5.8 C
Nürnberg, DE
March 29, 2024
Cultură

Noi suntem iubire

Știu să spun Te iubesc, dar în mod diferit: Noi suntem iubire

Suntem emoţie şi sentiment, lacrimă, durere, iubire. Suntem furie sau dorinţă.

Suntem expresie, încântare. Dăruim sau cerşim fericire. Suntem voinţă sau deznădejde, încredere şi zâmbet scoase la iveală pe chip sau în gesturi, încercate toate aşa cum vin, minunându-ne de ele.

Simţim. Respirăm poezie zi de zi, pretutindeni: este în noi şi în jurul nostru, trebuie doar să o scriem. În felul acesta ne bucurăm sufletul, îl uşurăm sau îl umplem cu trebuinţe.

Cât de oarbă e dragostea sau cât de nebună?

            Ne străpunge inima fără milă apoi ne mângâie înduioșată pe creştet.

Iar noi, în loc să ne plângem de ceea ce ni se întâmplă, abia atunci vedem mai clar frumosul din orice, din noi înşine şi în celălalt cu o euforie nemaiîntâlnită, ba ghiduş, ba îndrăzneţ, alteori timid, într-un amestec necugetat de înfiorări şi trăiri bizare.

Fericire

Şirag de perle sunt anii mei!

Ce strălucesc!

Sunt îndrăgostită!

            Ni se sparge pieptul şi ne pierdem capul. Primim provocarea de a ne lăsa atraşi în aiureala râsului până la urechi, în vârtej de gesturi uneori drăgăstoase, alteori tăinuite, în sfială și uimire.

           În preaplinul acestor manifestări, plutim în loc să păşim, zâmbim în loc să articulăm cuvinte, visăm în loc să raţionăm! Suntem acceptaţi cu încântare şi bunăvoinţă în mulţime ca exemplare adorabile aflate în perioada noastră fericită de îndrăgosteală.

Nu e ceva nebunesc dragostea asta? Fără programare în agendă, este printre singurele lucruri pe care ni le dorim înainte chiar să ştim sau să ne imaginăm cam despre ce-ar fi vorba! Iar dacă trece şi lasă după ea suspine şi amărăciune, noi tot mai vrem să ne îndrăgostim!

            Dragostea e cea care ne face să fim egali când multe păreau să ne diferenţieze. Ea există poate chiar de dinaintea naşterii Universului; nu din iubire se fac toate?

Suntem poeme

Tu eşti copacul,

Eu sunt o frunză.

Nu vreau cu toamna să murim.

Păstrează-mă iubite,

Vreau să ne mai iubim!

            Îubirii îi este sortit să fie trăită de fiecare în parte măcar o dată în viaţă şi în toate treptele de intensitate posibile, exprimată în aceleaşi silabe sau fără niciun cuvânt, doar din priviri sau cu aceleaşi gesturi de tandreţe şi mărinimie, înţeleasă dintr-o singură suflare sau pe îndelete. Indiferent de vârstă şi fără premeditare, într-un dulce chin, ne vine rândul de-a iubi.

Tu, peste tot, chiar şi în vis

Ochii i-am ascuns sub pleoape

Şi am ferecat gândurile în carcera inimii.

Am oprit buzele să mai surâdă aşa…

            Ca la o aducere-aminte, dar….

Târziu, în noapte, m-am surprins visând

Tot vis cu ochi albaştri.

                        Pentru totdeauna sau doar pentru puţin, pasional, prosteşte, nemăsurat, cu maturitate sau cu zburdălnicie, în lux şi comoditate sau dacă nu în neajunsuri, pe furiş ori în văzul lumii, cu binecuvântare sau cu disperare, cu sacrificii sau mai bine lin, ca o adiere, fiecare în felul nostru ne apărăm nepreţuita iubire care ne înfrumuseţează existenţa.

            Dragostea nu e oarbă deloc, e încredere şi atracţie. Fermecată, colorează vieţi în mod sublim şi totuşi greu de definit.

