În cartea ”Prin ochii mei” scriitoarea Mihaela CD ne invită să privim lumea înconjurătoare cu tot ce are ea de oferit, prin ochii autoarei, într-un regal literar contemporan.
Ajutată de darul universului, dar și de cel interior, al sufletului său, scriitoarea Mihaela CD are un har divin, scrie cu o realitate magnifică și prin aceasta reușește să transmită cu ușurință și cu înțelepciune către cititori mesaje importante ce vor fi recepționate rapid deschizând cititorilor drumuri de urmat.
Calitatea de scriitor a doamnei Mihaela CD indică înălțarea sa spirituală care este o certitudine, ce se adaugă la realitatea cotidiană pe care a cuprins-o în scrierile sale din cartea ”Prin ochii mei” și apoi a dăruit-o lumii într-un adevăr absolut și care este o hrană spirituală și o speranță pentru viitorul neamului nostru.
Scrierile literare ale Mihaelei CD se remarcă prin muzicalitatea și sensibilitatea discursului liric ce se sprijină pe figuri de stilbine conturate dezvăluindu-ne o fascinantă emoție deoarece cuvintele sunt purificate iar imaginile sunt grațioase și ne poartă prin lumea de vise încadrate într-un scenariu liric perfect și impecabil cepresupune naștere, zbatere și substanță de logică a frumosului absolut.
Cartea autoarei Mihaela CD ”Prin ochii mei” cuprinde 7 capitole,iar fiecare capitol este însoțit de o imagine semnificativă ce amplifică intensitatea trăirii.
În primul capitol denumit ”În slujba scriiturii” scriitoarea cuprinde importanța scrisului, susținerea scriitorului și responsabilitatea scriitorului de a transmite valorile culturale și morale, generațiilor viitoare. Mesajele scriitoarei sunt reale,pozitive și ușor de înțeles, pentru ca ele să predea mai departe, cu vrednicie, valoarea. Scrisul este o sărbătoare a minții și a sufletului, este lumina scriitorului dar și lumina pentru fiecare cititor. Suntem responsabili pentru ceea ce scriem, pentru educarea tinerei generații prezente și viitoare.Filonul creator al cărților scriitoarei Mihaela CD este acela care hrănește cititorul deoarece cuvintele scrise ard ca o flacără în momentele când sunt citite și pot să influențeze, să educe și să modifice comportamentul.
În capitolul doi, ”De peste mări și țări” scriitoarea Mihaela CD descrie într-o suită de articole ce cuprind diverse perioade ale anului, marea sa bucurie la fiecare sosire a poștașului, care îi aduce cărți, reviste și felurite surprize, pentru delectarea sufletului, ce o fac să ardă de nerăbdare pentru a le citi și a gusta din valoarea deosebită a creațiilor literare.Aceste daruri literare ce vin de peste mări și țări înseamnă pentru scriitoarea Mihaela CD zboruri pe aripi de cuvinte într-un dans nesfârșit către lume.
În capitolul al treilea ne sunt dezvăluite ”Descoperiri parfumate”pe care le-a făcut autoarea, aceasta prezentând cititorilor cărții sale ”Prin ochii mei” câteva cronici și recenzii literare absolut superbe, făcute unor cărți pe care le-a citit și care au impresionat-o.”Descoperind-o pe scriitoarea Gabriela Raucă în Simfonia culorilor”, Mihaela CD aduce în inima cititorilor o lumină și o prospețime de bucurie plină de culoare și de tandrețe, o iubire de oameni, de natură, de locuri dragi, de copilărie, de familie, pe care le poartă în inimă la fel ca și autoarea cărții. Apoi, referindu-se la romanul ”Paula, împlinire târzie”, al scriitoarei Mara Popescu -Vasilca, în recenzia sa ” Dragostea nu are vârstă” ne introduce în povestea fascinantă a romanului pe care îl prezintă ca pe o adevărată lecție de viață, căci iubirea și dragostea există la orice vârstă.
