă. Greu de suportat.
Am început să recitesc poezia Luceafărului. Noaptea îl visez. A devenit o obsesie. Așa cum se întâmpla când pregăteam alte filme….Astfel, Luceafărul a început să fie parte ….din viața mea.
Când am realizat că se urmărește uciderea lui Eminescu, a doua oară, am decis sa acționez. Cu filmul meu. Dramatic. În presa română a patruns aceast anunt: „LUCEAFĂRUL INTERZIS”. Am început un film despre Eminescu pentru publicul internațional. „Ultima zi… a unui geniu”. Geniul meu preferat. Cel mai aproape de Dumnezeu … cu excepția lui Brâncuși. Cel mai mare artist , din toate timpurile. Am realizat că Luceafărul îi poate îngropa pe adversarii noștri. De ce? Au mers prea departe și românii se vor trezi din somn. Eminescu este interzis. Și prin acest gest… România este interzisă! Nu cred că rușii ar accepta ca Pușkin, ungurii un Petofi, spaniolii un Cervantes, să fie interziși. Niciodată.
Deci, eu propun ca ICR din New York, să se numească Institutul Cultural Român „MIHAI EMINESCU.“
Am obtinut o adeverință de la poliție. Greva foamei are loc în fața sediului ICR și în fața clădirii ONU, aflată la colț de stradă. Se lasă cu frig și ploaie. Când mă gândeam să renunt, am primit o veste extraordinară, ieșită din comun:
LIGA SCRIITORILOR SPRIJINĂ GREVA FOAMEI A CINEASTULUI ROBERT HORVATH! „Mă alătur acțiunii dumneavoastră împreună cu cei peste 1500 de scriitori membrii Ligii Scriitorilor pe care o conduc. Succes și sănătate. Al. Florin Țene.” Aceste rânduri pot schimba multe. Inclusiv România!

Reporter : Recent ați început o altă inedită colaborare cu președintele Ligii Scriitorilor Români, scriitorul și criticul literar, Al. Florin Țene. În ce constă și cum se va finaliza acest dialog al artelor vizuale cu literatura?

Robert Horvath Deva : Am terminat, acum câteva ore, ultima poezie. Ultima din volumul „The black sun”. De ce menționez acest lucru ? Scriu poezie, iubesc poezia. Deci, mă pricep și la scris. O spun cu toată sinceritatea : Al. Florin Țene este un mare poet. Poate cel mai mare. Modern și clasic, în același timp. Mesajul și tehnica poetică se împletesc perfect. Lucru rar.
În curând vom realiza prima carte/album/expozitie comună : Al. Florin Țene și Robert Horvath. Este vorba despre un album vizual dedicat lui Eminescu, poetul nepereche. O poezie extraordinară care se potrivește mănușă vizualizării propuse. Mă gândesc la o premieră absolută desfășurată la ICR New York în 15 iunie, ziua de naștere a Luceafărului. Poate, în acest fel, ICR își va șterge o parte din păcate , pentru numirea ICR , din New York cu numele unui „Manea”, în loc de „Mihai Eminescu”. Mă refer la un moment cheie de mare amploare cu 1500 de scriitori, membrii ai Ligii Scritorilor, ce vor sprijini aceasta sărbătorire a lui Eminescu, la New York, aici în centrul lumii.
Dar, surprizele nu se opresc aici. Acum câteva minute, soția mea Kiyoko, m-a sunat de la Tokyo. O reputată galerie din capitala niponă este interesată de o expoziție și o lansare similară. În acest sens, căutăm o traducere în engleză, de aici, și o traducere în japoneză a poeziei maestrului.
Urmează un experiment estetic singular. Volumul „Fragmente poetice” de Al. Florin Țene. Este vorba despre vizualizarea (transpunerea în imagini) a unor fragmente din 33 de poezii scrise de domnia sa. O uniune inedită a doua scrieri poetice. Un poet al imaginii, în dialog cu un poet al scrisului. O nouă formă de artă.

Reporter : Lumea modei este un univers inaccesibil multora dintre noi, Donald Trump, un președinte controversat, la fel de inaccesibil. Și totuși, a-ți reușit să îl cunoașteți pe liderul american și i-ați făcut cunoștință cu viitoarea primă doamnă. Povestiți-ne în ce context a debutat povestea de dragoste dintre Melania și Donald Trump?

