O nouă activitate culturală, care ne scoate din starea de inerție, impusă de rigorile iernii, ce abia acum pare să-și conștientizeze obligațiile. Nu, că ne-ar fi displăcut, să-și fi ignorat în continuare atribuțiile și să cedeze firesc și fără prea multă opoziție locul primăverii, care așteaptă nerăbdătoare pe la uși.
Misiunea noastră consta în vizitarea unor centre de plasament pentru copii, din Ocnele Mari și un pelerinaj la mănăstirea Arnota.
Grupul alcătuit din scriitoarele Maria Giurgiu și Silvia Giurgiu, reprezentante ale Centrului Cultural Pitești, Zenovia Zamfir, scriitoare și reprezentantă a Bibliotecii Antim Ivireanu, din orașul Râmnicu Vâlcea și doamna profesoară și poetă, Marinela Belu Capșa, din Râmnicu Vâlcea, ne-am reunit dis de dimineață și am pornit către Ocnele Mari, pentru a vizita copiii de la ,,Fundația Inimă pentru Inimă”, a cărei președintă este doamna Lidia Dobre.
Am descoperit acolo un adevărat nucleu familial, unde copiii se simt acasă, prin grija unor oameni cu suflet mare și o capacitate de a iubi și a dărui, demne de toată stima și admirația, ceea ce demonstrează încă odată, că ,,se poate”, într-o lume și într-o eră a confuziei, a terorii și a dezinformării, la scară mondială.
Am fost primiți cu căldură și bucurie de către copii și asistenta maternală, care ne-a cucerit prin atitudinea protectoare și iubitoare față de cei unsprezece copii, dintre care am avut plăcuta surpriză să aflăm, că opt dintre ei sunt frați. Un lucru extraordinar, având în vedere, că de regulă, în casele de copii, acest lucru este aproape imposibil.
Ne-am adunat cu toții în sala de prânz, foarte frumos aranjată și curată, precum un pahar de cristal, am oferit darurile aduse și am fost serviti cu un ceai delicios, preparat de domnișoarele casei. Odată spartă gheața, a început un adevărat maraton al întrebărilor, manifestărilor emoționale de o dulceață infinită din partea micilor doritori de atenție și afecțiune, povești din viața lor și a noastră. Erau așteptați copii de la încă două asemenea case-familie, pentru a ne desfășura programul nostru literar-cultural. S-au citit poezii din creațiile proprii, s-au citit și improvizat ad-hoc povești pentru copii, s-a cântat și s-au recitat poezii create de ei, s-au ronțăit dulciurele și s-au savurat ceaiuri calde și sucuri delicioase, sporind astfel farmecul acestei minunate reuniuni.
Doamna profesoară, Marinela Capșa, ne-a ținut o magnifică prelegere pe teme literare și educative, cu stilul dumneaei pedagogic, care a captat atenția și respectul întregului auditoriu.
Cu părere de rău, am încheiat misiunea noastră, făcând o mulțime de fotografii, promisiuni, dăruind și primind îmbrățișări, care ne-au încălzit sufletele tuturor, mari și mici, deopotrivă.
Doamna Capșa ne-a condus cu mașina personală, înapoi la Râmnicu Vâlcea, unde ne aștepta prietenul și colegul nostru Mihai Ghebrea, directorul Centrului de Plasament Pinochio, pentru a merge la mănăstirea Arnota, unde urma să luăm un interviu maicii Domina și să ne alăturăm pentru câteva ore celor ce se rugau acolo, pentru binele și pacea lumii. Am fost primiți cu multă dragoste și ospitalitate de către maica stareță, cu care deja ne cunoșteam. Am fost invitați la masă, după ce ne-am instalat în camerele rezervate pentru noapte și am organizat în detaliu emisiunea pe care urma să o susținem în cursul serii, cu dulcea, uimitoarea și cuvioasa măicuță, a cărei minte luminată, la o venerabilă vârstă, ne-a uimit și ne-a cucerit de la prima vedere. Zenovia și Mihai erau de-ai casei, acolo.
Interviul a fost mai mult o șuetă la ceas de seară, timp în care maica Domina ne-a povestit în stilul său limpede, curat și fermecător lucruri neștiute despre viața dânsei, a mănăstirii și a vremurilor apuse, pe care le-a trăit.
Emisiunea realizată cu atâta eleganță și profesionalism de către prietena noastră Zenovia Zamfir și Mihai Ghebrea, responsabil cu partea tehnică, a fost un succes și poate fi urmărită pe paginile noastre de facebook, cât și pe You Tube.
Pentru a spori candoarea și puritatea așezământului suspendat pe vârful muntelui, iarna a profitat de neatenția lumii și a nopții, învăluind totul într-un văl alb și diafan de zăpadă, pe care l-am descoperit cu încântare la revărsatul zorilor, când mănăstirea a început să pulseze din nou de viață și activitate.
Ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre, mulțumindu-le pentru ospitalitatea și generozitatea oferită și ne-am întors în lumea noastră, mai bogați spiritual, mai încrezători și mai fericiti.
SILVIA GIURGIU