Despre scriitoarea și artista Lăcrimioara Iva, care este o scriitoare de succes și este înzestrată cu talent artistic, Mihaela CD scrie o cronică care o analizează pe aceasta cu ochiul format al scriitorului care este și artist, cu un simț și o pătrundere intuitivă, dincolo de cuvântul scris,concluzionând prin însăși titlul pe care îl alege:”Lăcrimioara Iva, Înțelepciunea artistică într-un suflet de copil”. Folosind tehnici diverse, într-un întreg proces literar- artistic care se petrece în sufletul său, Lăcrimioara Iva,reușește să emoționeze și să transmită cititorului sentimentele sale,într-o maturitate și o înțelepciune artistică.
Scriitoarea Mihaela CD ne împărtășește impresii despre o altă carte scrisă tot de Mara Popescu-Vasilca: ”Vanda, între dorință și rațiune”,în recenzia sa ”În căutarea fericirii” în care ne vorbește despre căutarea, găsirea, păstrarea și prețuirea fericirii. Dar toate acestea nu sunt posibile dacă nu lupți, dacă nu vrei și dacă nu îți dorești cu adevărat să o găsești.
Despre cartea ”Scrisori de peste ziduri” ce poartă semnătura scriitorului Lucian Dumbravă, autoarea Mihaela CD ne spune că se citește într-un singur respiro pentru că este o carte ce te captivează datorită emoțiilor puternice pe care ți le creează, trăind intens durerea alături de personajul principal ce se reflectă asupra cititorului prin luptele spirituale, psihologice și filosofice ce ledă cu propriul sine.
În capitolul cu numărul patru, scriitoarea Mihaela CD ne invită să citim câteva ”Reflecții printre file de carte”, aceasta,referindu-se la ”Arta folosirii imaginilor cu valoare de simbol” cu trimitere la cartea ” Nora, în căutarea identității” care este un roman de succes al autoarei Mara Popescu-Vasilca.
Scriitoarea Mihaela CD ne invită apoi la o ”Lecție de iubire adevărată” , care este o cronică la romanul ”Caruselul” al autoarei Aurelia Oancă. În cronica sa, Mihaela CD își arată fascinația față de acest roman care este ”medicamentul de care avem nevoie”și față de scriitoarea Aurelia Oancă care ”prin capacitatea sa de creație poetică” și prin ”mesajul, forța și dăruirea din poveștile pentru copii” reprezintă un model de urmat, un scriitor plurivalent apreciat și recunoscut.Privind prin ochii scriitoarei Mihaela CD, aflăm că citirea romanului ”Caruselul” ne oferă ”o lecție de iubire, adevărată, autentică și unică, acea iubire care rezistă dincolo de obstacole, opreliști ,necazuri și supărări, și mai ales dincolo de timp și spațiu”.Lectura acestui roman ”curge precum un izvor lin și care în același timp inundă sufletul cititorului cu fluvii de emoții”
”Trădarea sufletului prin compromisurile vieții” este o recenzie la romanul ”Străinii” al autoarei Mara Popescu -Vasilca pe care îl descrie ca ” un adevărat taifun cu o succesiune impresionantă de evenimente din cele mai interesante dar și prin tematică abordată și anume aceea a compromisurilor făcute în viață cu prețul trădării sufletului.” Despre scriitoarea Mara Popescu- Vasilca, Mihaela CD spune că aceasta:” demonstrează că știe cum să atingă acea coardă sensibilă a sufletului și să acapareze atenția cititorului ”pe care îl trezește la adevăr făcându-l să participe la poveste.Scriitoarea Mihaela CD ne invită apoi, în același capitol, să citim cronica sa: ”Ștefan Doroftei Doimăneanu, poetul simfoniilor sufletului” în care ni se arată că poetul poartă în suflet”Simfonia cuvintelor” , care este și titlul cărții recenzate.Despre poet , scriitoarea Mihaela CD spune că: ”poartă în suflet harul rapsodiei necuvintelor care printr-o strălucită armonie cu Universul și printr-un incontestabil talent creator, orchestrează poetic în simfonii ale sufletului, partituri de nestemate literare.” Poeziile sale sunt de o profundă trăire, au culoare și lumină iar ”Legătura sa cu divinitatea este evidentă, poetul relaționându-se la Univers, la celest, fiind convins de infinita iubire divină.”
”Gustul binelui pe buze” este o recenzie, la cartea ”Ursula, o mamă judecată de copii” aparținând autoarei Mara Popescu-Vasilca ce ”reprezintă o uluitoare lecție de viață, ce împletește într- un buchet vast, sentimente, trăiri și frământări învelite în voalul opac al prejudecății, dar și o analiză perpetuă a propriei conștiințe”. ”Autoarea ne invită în sufletul răvășit al unei femei lovite de soartă, Ursula, care forțată de împrejurări nefaste ajunge să-și calce în picioare propria conștiință vânzându-și trupul pentru a supraviețui”
În capitolul cinci, scriitoarea Mihaela CD ne invită pe ”Drumul spre libertate” iar primul său articol este ”Trezirea! Cu Dumnezeu înainte! Binele va învinge!” unde aceasta face o radiografie profundă a problemelor din ziua de azi, a luptei dintre bine și rău unde ” râul și-a făcut loc mai mult sau mai puțin în fiecare om,ispitindu-l fără să-și dea seama” De multă vreme se observă o răsturnare a proporțiilor între bine și rău în toate domeniile ”remarcându-se îndeosebi o scădere galopantă a valorilor tradiționale, a moralei și a bunului simț”.Se observă o creștere a lipsei de educație și s-a promovat distrugerea familie,a identității de gen și a valorilor creștine.A crescut trufia, egoismul, ignoranța șiprimează goana după bani și ura fără limită. ”Bunătatea tradițională devine o virtute rară, binele făcut devine privit cu frică, dubios și interpretabil! Alergăm ca și niște cobai în cușcă și înregistrăm kilometri fără rost când binele pe care îl căutăm disperați este în noi”. Ura înaintează ”perfid printre oameni, manipulând și transformând în rău orice urmă de bunătate. Frica este inoculată populației și totul ia forma unui război tacit al supraviețuirii în care suntem vârâți fără știință duși de nas precum niște copii inocenți. Limitele sunt împinse la maxim cu dorința supunerii și ca-pitulării totale până la renunțarea de bună voie la identitate. Forțele răului se văd deja câștigătoare și dansează săltând pe mormintele binelui îngropat adânc.” Dar scriitoarea Mihaela CD vede o speranță căci: ” Vocea binelui se face tot mai auzită, în diverse țări din lume oamenii ies în stradă revendicându-și dreptul la libertate” și concluzionează: ”Ne-am născut liberi și așa vrem să rămânem! Cu Dumnezeu înainte! BINELE va învinge!”
În următorul său articol ”Îngerii păzitori din Ottawa există atunci când pornești cu Dumnezeu la drum”, scriitoarea Mihaela CD ne vorbește despre propria sa experiență, reală și trăită de dumneaei în capitala Canadei, despre puterea binelui care există și care apare când ai nevoie de el. ”Absolut toți oamenii cu care am intrat în contact erau atât de amabili și de calzi dornici să ne ajute! O atmosferă de bucurie și iubire, pozitivism, zâmbete de parcă veniserăm să salvăm lumea întreagă. Părea că toată bunătatea și-o revărsau asupra noastră precum niște îngeri păzitori!”Cu toate că lumea întreagă se află pe marginea prăpastiei și a dezastrului, conștiința și credința mă-ndeamnă și pe mine ca și pe scriitoarea Mihaela CD să mai cred în izbânda binelui așa cum spune în articolul său ”Încă mai cred în izbânda binelui”. Autorii mascaradei globale trag disperați de sforile manipulării timorându-ne cu tot felul de intimidări grotești cu scopul înrobirii și decimării umanității. Amenințările de tot felul ne distrag atenția și ne distrug curajul de a lupta pentru drepturile noastre fundamentale de viață, ”Știri contradictorii vin să inunde spațiul virtual îmbolnăvit și suferind de nesiguranță” dar adevărul iese la suprafață și lumea se trezește.”Timpul trezirii ne acaparează, mințile se deschid tot mai mult și tot mai puternic.Celofanul care acoperea până ieri milioane de minți se rupe brusc și se pierde fără urmă. Conștientizarea socială se îngroașă precum o gogoașă scufundată în ulei fierbinte.”