Robert Horvath Deva : Toți mă întreabă cum i-am prezentat-o pe Melania, lui Donald Trump. Eu eram fotograful lui „Elite”. Făceam portofoliul noilor modele. I-am dat telefon lui Donald . Venise un grup de fete din Croația și Slovenia. Frumoase, atrăgătoare, dar stângace și speriate. „Bosul” de la Elite, John Casablanca, mi-a sugerat un „party” în studioul meu fotografic. Nu era nimic special. Făceam petreceri săptămânale. Totdeauna, aveam invitate, în jur de 10-15 modele. De obicei, spre plecare, când toti erau băuți sau amețiți, Casablanca pleca cu o viitoare tânără supermodel, iar Donald Trump, cu alta. Nici de data aceasta nu am observat cu cine a plecat viitorul președinte american. Tot New York-ul știe că eu am prezentat-o pe Melania lui Trump, este adevarat, dar…lucrurile s-au schimbat a doua zi ,când am început să fotografiez primul portofoliu de model al Melaniei. Trump a ținut să fie prezent tot timpul. A venit și Kiyoko viitoarea mea soție, cu care am fost fost coleg la FIT. Un excelent fotograf de modă. Melania s-a împrietenit cu ea. Și, încetul cu încetul, am devenit un apropiat al familiei. Kiyoko ține legătura cu Melania, eu mai puțin. Legătura dintre mine și Trump a fost benefică ambelor părți, dar mai ales lui. Prin mine, și John, a cunoscut cele mai frumoase modele din lume. Glumesc! Ca președinte, tot el a avut nevoie de promovare. Filmul „Melania, o zi la Casa Albă” a fost prezentat de Crăciun, familiei Trump. Va fi văzut de public acest minunat film vreodata? Vom vedea peste trei ani. Trump va fi sau nu președinte din nou.
Ultimul meu film „Casablancas” este despre omul care a inventat super modelele. Modele care rivalizează cu starurile filmului american. Prima parte a filmului descrie triungul format din John, Donald, Robert. Adică eu. Acest moment a schimbat pentru todeauna lumea modei, a modelelor și a reclamei. În acest timp, s-a cristalizat stilul meu de fotografie de modă. Într-o lume dominată de rigiditate am adus fantezie și poezie.
Părerea mea despre Trump, în două cuvinte. Un jucător de pocher genial, care câștigă , dar și poate pierde totul ! Nu e nevoie de mai mult…..

Reporter : La finalul interviului, vă rog să definiți eternul feminin și oferiți cititorilor, dacă e posibil, cel puțin o lucrare semnată de dvs, care să reflecte esența feminității așa cum o vedeți dvs.

Robert Horvath Deva : Pentru mine Dumnezeu înseamnă Lumină. Ea transfigurează realitatea și visele noastre. Lumina este elementul principal al Artei mele. Secretul….evident. Lumina este formată din vibrații iar universul la fel. Este opinia fizicii moderne. Biblia spune la fel. Cu alte cuvinte, fară lumină nu ar exista nimic pe lumea asta. Fără femeie la fel. FEMEIA este legată de idea de DUMNEZEU și INVERS. Arta este legată intrinsec de frumusețe. Nu întâmplător, zeita frumusetii , Afrodita este reprezentată de o femeie. Să aleg o lucrare reprezentativa a acestei idei? Imposibil. Toate lucrările, toată arta mea, are același subiect !

„Facerea (Geneza)” : Capitolul 1 din „Biblie” :
„Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe … Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”.

Foto sus : Robert Horvath Deva

Producții cinematografice de Roberth Horvat Deva :

The Execution Robert Horvath condamnat la moarte/ Bomba Atomica Ceausescu : https://vimeo.com/220265323
MESSIAS-   Second Coming of Jesus – Documentar (caz real)
https://vimeo.com/59523190
PAINTING WITH FIRE :
https://vimeo.com/148975486

Related posts

Răsculatul Cloșca a fost preot ortodox! O ipoteză inedită și credibilă!

Liliana Moldovan

OLIMPIADA DE BENZI DESENATE la a III-a ediție

Moderator1

𝗖𝗼𝗻𝗰𝗲𝗿𝘁 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗹𝗶𝗻𝗱𝗲 𝗰𝘂 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗕𝗼𝗰ș𝗮

Theodora-Raluca Paun

ATLAS ISTORIC GEOGRAFIC AL NEAMULUI ROMÂNESC

Theodora-Raluca Paun

Alexandru Florin  Ţene, autorul unor valoroase romane biografice

Liliana Moldovan

Mircea Dorin Istrate

Liliana Moldovan

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy