Motto: „Cartea bună e ca o conversaţie cu un om deştept.“ – Lev Tolstoi
O carte este o colecție de hârtii, pergamente sau alte astfel de materiale, în formă de coli sau foi de cele mai multe ori egale între ele și legate sau broșate într-un volum. Cărțile sunt de obicei tipărite (rareori scrise și de mână) și conțin diverse lucrări scrise, pe cea mai mare diversitate de teme. O carte este de asemenea o operă literară sau științifică, sau o parte semnificativă dintr-o astfel de operă. Au trecut mii de ani de la prima descoperire conform căreia erau scrijelite pe pereții unei peșteri anumite informații: tradiții, superstiții, rugăciuni, rețete culinare și nu numai. O dată cu evoluția omenirii, o parte dintre acele înscrieri au fost traduse în limbile curente și publicate, pe când informații „mai prețioase“ cărora încă nu le-au găsit sensul, sau sensul e prea puternic, au rămas ca un secret bine păstrat.
De ce vorbim despre secole și înscrieri pe pereți? Pentru că astăzi sărbătorim Ziua Mondială a Cărților Vechi și ce este mai vechi dacă nu o rugăciune sau o rețetă de ciorbă?
Există o vorbă românească care spune că „vinul cu cât e mai vechi cu atât e mai bun“. Să fie oare valabil și în cazul cărților?
Fie că este vorbe despre vin, prietenie sau orice alt obiect de colecție, atunci când ne referim la vechime, tindem să credem în faptul că cu cât este mai vechi un lucru, cu atât este mai bun.
Cu singuranță cărțile vechi vin cu o oarecare înțelepciune la pachet și pot activa imaginația bogată a omenirii. Vorbeam despre dovada vie a creației de pe această planetă. Orice carte este creată din imaginația unui om. Orice informație din acea carte este redactată fie din lucrurile care există în realitate, deja create de alți oameni, sau lucruri și fapte contopite în mintea și sufletul autorului. Plecând din acest punct al creației infinite ajungem la ceea ce numim evoluție. Din vorbă-n vorbă sau din rând în rând, informațiile pe care mintea noastră le înmagazinează ne ajută să evoluăm.
O dată cu sărbătorirea cărților vechi, sărbătorim deopotrivă și autorii care și-au pus sufletul în condei și imaginația și-au desenat-o prin cuvinte. Autori consacrați, ca filozofi sau oameni de știință și nu numai, au deschis sufletul și mintea a mii de oamenii care au citit rândurile printate.
Cu singuranță cărțile vechi vin cu o oarecare înțelepciune la pachet și pot activa imaginația bogată a omenirii. Vorbim despre dovada vie a creației de pe această planetă. Orice carte este creată din imaginația unui om. Orice informație din acea carte este redactată fie din lucrurile care există în realitate, deja create de alți oameni, sau lucruri și fapte contopite în mintea și sufletul autorului. Plecând din acest punct al creației infinite ajungem la ceea ce numim evoluție. Din vorbă-n vorbă sau din rând în rând, informațiile pe care mintea noastră le înmagazinează ne ajută să evoluăm.
Cărțile, fie că sunt vechi sau noi, sunt speciale și utile în felul lor, ele ne inspiră, ne calmează, ne fac să analizăm și totodată, ne recreează. Orice rând pe care îl citim ne provoacă mintea și sufletul să simțim și să gândim diferit, fie doar pentru câteva minute.
În acest context, am selectat 20 citate care evocă importanța cărților pentru o viață împlinită:
- „Nu poţi deschide o carte şi să nu înveţi ceva” – Confucius;
- „A trăi înseamnă a răsfoi paginile unei cărţi încă nescrise” – Marcio Barrios;
- „Casa fără cărţi e o casă fără demnitate” – Edmondo De Amicis;
- „Cartea este o rană deschisă, o rană c-un număr infinit de pagini: fiecare cititor propunând un alt leac” – Costel Zăgan;
- „Cărţile care îmi plac cel mai mult sunt cele care ştiu să mă citească” – Hasier Agirre;
- „Ştiinţa de carte dezvoltă în oameni încrederea în sine” – Dostoievski;
- „Părinţii ne ajută să devenim oameni, cărţile să rămânem” – Aurelian Silvestru;
- „Etapele vieţii sunt precum capitolele unei cărţi: nu-l poţi înţelege pe deplin pe actualul până nu l-ai încheiat pe precedentul” – Nicky Sereteanu;
- „Cartea este cea mai bună provizie pentru călătoria omenească” – Michel de Montaigne;
- „Biblioteca: altar, nu închisoare a cărţilor ar trebui să fie” – Costel Zăgan;
- „Cărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate” – Barbara Tuchman;
- „Știi că tocmai ai terminat de citit o carte bună dacă după ce ai întors ultima pagină te simți ca și cum ai fi pierdut un bun prieten”. – Paul Sweeney;
- „Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imaginaţii.” – Mihai Eminescu;
- „Cărţile constituie un capital. O carte din bibliotecă ţine la fel de mult ca o casă, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capital, şi de cele mai multe ori, în cazul oamenilor care sunt la început în viaţă, este singurul lor capital.” – Thomas Jefferson;
- „Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridică din viaţa ta.. către o lume cu totul nouă, o nouă perspectivă. O carte este ca un vis pe care îl împrumuţi de la un prieten.” – Dave Kellett.