Scriitoarea Mihaela CD care este un luptător pentru adevăr și libertate, într-o exprimare clară, curată și dreaptă scrie:”Nu mai ține, ne-am prins,ne-am deșteptat și-am învățat să vedem dincolo de cortina pe care ne-o fluturați în față! Am învățat să ne ascultăm propriile instincte care nu mint. Am învățat să ne bazăm pe propria logică și pe propria conștiință”. Numai împreună vom învinge trebuie să fim uniți, să fim solidari, să formăm o unitate comună de luptă pentru o pace durabilă și pentru dreptul nostru la viață, concluzionând: ”Să rămânem deci pozitivi! Eu încă mai cred în izbânda binelui!”
Următorul articol” Numai împreună cu iubire și cu pace vom dobândi ceea ce ne aparține de drept :Libertatea!” este o continuare a ideii de unitate din articolul precedent și-n același timp o descriere a manifestărilor de la Ottawa care au durat trei săptămâni , la care scriitoarea a participat în fiecare weekend, pe o iarnă năprasnică la temperaturi de -25 de grade celsius. Făcând o descriere a camionorilor care au manifestat neîntrerupt acolo pe toată perioada și care în acele condiții vitrege au reușit și au aprins o scânteie de speranță în lumea întreagă, scriitoarea întrebând retoric cititorii : ”Vă întreb dragii mei cum altfel DECÂT AȘA arată EROII ADEVĂRAȚI?”Scriitoarea vorbește despre adevărații eroi cei care iubesc pacea și libertatea care luptă împotriva cenzurii împotriva intimidărilor și a presiunilor sub formă deghizată sau la vedere, ce susțin în mod vădit micile și marile interese de corupție și hoție la orice nivel.Pacea și libertatea sunt simbolurile binelui, al adevărului care implicǎ luptǎ, solidaritate și demnitate cǎci ” Numai împreună cu iubire și cu pace vom dobândi ceea ce ne aparține de drept: Libertatea!”
Scriitoarea Mihaela CD a realizat un interviu cu unul dintre eroii de la Ottawa, domnul Csaba Vizi care a fost legat la mâini apoi bǎtut bestial și arestat pentru cǎ a manifestat demn, cu curaj și cu verticalitate demonstrând patriotism și stoicism. Acesta ne dǎ:”Lecția de demnitate: Refuzați să fiți găini, fiți vulturi”
În capitolul șase scriitoarea Mihaela CD ne invitǎ sǎ citim ”Gânduri de ieri și de azi” și sǎ aflǎm cǎ ”Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită”. În ziua de azi omul nu își mai exprimǎ bunǎtatea ci lǎcomia, invidia, lașitatea,indolența, comoditatea, nepăsarea, cǎci ”a lăsat să fie acaparat și condus de curentele impuse de elitele care ne conduc” Scriitoarea explică atitudinea celor care spun” Nu mă bag, Nu mă interesează, Nu mă complic!”căci și această atitudine ”este la fel de dăunătoare ca și practicarea și acceptarea răului în sine pentru că nu este suficient să nu te bagi ca să fii un om bun” , concluzionând: ”Ca să fii un om bun trebuie să iei atitudine, să expui râul și să încerci să înveți, să explici, să-i îndrumi pe cei care greșesc”.
”Concentrarea asupra propriei persoane și individualismul a dus la înrăirea omului universal care este mai degrabă un luptător ce vrea să cucerească lumea, să adune bogății și admirația celor din jur decât să facă un bine celor din jurul său.” Autoarea Mihaela CD invită cititorul la o reflexie, la o gândire profundă, la o descoperire de sine, la o auto-evaluare a propriei persoane pentru că vindecarea societății se va obține prin vindecarea de sine. ” Să învingem așadar Răul care s-a infiltrat în lume prin descoperirea Binelui din noi! Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită!”
