Scriitoarea Titina Nica Țene, soția scriitorului Al. Florin Țene, este autoarea unor cărți de poezie și proză pline de duioșie, talent și sensibilitate specific feminină. Membră fondatoare a Ligii Scriitorilor din România, doamna Țene s-a înscris pe scena literaturii literaturii române contemporane cu peste 15 de volume publicate* , dintre care un loc special ocupă cărțile pentru copii. Apreciate de publicul tânăr dar și de către criticii contemporani, sau pur și simplu de către iubitorii literaturii de calitate, volumele pe care le-a publicat dezvăluie portretul unei autoare carismatice, cu o uimitoare forță de seducție literară încorporată în miezul unor autentice bijuterii literare.
Liliana Moldovan : În fiecare an, se sărbătorește, pe 2 aprilie Ziua Cărții pentru Copii. Ce loc credeți că ocupă cărțile în viața copiilor din generația digitală?
Titina Nica Țene : Odată cu apariția internetului am observat tendința copiilor, începând de la vârste fragede, să „citească “ povestirile, înlocuite cu desenele animate și jocuri, pe telefonul mobil sau de pe ecranul televizorului. Acest fenomen l-am observat și la cei cinci nepoți ai mei. Însă, un rol important îl au părinții și educatoarele de la grădiniță, care îi îndrumă spre cărțile cu desene, ce explică prin imagini, povestirile clasice din literatura română și universală. În cazul școlarilor, un rol important îl au învățătorii și profesorii de limba și literatura română, care le dau bibliografie pentru acasă cu obligația recenzării acestor cărți.
Însă, nu trebuie să uităm, că societatea evoluează, și, treptat, cărțile pe hârtie vor fi înlocuite cu cele digitale. În epoca de piatră oamenii se plângeau că scrisul de pe stâncile grotelor va fi înlocuit cu zicerile menestrelilor, iar mai târziu aceștia se tânguiau că prin apariția tiparului rolul lor va dispărea. Acum a venit vremea să ne plângem că, treptat, cărțile pe hârtie vor fi înlocuite. Viitorul ne va aduce multe surprize în acest domeniu. Metodele de învățare „papagalicește” trebuie înlocuite cu cele logice și de aptitudini.
Liliana Moldovan : Există pe piața editorială din România o serie de cărți de povești, povestiri, versuri și romane de aventuri, destinate copiilor. În ce direcție se îndreaptă interesul micilor cititori? Ce personaje preferă și care ar fi genul literar accesat, de obicei, de aceștia?
Titina Nica Țene : Predilecția copiilor, în perioada aceasta, este îndreptată spre cărțile cu eroi supranaturali și dinozauri. Dar au și un interes către cărțile scrise în genul scriitorului Astrid Lindgren care a primit aprecieri din întreaga lume și au fost traduse în mai multe limbi (mai mult de 27), acesta este un scriitor suedez Astrid Anna Emilia Lindgren. În opera lui Lindgren povestea scandinavă a revigorat și a înflorit. Scriitoarea nu este doar un moștenitoare a tradițiilor Andersen și Lagerlöf, ea a continuat și le-a dezvoltat. În cărțile sale, uneori bazate pe subiecte folclorice, trăsăturile fantastice se împletesc cu elemente ale vieții cotidiene și ale modernității.
Liliana Moldovan : Cine trebuie să ia inițiativa atunci când este vorba de formarea interesului copiilor pentru cărți și lectură : părinții, școala, biblioteca, bunicii sau frații mai mari?
Titina Nica Țene : La început un rol deosebit îl are mama, care poate să-i povestească unele basme, povestiri, chiar și atunci când este bebeluș. Un rol important îl are biblioteca familiei care trebuie completată cu cărți pentru vârsta copiilor.Odată format gustul pentru citit, un rol îl are biblioteca școlară și cea comunală, orășenească și municipală. Acestea din urmă, este necesar, să organizeze cu elevii concursuri pe teme diferite luate din cărți, proiecte literare în care să fie antrenați micii cititori etc.
Liliana Moldovan : Ce rol joacă ilustrațiile de carte în atragerea micilor cititori spre universul lecturii?
Titina Nica Țene : Ilustrațiile la cărțile de copii sunt o parte importantă ale acestora. Contribuie la lărgirea imaginației micului cititor. Prin ilustrații, cei mici vor învăța și vor întelege lumea din jurul lor. Astfel, vor reuși să înțeleagă și să identifice lucruri, acțiuni sau ființe pe care nu le întâlnesc în fiecare zi. Poveștile și cărțile de povești reprezintă un mijloc grozav de a-i educa pe copii. O carte pentru cei mici va necesita foarte multe imagini, astfel încât copilul să înțeleagă mai bine povestea. Uneori, numărul de ilustratii dintr-o carte poate fi mai mare decât frazele sau propozițiile ei.
Liliana Moldovan : Mai putem discuta despre rolul educațional al cărților pentru copii?
Titina Nica Țene : Mai înainte ca cel mic să învețe să citească și să scrie, timpul petrecut în compania cărților îl ajută să dezvolte elemente de bază, precum capacitatea de a vorbi, de a asculta, înțelege, urmări și desena. Pe măsură ce copilul crește, descoperă legătura dintre sunete și cuvinte, dintre cuvinte și reprezentarea lor grafică, dintre litere, cuvinte și propoziții. Cartea, este un izvor de fantezie, emoţie, îl face pe copil să simtă că este personaj din carte, că participă la acţiune. Apropierea copilului de carte trebuie să fie cât mai timpurie, pentru a avea efecte pozitive şi durabile în dezvoltarea limbajului, comunicării, în socializare, în educarea acestuia pe toate planurile. Cartea este foarte importantă în viaţa copilului. Ea este o comoară fără preţ, este îndrumătorul care face copilul să se bucure, să râdă şi să plângă. O carte îl trimite la alte cărţi şi toate împreună formează o bază puternică şi de durată a culturii unui copil. Cartea, nu doar dezvoltă vocabularul, ci ea ne face să fim mai buni , ne ajută să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii, ne întăreşte.
Liliana Moldovan Care ar fi cel mai important atribut al unui autor de literatură pentru copii?
Titina Nica Țene : Primul atribut al unui autor, ce își dedică talentul scrierii cărților dedicate copiilor, este să fie copilăros chiar și la o vârstă înaintată, să cunoască psihologia vârstei acestora, să înțeleagă preocupările copiilor și să folosească o limbă cursivă, accesibilă cu mai puține neologisme sau arhaisme. În „Amintirile din copilărie “ de Ion Creangă, datorită arhaismelor, copii înțeleg greu textul. Acum micii cititori au alte preocupări și altfel înțeleg lumea și știința.
Liliana Moldovan : Dintre personajele cărților scrise de dumneavoastră, fie din genul liric, fie din lumea basmelor, care a fost cel mai iubit de copii?
Titina Nica Țene : Personajele cele mai îndrăgite din povestirile mele si apreciate de micii și marii cititori au fost bunica, nepoțeii și întâmplările cu aceștia.
Liliana Moldovan : La finalul interviului oferiți-ne, vă rog, o poezie, ori un fragment de poveste cu un astfel personaj.
Titina Nica Țene : Cu mare plăcere!
O noapte palpitantă
Într-o seară frumoasă de vară, nora mea, Dana, a adus-o pe nepoata Anastasia, sora lui Catinca, să doarmă la mine pentru prima dată. Avea doi ani şi trei luni. Anastasia s-a uitat lung prin casă şi s-a întors către mama:
– Nu tau aici, nu pica, mamă…!
– Anastasia, stai cu Titina şi cu bunu câteva zile şi apoi vine mama şi te ia. Am o problemă de rezolvat…
– Nu, nu ai, nu tau aici, vleau cu tine…
Era foarte legată de mama ei pentru că stătuseră acasă doi ani, conform legilor în vigoare. Noi nu aveam decât trei luni şi acelea neplătite. Aşa se construia comunismul.. Dana îmi spune că punctul ei de reper din casă este lustra. Când va vedea că nu seamănă cu a lor o să plângă dar trebuie să se înveţe şi cu bunicii. Cu chiu cu vai mama a plecat şi am rămas cu Anastasia care plângea cu foc. Era aşa de dulce că îţi venea să o mănânci şi când plângea.
– Anastasia, nu plânge că o să vezi tu ce frumos ne jucăm!
– Bine…
– Acum te spăl, îţi dau să mănânci şi apoi ne jucăm..
Bunul i-a făcut hocus-pocus cu o mingiuţă care dispărea. I s-a părut foarte interesant şi ne punea să repetăm la infinit. Mereu zicea:
– Bunu, hai să ne jucăm copus, mocus…
Când s-a pălictisit, a început să repete: loca, loca, loca, loca şi arăta către calculator. Noi nu ştiam ce înseamnă acest lucru, dar am scris pe Google chiar aşa: loca, loca… A apărut Shakira cântând şi dansând de mama focului. Dansa şi Anastasia. Nu o mai dezlipeam de calculator.
– Lasă, mai ne jucăm şi mâine, acum mănânci şi ne culcăm…
Fiind obosită a adormit. Pe la ora 24, când vede că nu e lustra ei de acasă a început să plângă:
– Meg acasă la mine, aici nu este acasă, mă duc la mama…
– Acum e noapte, mâine o sun pe mama şi vine să te ia…
A mai plâns puţin şi a adormit. La ora trei noaptea Anastasia mă zgălţâie cu putere:
– Titina, a venit gonoiul…!
Girofarul maşinii de gunoi lumina puternic fereastra. Eu muream de somn iar Anastasia privea cu încântare luminile ce pătrundeau prin fereastră… Apoi s-a mai foit puţin şi a adormit. Pe mine somnul m-a luat cu greu, pe la ora patru. La ora cinci o aud pe Anastasia:
– Latele, latele, du-te şi adu ticla cu late…
A venit şi ea în bucătărie., ca o mogâldeaţă, nerăbdătoare să-i dau sticla cu lapte. Am pus laptele în sticlă, după ce l-am încălzit, s-a dus în pat şi a început să-l bea cu poftă. Apoi adoarme. Am crezut că o să dormim măcar până pe la opt sau opt, treizeci. La ora şapte mă pomenesc cu Anastasia că mă trage de pijama şi zice:
– Titina, nu dezi? A venit ZIUA!
*Cărţi publicate: Bucuria lucrurilor simple, poezii pentru copii, Ed. Ion Creangă, 1989, Recreaţia grădinii, poezii pentru copii, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1997, Amurg de întoarcere, volum de versuri, Ed. Napoca–Star, 2002, Pietre de aducere aminte, povestiri, Ed. Napoca-Star, 2004, Scaunul Harului, poezii, Ed. Contrafort, Craiova, 2009. Viaţa ca o punte, Ed. Dacia XXI, 2011, Anotimpul jocului, Ed. NICO, Târgu Mureş, 2011, Un strop de veşnicie, Ed. Semănătorul, 2012, Un strop de veşnicie, Ed. Ecou, Cluj-Napoca, 2012, Un strop de veşnicie, ed. A II-a, traducere în limba engleză de Mariana Zavati Gardner, Neastâmpărul toamnei, poezii, Ed. Semănătorul, 2014, şi O noapte palpitantă-întâmplări c-o nepoţică povestite de bunică, Ed. Semănătorul, 2014, povestiri pentru copii, Întâmplări hazlii cu o nepoţică povestite de bunică, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Ecou Transilvan, 2014, Nostalgia întoarcerii, Ed. Absolut, București, 2016. (din „Antologia poeților contemporani români”, 2020)
A consemnat Liliana Moldovan
