Eveniment editorial
POSTERITATEA LUI NICHITA STĂNESCU, elogiată la Ploiești
În organizarea Consiliului județean Prahova și a Bibliotecii județene ”Nicolae Iorga”, în sala de lectură „Nichita Stănescu”, în prezența unui numeros public, a avut loc lansarea cărții „Posteritatea lui NichitaStănescu”( vol 1 și 2), aparținînd scriitorului-jurnalist Ioan Groșescu, carte editată, în condiții grafice excelente, de către editura ”Karta Graphic” Ploiești.
Despre autor și cartea sa au vorbit scriitoriiTraian D. Lazăr și Bogdan-Lucian Stoicescu.
Invitați speciali au fost cunoscutul om de cultură și artă Ioan Stan – fost custode al Muzeului Memorial „NichitaStănescu” din Ploiești, care a recitat din creația poetului.
Prezent la eveniment a fost și directorul editurii „Karta-Graphic”, Paul Dan Voicu.
In semn de prețuire si respect față de inalții săi oaspeți, dna Mihaela Radu- director general al bibliotecii, a înmânat domnilor Ioan Groșescu și Ioan Stan câte un cadou, constând din cărți de valoare.
Cu același prilej, au fost prezentate publicului o serie de fotografii și imagini de arhivă (din colecția personală Bogdan-Lucian Stoicescu), ilustrând viața și opera lui Nichita Stănescu.
De asemenea, am remarcat o expoziție de carte aflată în colecțiile bibliotecii, organizată în rotonda mare a Bibliotecii județene.
O amplă prezentare a evenimentului a făcut-o scriitorul Bogdan-Lucian Stoicescu, pe post de moderator, din expunerea căruia citez: ”Cele două volume (apărute în excelente condiții grafice la editura ploieșteană „Karta-Graphic” – 2022, al căror titlu ar părea, la o primă vedere, ușor restrictiv, cuprind, în cele aproape 1000 de pagini, date despre familia și biografia poetului, despre opera antumă și, deopotrivă, despre cea postumă (poezie, publicistică, interviuri), referințe critice exprimate înainte și după 1983 (anul dispariției pământene a poetului), în ordinea cronologică a aparițieilor, articole din periodice referitoare la viața și opera poetului, amintiri ale membrilor familiei, colegilor și prietenilor apropiați ai acestuia, corespondență, precum și relatări amănunțite despre recuperarea casei natale și transformarea ei în muzeu memorial, edificarea bustului monumental din Ploiești și – nu în utimul rând – informații detaliate despre toate edițiile festivalului de poezie și colocviilor care i-au fost dedicate.
Lucrarea conține în anexe programele festivalurilor, informații bibliografice aparținînd laureaților acestora și, nu în ultimul rînd, ecouri și comentarii apărute de-a lungul timpului pe internet.
Indiscutabil, avem de-a face cu o apariție editorială de excepție, rod al unei îndelungate și acribioase cercetări documentare, scrisă frumos și cu mână sigură de un poet dovedind evidente abilități de critic și istoric literar care, așa cum încă din prefață ne avertizează, „…este un manual pentru toate clasele școlare, cititoare și sociale, manual pe care îl punem la dispoziția celor care doresc să afle cât mai multe despre poetul Nichita Stănescu și creația lui, socotind că,astfel, îi scutim de efortul de a căuta în mulțimea de surse.”
