1. „În anul 33 Iisus Hristos intră în Ierusalim, într-o zi de duminică, unde a fost întâmpinat de o mare mulțime de oameni, care purtau în mână ramuri de finic (flori) și strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”! Cine este acest Iisus și ce vrea lumea de la El? Răspunsul ni-l dă chiar Hristos: „Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla”.( Ioan 1o; 7, 9). Și noi creștinii de azi să aducem florile dragostei și recunoștinței lui Iisus și El care este CALEA, ADEVĂRUL, VIAȚA, DOMNUL, STĂPÂNUL, ÎNVĂȚĂTORUL și PĂSTORUL nostru, ne va duce spre pășunea fericirii după care tânjim cu toții aici pe pământ și-n ceea ce va urma.
+ + +
2. „O, cât sunt de minunate semnele bucuriei, ce se arată astăzi Ierusalimului, la intrarea Domnului Hristos. Toată cetatea iasă întru întâmpinarea Lui. Norodul (poporul), şi mulţimea cu rânduială i se închină cu cucernicie şi toată vârsta îl cinsteşte cu laude. Unii aştern hainele lor pre pământ ca să treacă şi alţii cu frunzele copacilor îi împodobesc calea. Alţii merg înainte cu stâlpări şi alţii îi urmau cu ramuri. Alţii îl slăvesc ca pre un Fiu a lui David”.
Sfântul Antim Ivireanul – „Didahii”
Mitropolit al Ţării Româneşti sec. -XVIII.
+ + +
3. „Pentru tine, creştine, s-a smerit Mântuitorul şi Împăratul lumii şi au luat chip de şerb (rob). Şi astăzi pentru tine a venit în Ierusalim spre munci şi spre moartea rea şi grozavă, ca să te izbăvească de moarte în veci. Venit-a să-şi verse sângele, ca pe tine să te răscumpere din robia iadului şi a muncilor. Venit-a cu blândeţe, ca să te apropii cu îndrăznire către dânsul. Venit-a sărac, ca să te îmbogăţească cu împărăţia Sa dumnezeiască. Venit-a sărac şi smerit, ca pe tine să te înalţe întru mărirea cerului. Cine nu se va mira acum de blândeţile şi de smerenia Lui cea mare şi fără de măsură?
Sfântul Varlaam – „Cazania de la 1643″,
Mitropolit al Moldovei.
P.S. Noi, ca fii ai Bisericii și împlinitori ai învăţăturilor Sale, este bine să ne întrebăm, în această zi: cum trebuie să-L întâmpinăm şi să-L primim în sufletele noastre? În primul rând prin participarea la la Sfânta şi dumnezeiască Liturghie, cu sufletele curate şi cu ramuri de salcie în mâini, ca semn al recunoştinţei noastre pentru tot ce a făcut El pentru noi. În al doilea rând, pentru că intrăm în săptămâna care ne aduce aminte de patimile şi moartea Sa, trebuie să o petrecem în reculegere, în post şi rugăciune, în mărturisirea păcatelor în faţa preotului duhovnic, urmată de primirea Trupului şi Sângelui Său în Sfânta Împărtăşanie. Să-L întâmpinăm aşternându-I în cale florile recunoştinţei noastre faţă de El, dară şi faţă de semenii noştri, dacă le suntem îndatoraţi cu ceva, cu această frumoasă dar atât de rară virtute. Numai aşa vom fi vrednici să luăm parte la drama de pe Golgota şi apoi la Slăvita Înviere. Să ne aducem aminte de cuvintele pe care le-a rostit la scurt timp după intrarea Sa în Ierusalim: „Cât aveţi Lumină, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan 12, 36).
“LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI” tuturor acelora care poartă numele… „FLORILOR… FLORIILOR”!
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