            Ca un artizan căruia nimeni nu cutează a-i contesta măiestria, dragostea urzeşte cu sensibilitate şi cât mai senzual, infinite poveşti din care exultă o unică fericire, dar în atâtea interpretări nuanţate şi totuşi credibile! Câte iubiri, atâtea răvăşitoare poveşti.

Împreună

Tu – suflet,

Eu – suflet.

Noi doi – o floare de cireş

Şi o frunză ciudat de dulce.

            Fascinant lucru dragostea asta! Uşor de trăit, complicat de descris.

Amețeste pe oricine, îndrăgosteala ne ajunge până-n tălpi preschimbându-ne în ceva neobişnuit, dar în acelaşi timp atât de plăcut!

             Împărtăşim iubirea trăind-o cu ochii, cu pielea, cu simţurile, cu pasiune.

Alteori o ascundem iubind tăinuit, mental, pudic, platonic, adolescentin.

Sfiiciune

Acum că nu mai sunt,

Mă dor amintirile

De atunci, de când eram.

Şi aş vrea să mai fiu, dar nu mai sunt.

Dacă ai mai fi şi tu…

Eu iarăşi m-aş ascunde în mine

Şi tu ai crede că nu te iubesc.

Iubirea e dorinţă, curajul de a intra într-un joc bulversant al capriciilor care, în loc să ne înnegure fiinţa, ne sporeşte farmecul. Iar dacă nu eram prea convinşi de acest farmec, atunci ne dă imbold să-l desluşim, să credem în forţa noastră de manifestare.

            Are iubirea pudoare sau e plină de o speranţă pe care o varsă în noi atât de năvalnic pentru ca apoi, acomodându-ne cu ea, să învăţăm să preţuim tot ceea ce ne face bine şi ne încântă? Câte fețe are dragostea?  

            Pe negândite ne transformă într-un magnet. Atragem sau răspândim pe oriunde nestematele ascunse ale sufletului care, pentru a străluci pe deplin, de un astfel de impuls al iubirii aveau nevoie.

            Ce-i cu dragostea asta?

            Si cum de ne încurcăm în atâtea întrebări şi posibile explicaţii când de fapt, cu viclenie ea vrea să-i facem pe plac întreţinându-i delicioasa zăpăceală!

Dintr-o dată, în lumea dată peste cap şi fără să ne mai mire nimic, devenim conştienţi de ceea ce nu credeam că ni se va întâmpla vreodată să devenim: chiar centrul Universului.

Noi suntem iubire (declarație de dragoste)

De-aș fi floare

Ți-aș dărui parfumul meu.

De-aș fi pasăre,

Ți-aș dărui aripile mele.

De-aș fi lacrimă,

Ți-aș dărui din limpezimea mea.

 Sunt însă…pur și simplu eu

Și-ți dăruiesc iubire.

Beatrice Holdon

Despre Beatrice Holdon:

Versurile incluse în acest material fac parte din cea mai recentă carte a ei: Noi suntem iubire apărută la Editura Siono, București.

Este de asemenea autoarea romanului Străini, scrie eseuri, literatură pentru copii.

Related posts

Expoziția de pictură „Jurnal de introspecție VII” la Artoteca BMB

Theodora-Raluca Paun

RĂMAS BUN, MAESTRE VALENTIN GHEORGHIU

Theodora-Raluca Paun

Cetatea vie – Zilele porţilor deschise ȋn Cetatea Marienburg – Feldioara

Moderator1

Mezzosoprana Mihaela Binder-Ungureanu în  Concertul de Primăvară “Pe aripile cântului”  la Viena

Theodora-Raluca Paun

Ioana –Alice Gâlcă: ,, Din tot sufletul, să dăruiesc omului cântec, asta mă     definește!”

Theodora-Raluca Paun

Iacob Negruzzi – însufleţitorul secretar „perpetuu” al Junimii

Theodora-Raluca Paun

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy