„Această rușine nu trebuie să se mai repete nicicând în armata română”. Generalul (Florea Ţenescu)
Modul în care s-a retras armata română din Basarabia şi nordul Bucovinei în 1940 a ridicat şi ridică multe semne de întrebare şi domenii/direcţii de analiză (dacă se vrea). Cu toate că nu a desfăşurat vreo luptă importantă, armata a înregistrat numeroase pierderi umane, materiale şi morale.
Conform unei Note, întocmită de Secția 1 a Marelui Stat Major, pierderile umane s-au ridicat la 62.547 de militari (304 ofițeri, 266 subofițeri și 61.977 trupă), dintre care 9 morți, 5 răniți și 62.533 dispăruți.
– Chiar dacă după alte situații statistice, pierderile au fost ceva mai mici, situaţia rămâne la fel de gravă, majoritatea celor daţi dispăruţi fiind reprezentată de soldații basarabeni (mulţi minoritari) care au părăsit unitățile de bunăvoie, îndemnați sau obligaţi de trupele sovietice, cu toate că se aflau sub drapel şi jurământ.
Contunuare: