1. „CREDINŢA e suprema armă secretă, care anihilează toate necesităţile, împrejurările şi pulverizează hazardul. În acest sens am înţeles că DUMNEZEU îmi cere să dăruiesc chiar ceea ce nu-mi aparţine. DĂRUIND VEI DOBÂNDI. Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut HRISTOS să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. După ce L-ai cunoscut pe Hristos, îţi vine greu să păcătuieşti, ţi-e teribil de ruşine. CREŞTINISMUL E BUCURIE ŞI REŢETĂ A FERICIRII. E ŞI ASUMARE A DURERII”.
+ + +
2. „Pare-se că există două teorii cu totul potrivnice despre ORIGINEA SPECIEI UMANE. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, iar alţii că au fost creaţi de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşeală şi unii şi alţii când fac aşa ceva. Cei, care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în-afara rasei oamenilor; ceilalţi care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu, sunt creaţi de Dumnezeu”.
+ + +
3. „Sântem părţi ale unui sistem închis de unde nu putem face observaţii absolute asupra temeiurilor morale ale universului. NU SÂNTEM ÎN SITUAŢIE DE DUMNEZEU, CI ÎN SITUAŢIE DE OM, care de fapt nu ştie nimic. Cine spune că ştie se înşeală. OMUL trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este, adică trebuie să ducă un război greu pentru a primi ceea ce i s-a dat.”
Nicolae Steinhardt (1912-1989),
a fost un autor, critic literar, eseist, publicist, scriitor român, preot monah. De origine evreiască, s-a convertit la religia creştină ortodoxă în închisoarea de la Jilava şi s-a călugărit după punerea sa în libertate. El este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituţional. A urmat cursurile primare şi liceul la „Spiru Haret”, având printre alţii colegi pe: Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ş.a. După anul 1929 a frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. Şi-a luat licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti iar în 1936 doctoratul în drept constituţional. Călătoreşte în Elveţia, Austria şi Franţa, după care scrie mult iar unele publicaţi sunt în limba franceză. În anul 1958 este arestat şi condamnat pentru 13 ani muncă silnică în grupul Noica. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naş de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu, fostul şef de cabinet al mareşalului Antonescu, iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoţi romano-catolici, doi preoţi uniţi şi unul protestant, spre a da botezului un „caracter ecumenic” (cf. Jurnalul Fericirii). Este supus rigorilor detenţiei din închisorile comuniste de la Jilava, Aiud, Gherla până în anul 1964, când este eliberat, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici. Îndată după eliberare, pleacă la Schitul Darvari, unde îşi desăvârşeşte taina botezului prin Mirungere şi primirea Sfintei Împărtăşanii. După 1964, la insistenţele prietenilor săi Noica şi Paleologu, reintră în viaţa literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viaţa Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studenţiască etc. În anul 1967, după moartea tatălui său, îşi caută o mănăstire, şi până a urmă se închinoviază la Mănăstirea Rohia, unde pune în ordine cele 23.000 de volume ale mănăstirii.
În martie 28, 1989, angina pectorală de care suferea se agravează, şi în drumul de la Baia Mare spre Bucureşti, face un infarct şi moare.
Cuvinte celebre:
** – „Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenţi”.
** – „PE CRUCE S-A UNIT DUMNEZEIREA CU OMENIREA”.
** – „Doar Dumnezeu există, restul nu-i decât ipoteză”.
** – „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme”.-
** – „CREŞTINISMUL ESTE O ŞCOALĂ A FERICIRII”.
Cu dragoste frățească,
părintele Ilie