* Scriitorulși editorul Ioan Groșescu s-a născut la 5 august 1941 la Ploiești, în mahalaua Sf. Pantelimon, situată în sudul orașului, loc în care urmează clasele primare și gimnaziale;
* Este absolvent al Colegiului Național „I. L. Caragiale” din Ploiești (același pe care îl absolvise și NichitaStănescu, unde va avea dascăli pe eminenții Gheorghe Milica -la română, Ion Grigore- la matematică și Nicolae I. Simache- la istorie) și apoi al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (secția jurnalistică), unde i-a avut profesori, printre alții, pe Al. Piru, George Ivașcu, Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga ori Eugen Simion și colegi pe viitorii critici literari și scriitori Mircea Iorgulescu (de care l-a legat o statornică prietenie până în clipa dispariției acestuia), Laurențiu Ulici, Mircea Dinescu ori Dana Dimitriu;
*Participă la ședințele cenaclului literar „Junimea”, condus de criticul și istoricul literar Ov. S. Crohmălniceanu;
* Profesor (pentru scurt timp) la școala generală din comuna Fulga (Prahova), apoi jurnalist la diferite publicații :„ViațaBuzăului”, „Dâmbovița”, „FlamuraPrahovei”);
* Director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, unde desfășoară o susținută activitate culturală (înființează cinemateca orașului, o trupă de teatru, clubul de literatură S.F., cenaclul literar „DimitrieStelaru”, un club de arte plasice și unul de artă fotografică);
* După 1990, editează (împreună cu ziaristul M. G. Mateucă) publicația „Meșteșugarul”, apoi este redactor la cotidianul „Prahova Liberă”. Din toamna aceluiași an, devine editor, co-proprietar (împreună cu regretatul ziarist Ion Marinescu) și director (1990–2001) al periodicului „Ploieștii” și al editurii omonime;
* Prezent cu articole în „Tribuna”, „România Liberă”, „Observatorul Cultural”, „Adevărul” etc;
* Este secretarul Societății Culturale „Memorial Nichita Stănescu” (prezidată de sora poetului, Mariana Stănescu, până în 2002) și, din 2001, co-fondator (alături de colegul său de liceu, Constantin Trestioreanu) al SocietățiiCulturale „Ploiești-Mileniul III”, unde desfășoară și înprezent o intensă dublă activitate de scriitor și editor;
* Debutul editorial se produce, surprinzător pentru mulți dintre cei care-l știau drept un vajnic și, nu de puțiene ori, furibund gazetar, cu volumul de… poeme Cuvintele ca banii (în 1997), după care publică monografia istorico-literară Ploieşti – Casa Îngerului. 16 ani după nemurire – NichitaStănescu (1999) și apoi încă două volume de versuri, Refugiu (2000) și Poeme (2002);
* O bună parte a creației sale jurnalistice (articole, anchete, reportaje, eseuri, tablete etc.) va face obiectul volumului D-a surda (2001), care-l readuce pe omul nostrum în atenția cititorilor săi ca un rafinat, talentat și experimentat jurnalist;
* Tipărește, apoi, câteva lucrări cu character monografic, precum sunt cele ale comunelor Puchenii Mari și Trestioara, o alta dedicată cimitirelor ploieștene, una profesorului său de matematici Ion Grigoreși, last but not least, splendida MahalalelePloieștilor (aflată, deja, la a o a patra ediție) – în fond, o monumentală istorie a devenirii Ploieștiului în aproape 600 de pagini, bogat ilustrată care, pe de o parte, trădează apetența autorului nostru pentru cercetarea documentară și arhivistică, iar pe de alta, lucru foarte important, nedezmințita sa dragoste pentru orașul natal – o lucrare emblematică, nepereche, privind istoria acestor locuri;
* În anul 2010 îi apare romanul Trecutul continuu, o amplă frescă social întinsă pe 425 de pagini, cu puternice accente autobiografice;
* Ultima trăncăneală (o parafrază la titlul volumului din 1994 al lui Mircea Iorgulescu, „Marea trăncăneală”), apărut în 2011, este un succulent epistolary dintre cei doi foști colegi de facultate și prieteni de-o viață – Groșescu&Iorgulescu – prin intermediul poștei electronice și a celei tradiționale, un râsuʼ-plânsuʼexistențial, în fond, atâta vreme cât reputatul critic și istoric literar Mircea Iorgulescu își trăia ultimele zile de viață;
De altfel, dispariția acestuia l-a determinat pe Ioan Groșescu să-și înceapă (și) cariera de editor, el ocupîndu-se, nemijlocit, între 2010 și 2013, de îngrijirea și editarea volumelor prietenului său, Poştalionul cu boi, Panait Istrati – nomadul statornic și Cronici literare;
* În anul 2015 îi apare antologia poetică Iluzii, iar în anul 2018, volumul de poezii Cai verzi (ilustrat cu mai multe reproduceri după lucrări ale maestrului Florin Șuțu);
* În anul 2020, tipărește volumul de versuri Dezafectare, conținînd 34 de reproduceri după tablori aparținând pictorului ploieștean Marcel Bejgu.
Ioan POPESCU