În articolul său ”Ignoranța și joaca de-a libertatea” scriitoarea Mihaela CD încearcă să sensibilizeze cititorii și să deschidă ochii celor care nu pot să accepte chiar dacă aud sau știu ce se petrece, preferând să ignore ce se întâmplă în jur. Ea transmite niște concepte extrem de adevărate, pe care și le asumă și le explică pe înțelesul tuturor ” Cel mai important este să acceptăm și să înțelegem că EXISTĂ LUCRURI pe care nu le știm și care dacă noi nu le știm nu înseamnă că ele nu există!”, ”Vorba ”Capul plecat sabia nu-l taie” este cea mai mare minciună care există! Nu e adevărat! IGNORANȚA și SUPUNEREA totală DISTRUG totul și fac cărare RĂULUI să se instaleze confortabil și să-i facă misiunea mai ușoară!”,”CUNOAȘTEREA este cel mai bun instrument pentru a decide singur dacă vreți să vă salvați sau nu, depinde numai de noi ce decizii luăm și ce răspunderi ne asumăm,dar trebuie să le luăm în deplină cunoștință nu trebuie să ne lăsăm orbiți și antrenați în joaca de-a libertatea” Și pentru ce această zbatere, ne explică tot autoarea: ”să nu fim IGNORANȚI, ca să ne fie BINE atât nouă cât și generațiilor ce vor veni după noi! Doamne ajută!” Despre trezire, credință și responsabilitate ne vorbește și în articolele”Războiul de la poarta sufletului”, ”Încă mai poți să nu fii de acord cu mine” și ”Robert Dumitrescu-regizor la 15 ani”,articole care prin modul în care sunt scrise trezesc interesul cititorului, îi dau un impuls de a merge mai departe, oferindu-i motivație să urmărească atent desfășurarea povestirii până la sfârșit.
În capitolul șapte, ”Totul are un rost” , autoarea acestei cărți excelente și deosebite,” Prin ochii mei”, scriitoarea Mihaela CD, face o retrospectivă asupra vieții sale literare și culturale,cu titlul “Adevărata menire o afli numai când ești pregătit” în care explică rolul și menirea pe care Dumnezeu i le-a arătat atunci când a considerat EL că este pregătită pentru a urma calea. ”Cred în Dumnezeu și cred că NU ne-a lăsat să venim pe pământ doar așa, ca să fim! M-am întrebat ani la rând dacă menirea mea și voia lui a fost aceea de a fi un bun profesionist sau o bună fiică, o bună mamă, o soție iubitoare sau e mai mult decât atât? Am simțit și am știut întotdeauna că voi afla într-o bună zi!”
Scriitoarea face o oprire asupra activităților artistice și talentelor evidente încă din copilărie declarând:”Din fragedă pruncie am avut talente artistice și o înclinație spre frumos, spre literatură, muzică, artă teatrală și pictură! Am fost un copil vesel, deschis,prietenos și foarte inventiv. Am avut o copilărie fericită”Apoi, continuând scriitoarea Mihaela CD pune accent asupra scrierilor de debut literar, care a avut loc în urma unor evenimente tragice din viața dumneaei.” Viața ne dă lecții când ne așteptăm mai puțin! La numai 6 luni de la plecarea tatălui meu am pierdut-o și pe draga mamă a soțului meu care-mi era ca o mamă si o bună prietenă!”
Scriitoarea ne introduce în atmosfera cărții Binecuvân-tare și chin prin poezia care dă și titlul volumului ”Poezia mea Binecuvântare și chin care dă titlul volumului descrie exact trăirea:”Să fie oare doar o întâmplare ? Este și binecuvântare e și chin/De când eu l-am pierdut pe tata, într-una versurile-mi vin./Și nu mă lasă noaptea toată, se-nvârt în cap, să dorm nu pot/Când vreau să spun orugăciune, mă rog în versuri strop cu strop.”Acestei poezii i se adaugă câteva impresii semnate de personalități binecunoscute din lumea literară contemporană, scriitori, critici, jurnaliști și croni-cari:Mugurel Pușcaș, prof. Violeta Bobocea, Lăcrimioara Iva, Violeta Butnaru și Teodora Dumitru.Poeta Mihaela CD a știut să îmbrace durerea și tristețea în haine de lumină, în toate sunetele universului liric pe care le-a așezat cu măiestrie în versurile sale.
Înțelegând tot mai mult că versurile vin fără să le ceară și o caută noapte de noapte poeta a scris continuu zi și noapte pentru că versul i-a fost leagăn, alinare și un mod de viață. Astfel s-a născut și a doua carte a sa Focul din noi la care a colaborat cu pictorul Mircea Rustiuc. ”Văpăi de simţiri legate în soartă/Dragoste, dor, regrete şi împliniri/ Deschisă-i azi a sufletului poartă/Să-i dăm cinste fiecărei amintiri(Focul din Noi). Poeta deține cheia magică a comunicării prin trăirile, emoțiile și simțămintele ei tainice, pe care le împarte cu cititorul, reușind să-i pătrundă în suflet, formândun corpus literar de excepție.Scriitoarea Mihaela CD ne lasă să gustăm un fragment din prefața acestei cărți, scrisă de distinsa scriitoare Aurelia Oancă, făcând referiri și la impresiile scrise de scriitorii: Sandu Chivă, Teodora Chiric și Lăcrimioara Iva.
La scurt timp a publicat cartea sa de aforisme, bilingvă, româno-engleză ”Uneori Elefanții zboară/Sometimes elephants are flying” care a fost scrisă în dorința de a ajuta pe cei care au nevoie de un imbold ”m-am gândit să dăruiesc pozitivism celor din jur, să le fac o bucurie care poate să îi și motiveze să nu renunțe la vise, să nu se descurajeze”. Unele dintre aceste aforisme sunt menționate de scriitoare: ”Crede în visul tău și oricât ți-ar fi de greu, nu renunța niciodată! Succesul este medalia perseverenței!”/”Fiecare persoană pe care o întâlnești oricât de nesuferită ar părea are în ea și ceva bun.Depinde de tine să descoperi ce!”/” Toate florile sunt frumoase doar că nu miros la fel!”/ ”Ignoranța doare mai rău decât o palmă!”,precum și un fragment din recenzia scrisă de prof Victor Manole, cronica literară de prof. Violeta Bobocea și impresii de Vasile Bele. Aforismele cu valoare de simbol scrise de poeta Mihaela CD, sunt adevărate simfonii ale sufletului său, scrise într-un stil unic și original, scriitoarea știe cum să țină cititorul aproape, oferindu-i cu blândețe soluții, pilde și învățături care să-l îmbogățească și să îl lumineze.
Scriitoarea Mihaela CD a înțeles că aceasta este menirea sa, ”Am înțeles cu fiecare zi ce trecea că voia Domnului este să dăruiesc tot ce am ținut închis în suflet!” fapt care apare și în poezia sa ”Menirea-n vers” :”Eu mi-am găsit menirea-n vers , prin suferință/Mi-e dorul candela ce pâlpâie în neputință /Mă bântuie slovele-n gând și nu-mi dau pace/Arzânde să exprime tristețea ce-n suflet zace” Scrisul Mihaelei CD este o renaștere a naturii și a ciclurilor vieții, căci unește cuvântul dăruit și ne face să nu uităm cine suntem de unde venim și ce vrem să transmitem Se pare că voința lui Dumnezeu este și voința dumneaei, poemele sale sunt frumosul exprimat prin cuvinte scrise cu responsabilitate fiindcă din biografia Mihaelei CD face parte și propria ei operă, o hrană sufletească sclipindă și caldă.
Scriitoarea Mihaela CD ne împărtășește din activitatea sa culturală, a scris texte la11melodii, a organizat concursuri literare și de artă, a organizat evenimente culturale prin care să promoveze tinere talente dar și scriitori și artiști consacrați.
”Pășind prin viață am adunat experiențe și amintiri care se află adânc în suflet și care înmuiate în penița harului divin, devin versuri.”, iată așa s-a născut cartea ”Pași de catifea” din care ne dăruiește și câteva versuri ”Văd paşii tăi cum repezi au trecut/Prin agonia frunzelor de toamnă/S-au tot grăbit…, nu i-a durut…/Că vine-o toamnă şi-apoi altă toamnă..”. (Paşi de catifea), apoi scriitoarea face referire la ”Cuvântul înainte” al prof. Victor Manole,la o cronică de jurnalista Ioana Poenaru, la un fragment din prefața scrisă de Al. Florin Țene, Președintele Ligii Scriitorilor Români.Cărțile scriitoarei Mihaela CD sunt pline de trăire, fiindcă nu sunt numai viața sunt și sufletul și inima autoarei, ce croiesc în drumul lor către cititori, aripi și vise.
Periplul literar continuă cu cartea ”Dialog peste ocean”, care esteo punte de poeme pentru suflet, un rod al colaborării cu scriitorul și omul de cultură Trandafir Sîmpetru și o altă carte în limba engleză ”The Fire Within Us” ambele fiind lansate în cadrul aceluiași eveniment Garden Party.Poeta face referiri la impresiile semnate de jurnalista Ioana Poenaru, la cuvântul editorului de Johnny Ciatlos Deak și la un fragment din prefața semnată de Olga Văduva Grigorov.Scriitoarea Mihaela CD deschide ușa universului unde trăiește într-o lume frumoasă, în liniște, lumină și pace, pentru că scrierile sale, sunt vibrație, sunt simfonie,sunt primăvară și strălucire.
Cartea de poezii de dragoste,” Iubește-mă în fiecare anotimp” ne este prezentată de autoare ca fiind o dedicație făcută soțului, o carte în care din nou poezia se îmbină cu pictura printr-o colaborare cu artistul Mircea Rustiuc. Superba poezie care dă titlul cărții este prezentată în întregime de autoare, eu aici doar menționez câteva tulburătoare versuri: ”Când iarna-ți bate-n geam cu fulgi de dor/Iubește-mă iubite, la fel precum odinioară/ Când fulgii cei mărunți pășesc încet încetișor/Și ninge-n suflet amintiri din prima vară./Și-n vântul fin ce-adie primăverile din noi/Iubește-mă iubite,la fel precum odinioară/ Când ne sorbeam din ochi văpăile din ploi/Și inimile ne cântau la unison ca o vioară” Scrisul trebuie întotdeauna să fie ca o evanghelie, ca prin el să poată să supraviețuiască cultura.Prin scrierile Mihaelei CD am descoperit dorința de a merge mai departe, tandrețea sufletului său plin de iubire, dăruirea față de cititori, asigurându-mă că este un stâlp de bază pentru supraviețuirea culturii românești contemporane. Postfața cărții ”Iubește-mă în fiecare anotimp” din care scriitoarea Mihaela CD ne prezintă un fragment este semnată de Lăcrimioara Iva, continuând cu un fragment din cronica scrisă de Al. Florin Țene, un fragment din ”Cuvânt de încheiere” semnat de prof. Aurelia Rînjea , un fragment de recenzie semnat de prof. Victor Manole, un fragment de cronică semnat de Trandafir Sîmpetru în care acesta vorbește ”Despre Mihaela CD”, un fragment de ”Cuvânt deînceput” semnat de Aurelia Oancă și o cronică semnată de Silvia Mihalachi.
La finalul acestui volum autoarea Mihaela CD povestește despre perioada de redescoperire în care se află : ” mă aflu într-o perioadă prolifică și creativă, mă reinventez și mă redescopăr zi de zi, mă bucur și apreciez tot ce primesc!”și despre planurile sale și cărțile aflate în lucru printre care se află și această carte ”Prin ochii mei”, o carte care m-a fascinat și care a scos în evidență calitățile sale de excepție, de jurnalist și cronicar pe lângă cele de minunat poet și scriitor.
Dumnezeu a înzestrat-o cu daruri divine, cu daruri de rațiune și de libertate dar și cu voința.Visurile Mihaelei CD se materializează în fapte la fiecare pas.Proiectele sale frumoase și grandioase sunt adevărate oaze de stări de bine, creații mărețe ce vor dăinui peste veacuri ca porți de deschidere către literatură, care vor dăruilumina.
Scriitoarea Mihaela CD, dovedește încă o dată și în cartea Prin ochii mei că nu și-a uitat rădăcinile iar prin cuvântul scris ce ia act de existență și adevăr, ceea ce o definește ca OM de mare omenie și prin descrierea propriilor trăiri cu nuanțe psihologice, cartea sa devine o hrană spirituală pentru cititori.
În acest haos existențial cartea Prin ochii mei este ca o respirație proaspătă, precum mâna unui copil ce mângâie firul de iarbă și îi dă valoare printr-o atingere și creează un spectacol mirific pe care apoi îl trimite spre lume,pentru cititorii care îi citesc frumusețile, ce se identifică în fibra lingvistică a neamului românesc.
Îi transmit sincere felicitări și îi doresc scriitoarei Mihaela CD,din toată inima, multă sănătate și înflorire continuă!
prof. Victor Manole
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Asociației Poeților Mondiali
Membru al World Poets Association România