- „Cărţile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău.“ – Carlos Ruiz Zafón
- „Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute.“ – Descartes
- „Arată-mi cărţile pe care le iubeşte şi voi cunoaşte omul mult mai bine decât prin prietenii săi muritori.“ – Dawn Adams
- „Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.“ – Emma Thompson
- „Dacă citești doar cărți pe care le citesc ceilalți, vei gândi doar precum ceilalți.“ – Haruki Murakami
Apariția cărții
Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria.
Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul războaielor galice, legând pergamentele în stil acordeon și folosea paginile ca puncte de referință.
Înainte de invenția și adoptarea tiparului, toate cărțile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe și rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universitățile și nobilii bogați își permiteau cărți, care erau deseori legate cu lanțuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărți foloseau pergament sau piele de vițel pentru pagini, dar ulterior s-au înlocuit cu hârtie.
Mai târziu în Evul Mediu, cărțile au început să fie produse cu tipărire cu blocuri, unde o imagine în relief a unei întregi pagini era sculptată în lemn, putând fi adăugată cerneală, reproducând mai multe copii ale acelei pagini. Totuși, crearea unei întregi cărți era un proces care cerea mult efort, având nevoie de acele blocuri de tipar sculptate de mână pentru fiecare pagină.
Cea mai veche carte tipărită este Diamantul Sutra, un text al Perfecțiunii Înțelepciunii, găsită în 1907 de arheologul Sir Marc Aurel Stein într-o peșteră lângă Dunhuang, în nord-vestul Chinei, la sfârșit scriind că a fost tipărită la 13 al celei de-a patra luni a celui de-al nouălea an al Xiatong (adică la 11 mai 868), cu 587 ani înainte de Biblia lui Gutenberg.
Actualmente această carte poate fi văzută la British Library din Londra.
Inventatorul chinez Pi Sheng a creat o presă mobilă din pământ ars aproximativ în anul 1046, dar nu avem exemplare tipărite de la el. Caracterele erau puse într-o tavă unde erau aliniate cu ceară caldă, apoi presa cu o scândură până ajungeau toate la același nivel, iar când ceara se răcea folosea tava de litere pentru a tipări pagini întregi.
Cea mai veche carte din Europa se află în Biblioteca Naţională a Marii Britanii.
Manuscrisul de mărimea unei palme datează din secolul al VII-lea. El este o copie a Evangheliei după Ioan şi a fost descoperit în mormântul Sfântului Cuthbert, în anul 1104.
Istoricii români au desemnat ca fiind cea mai veche carte scrisă în limba română “Tetraevanghelul” sau “Tetraevangheliarul”, scrisă de Coresi, în anul 1561. Cartea a apărut la Braşov și cuprindea cele 4 Evanghelii.
Cazania lui Varlaam sau „Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an și la praznicele împărătești și la svănți mari“, tipărită la Iaşi în anul 1643, este cea mai însemnată lucrare a mitropolitului Varlaam al Moldovei, unul dintre marii cărturari ai românilor şi un ctitor al limbii literare. Considerată de Nicolae Iorga, drept „opera cea mai populară a epocii noastre vechi“, cartea este tipărită în limba română cu alfabet chirilic, conținând 506 file, ilustrate cu multe gravuri de factură religioasă ortodoxă (scene biblice, chipuri de sfinţi), precum și frontispicii bogat decorate, viniete, inițiale ornamentale, podoabe de final etc.
Cărțile sunt dovada vie a creației de pe această planetă. La o privire mai atentă, putem considera cărțile nu doar ca pe niște foi pline de înscrisuri mai mult sau mai puțin semnificative, ci ca pe un document, un indiciu autentic al evoluției.
Epilog:
“Sunt două lucruri esenţiale care te vor face înţelept – cărţile pe care le citeşti şi oamenii pe care-i întâlneşti.” – Jack Canfield
ing. Solo Rotenstain
