Cartea Mihaelei CD aduce un suflu nou în literatură, e ca o respirație proaspătă, o adevărată renaștere, deoarece este o profesiune de credință a creatorului de frumos, descriind condiția scriitorului de astăzi, din zilele noastre, într-o lume incertă, confuză, în care binele abia dacă se mai vede în depărtare.
Opera doamnei Mihaela CD transmite mesaje, lecții de viață, promovează valori morale, de prea mult timp uitate, strânse într-un mănunchi, într-o legătură profundă cu Dumnezeu.
Scriitorul, acel Homo Faber, poartă întreaga responsabilitate pe umeri, mai ales în aceste vremuri tulburi în care avem nevoie de adevăr și credință, de stabilitate și certitudine.
Scrisul a fost și va rămâne o regăsire de sine, o terapie, o formă de eliberare, dar și o mângâiere a sufletului, o carte de vizită pentru viitor.
Este important ceea ce transmiți, este important mesajul pe care-l transmiți semenilor , iar scrierile trebuie să aibă o morală, o înțelepciune, să lași un semn din existența ta pe o coală de hârtie, chiar dacă” peste toate o lopată de țărână se depune”( motivul deșertăciunii – vanitas vanitatum în “Scrisoarea I ” a lui Mihai Eminescu).
Scriitorul, dăruit cu dar, cu inspirație creatoare, ” arde ca o flacără”, dăruiește bucăți de suflet, părticele din el însuși, oferă mereu și nu așteaptă nimic în schimb.
Scriitorii și poeții nu încasează sume fabuloase din vânzarea cărților, iar cei mai mulți dintre ei doar le oferă cadou celor dragi sau celor care își doresc cu adevărat acea carte.
Oare se mai poate vorbi de meseria de scriitor sau de o vocație?
Indiferent cum stau lucrurile, scriitorul continuă să scrie, să lase o dâră de lumină în ciuda trecerii timpului, un semn pentru eternitate, pentru că arta și cultura nu au preț, ele rămân adevărate mărturii peste timp generațiilor următoare, bijuterii literare păstrate în cărți.
Îndemnul doamnei Mihaela CD este de a cumpăra cărți românești și de a le oferi în dar.
Cartea rămâne leac pentru suflet, hrană , dar și moștenire spirituală peste veacuri.
Întrebarea autoarei este dacă va supraviețui cartea tipărită sau cea electronică?
Este adevărat că numai cartea tipărită ne oferă plăcerea inegalabilă a cititului, dorința de a simți mirosul proaspăt de cerneală al unei cărți abia cumpărate din librărie.
Poștașul este cel care ne readuce zâmbetul pe buze și bucuria în suflet, ” un adevărat martir care își continuă drumul, indiferent de vreme”, lăsându-ne în cutie acele daruri de suflet venite de departe.
Cărțile vor fi întotdeauna daruri binecuvântate, atunci când te afli atât de departe de țară, cărți primite în dar și așteptate cu bucurie și emoție.
Bucuria de a dărui este inegalabilă!
Moș Crăciun stă în fiecare dintre noi, de aceea este minunat să dăruim un zâmbet, o bucurie cuiva, atunci când persoana respectivă se așteaptă mai puțin.
Tot poștașul vine odată cu primăvara, atunci când totul renaște și în suflet” ne înmuguresc speranțe de primăvară”.
Mihaela CD se oprește asupra cărții Gabrielei Raucă, “Simfonia culorilor”, o carte din care se revarsă cu multă sensibilitate versuri pline de mister și lirism, aducând în inima cititorului o lumină, o prospețime, dar și o bucurie a sufletului mereu tânăr.
Romanul ” Paula, împlinirea târzie”, ne oferă lecții de viață, povești impresionante, tulburătoare de viață, prin care autoarea Mara Popescu-Vasilca demonstrează că dragostea nu are vârstă, că această febră a sufletului există, dacă vrem să o primim.
Lăcrămioara Iva- un suflet de artist, ne fascinează cu acel festival al culorilor copilăriei, creează o poveste în spatele fiecărui desen, cu maturitate și măiestrie, dar și cu înțelepciunea artistică într-un suflet de copil.
Un alt roman al autoarei Mara Popescu-Vasilca este”Vanda, între Dorință și Rațiune” , un roman inedit despre fericire. Eroina pornește în căutarea fericirii- unii o caută toată viața, iar altora le scapă printre degete, de aceea ” trebuie să lupți pentru fericirea ta”-îndemnul de a căuta fericirea!
“Ursula, o mamă judecată de copii”- un alt roman al autoarei strânge într-un mănunchi sentimente, trăiri, frământări lăuntrice, demonstrând că în fiecare om, oricât de rău ar fi, există și ceva bun, trebuie doar să căutăm binele în fiecare, frumosul din noi.
“Scrisori de peste ziduri”, autor Lucian Dumbravă, descrie o poveste tristă, o pleiadă de emoții, de dureri fizice, psihice, filosofice, o cascadă de trăiri și emoții. Cu toate acestea, autorul renaște ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă!
Un alt roman-“Nora în căutarea identității”( Mara Popescu- Vasilca), un poem profund despre viață și fericire,despre căutări și regăsiri, răspândește miresme de speranță, invită cititorul să reflecteze asupra problemelor existențiale cu care se confruntă omenirea.
Romanul ” Străinii” de aceeași autoare este un adevărat taifun cu sentimente delicate, dar și cu o dragoste sinceră, necondiționată, într-o simbioză cu divinitatea.
Aurelia Oancă, în romanul”Caruselul”, impresionează prin lecția de viață pe care o transmite, dar și prin valorile pe care le promovează, prin morala operei- împăcarea prin iubire.
Poetul Ștefan Doroftei Doimăneanu răspândește un fior liric de profunzime, fiind un poet complet, un poet al simfoniilor sufletului, ce ne oferă un evantai de sentimente, acel creator de frumos ce “vinde fericirea sufletească”.
Mihaela CD remarcă faptul că se observă tot mai acut o răsturnare a proporțiilor între bine și rău, societatea suferă, este “schimonosită”, bolnavă, totul este de vânzare, peste tot doar zvonuri false pentru a ne distrage atenția de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm, frica a pus stăpânire pe oameni.
Trebuie să renunțăm la răutate, egoism și invidie, la trufie!
Binele pe care-l căutăm este tot mai aproape de noi, este în mintea noastră, în noi, în sufletul curat al fiecăruia dintre noi, în bunătatea pe care o dăruim.
Binele trebuie să triumfe, să învingă, mai ales acum când omenirea suferă sub talpa neputinței, lumea este întoarsă pe dos, veștile rele de tot felul vin ca o avalanșă.
Este momentul să demonstrăm că suntem puternici, să rămânem pozitivi și să luptăm pentru adevăr.
Românii nu s-au plâns niciodată, au luptat și luptă pe baricade, fiind modești și încrezători în zilele ce vor veni.
Doar împreună vom dobândi libertatea, doar cu iubire și pace!
O lecție de iubire realizată de către camionorii neînfricați ce au condus sute, mii de kilometri, în speranța redobândirii libertăților pierdute, nu se uită nicicând!
Lupta dintre bine și rău a existat întotdeauna, dar noi avem datoria de a restabili binele, adevărul, valorile reale și adevărate, bunătatea, dăruirea, altruismul.
Iubirea se află în fiecare dintre noi, ea trebuie găsită!
Armele scriitorului rămân condeiul și glasul, sub privirea protectoare a lui Dumnezeu!
Mihaela CD își amintește cu nostalgie de copilăria fericită, de menirea sa pe acest pământ, de copilul talentat căruia îi plăcea să citească sau să petreacă mult timp în bibliotecă.
Anii au trecut cu repeziciune, iar autoarea a intrat în lumea nebănuită a slovelor.
Menirea Mihaelei CD este în vers, poezia fiind o binecuvântare, un zbor spre infinit, un balsam al sufletului.
Valsând pe clapele iubirii, pe corzile sufletului, pe cărări de dor, sub ploaia de gânduri, Mihaela CD pendulează între durere și bucurie, fiind convinsă că poezia este ca respirația, precum aerul, în care binele triumfă.
Poezia e umbra și lumina care catifelează viața și-i dă omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer. Pretutindeni și în toate este poezie, sete de frumos și adevăr!
Prin ochii autoarei , valorile morale ale omenirii vor triumfa, iar noi, scriitorii vom duce mai departe o răsuflare din acest veac, zâmbind dimineților cuminți, izvoarelor dătătoare de viață, timpului nerăbdător…
Frumosul din noi trebuie strecurat în fiecare pagină, în fiecare cuvânt, bucăți de suflet să lăsăm în stihurile noastre!
Mihaela CD rămâne peste timp un mesager al iubirii și al frumosului, al binelui, dar și al adevărului, al slovelor încărcate de lirism și sensibilitate.
Prof. Violeta Bobocea,
Liga Scriitorilor, filiala Buzău
