22. 4. 2022 – 22. 5. 2022, KUNST-GALERIE-WALDVIERTEL
or. Waindhofen, Hauptplatz 7, Austria
Pictură, grafică, porțelan.
Vernisaj: vineri, 22 aprilie, ora 19.00, concert Jiri Sycha, vioară
Curator: Sonja EDER
Teodor Buzu s-a născut pe meleagul vinului, leagănul său a fost acoperit cu viță de vie, lângă cele mai mari crame din lume, la o aruncătură de băț. Înțărcat cu vinul de foc al Moldovei, el a rezonat întotdeauna cu Erasmus din Rotterdam: Moldova fericită, așa se poate numi cu mândrie mama bărbaților când i-a alăptat cu un astfel de lapte! Vinul provoacă adevărul, îi învățăm pe tineri adevărul.
Găsim adevărul la părinți, uneori la profesori, dar întotdeauna în vin. Prea mult adevăr și în acesta a crescut Teodor: cum să nu devii cavaler? Cavalerul este războinic, el luptă împotriva tuturor neadevărurilor, chiar cu prețul atacului morilor de vânt. În jurul tău, numai vin, aici minciună nu vei găsi. Trebuie să pleci în altă parte. Și Teodor a plecat în lume, căutându-l. A aruncat ancora aici și în altă parte, în credința naivă că acolo îl așteptau. Ei bine, nu îl așteptau, cavalerii nu sunt atât de mult căutați în zilele noastre. O singură dată a ajuns eroul nostru într-o regiune pașnică, unde, din generație în generație, s-au spus povești despre călătoriile adormite ale strămoșilor, despre prada din acele expediții de tâlhărie, despre un cronicar specific iubitor de adevăr al timpurilor legendare, fratele nostru Jirásek.
L-au adus pe Teodor în capitala acestui meleag, într-un oraș fortificat pe un deal abrupt, printre cetățenii adunați sub un steag – în picioare – cu un pahar, cu un pahar cu vin roșu! Dintr-o dată, Teodor și-a amintit de patria sa veche, de comunitatea vinului, de băutura divină a Bibliei, rămasă în memoria noastră, pentru a adora tipăritura. Voi rămâne, a spus el, și a fost fericit și în pace.
Soarele i-a luminat viața – înainte de a-și însuși nuanțele limbajului și înainte de a înțelege că, cuvântul Tábor poate însemna o comunitate umană așezată, dar și un grup ostil pentru un alt grup. Împotriva taberei băutorilor de vin era o tabără de băutori de bere – și se spunea că este o problemă a întregii regiuni. Teodor nu putea înțelege. Nu i se păruse niciodată că ar putea fi cineva care să pună la îndoială rolul conducător al vinului în vreun fel. Teodor a văzut, că în apropierea lui se dă o bătălie și este o bătălie pentru adevăr: este bătălia lui. Avea arme puternice – vinuri moldovenești, o flamură și un pahar de vin, tradiția de a bea vin și de a nu plăti prețul participării necesare la închinarea asemănării, războiul pentru potir și conținutul acestuia – Teodor i-a învățat pe taboriți să înțeleagă vinul. Adevărul câștigă – cavalerii din tabără ascultau, iar uneori câte unul a gustat.
Admiratorii clasici ai unui pahar de vin au susținut întotdeauna că cine se împrietenește cu paharul, cine se poate înțelege cu acesta, va vorbi cu toată lumea și poate fi prieten cu toți. Taboriții au devenit prietenii lui Teodor de-a lungul timpului – și atunci când vă faceți prieteni, nu luptați. Teodor a uitat că era de fapt o luptă, o luptă, lui însuși îi plăcea uneori să bea bere cu mâncare husită în timpul disputei. Obișnuiau să-l viziteze taboriții stroiți, la început ei s-au uitat la armura lui, după ruginirea armurii, Teodor s-a jenat doar să le povestească și să nu le arate nimic, așa că s-a dus să picteze imagini, astfel încât să-și poată ilustra poveștile. El a pictat și adolescenții i-au spus: „Pot să fac și asta”, „Încercați”, a zis cavalerul și a fost înființată o școală. Părinții husiților, dorind să nu stea mai prejos de nivelul copiilor lor, au mers și ei în camerele lui Teodor. Și astfel pentru a cuceri orașul Tábor azi în loc de săbii, orășenii au pensule în mâna dreaptă și păstrează terebentină în baloane.
Cavalerul nostru nu se mai închină tradiției din Tábor cu o luptă internă pentru adevăr, el răspândește gloria orașului, făcând plimbări dincolo de ziduri și granițe – a invadat Italia, România, Uniunea Sovietică falimentată, bogatul Dubai, Slovacia și cine știe ce altceva, nu știm cât de greu este de mulțumit, pentru că atunci când părăsește fiecare țară, este răsplătit cu un premiu de artă din partea acelei țări, astfel încât să nu mai meargă acolo. Și așa veți spune, învățați de povestea eroului nostru rătăcitor, dragi cavaleri, câți dintre voi veniți la Tábor sau acolo unde doriți, aduceți-vă vinurile și talentele. Dacă vinul și talentul sunt singurele arme cu care vreți să ne speriați, cu toții vom fi fericiți. La urma urmei, Teodor are titlul de cavaler pentru pictură, și nu pentru a da foc castelului.
Bine ați venit în lumea culorilor lui Teodor Buzu.
Radomír Postl
