„Limba noastră este o comoară” ea ne definește ca popor , ea este zestrea pe care o purtăm cu noi peste tot pe unde pașii ne poartă, ea ne este scut și pavăză în vremuri de restriște. În „Limba noastră sfântă”,„ Limba vechilor cazanii”, cum spun nemuritoarele versuri ale lui Alexei Mateevici, am savurat „Lilii, Muicӑ ce fӑcuşi iar?”, autor Ioana Heidel. Cartea, pe care cu greu o lași din mână, ne poartă în lumea fascinantă a satului românesc din vestita ”Oltenie de sub munte ”, cum mai este denumită zona de unde își trage seva, scriitoarea noastră. Stilul oltenesc răzbate din fiecare cuvânt, dealtfel autoare se mărturisește încă de la început-” Toți acești ani, ce m-au tras tot mai departe de rădăcini, nu au reușit să-mi disloce din subconștient expresivul grai oltenesc”. Gândurile, amintirile,visele… toate duc spre locurile natale!…spre locurile sfinte ale fiecăruia dintre noi. Chiar dacă anii au trecut iar cărările vieții ne-au purtat peste tot în lume, sufletul a rămas acolo, în satul copilăriei. Frumoase, sincere și spumoase pe alocuri sunt povestirile doamnei Heidel. Cum să nu te amuze -Pitulată-n vie, Oanță a lu Găzaru, La scaldat în Dăsnățui…Câți dintre noi cei ce am crescut în lumea satului oltenesc nu suntem tentați să spunem – Săracul atâta-l duce mintea…Nu știu de unde le mai scoate ! Tată zăua dă din el el, că dupe ce-o muri, trebuie să-i mai dai o palmă peste gură ca să tacă! Structura cărții pune în lumină resursele interioare ale autoarei,frazele sunt pe alocuri ample, dialogul este simplu dar relevant, descrierile ilustrează atât personajele cât mai ales locurile unde se desfășoară acțiunea. Destinul doamnei Ioana Heidel a purtat-o ani de zile deaparte de locurile dragi, departe de neam și de țară iar dorul de tot ceea ce a iubit și a trăit răzbate cu multă forță în scrierile domniei sale. Este impresionant că nu a uitat graiul străbun, că nu și-a renegat originea , că nu s-a lăsat ispitită de iluzia unui trai mai bun ”prin străinătățuri”. Citind cartea simți cum autoarea și-a păstrat cu multă grijă într-un colț al sufletului toate amintirile și persoanele dragi care i-au marcat copilăria și tinerețea. Veșnicia s-a născut la sat – spunea Lucian Blaga, iar înțelepciunea poporului român tot de acolo vine…Deșteptăciunea ăluia se trage din neam. Sfintele sărbători precum și anumite tradiții au un loc aparte în descrierile doamnei Ioana Heidel – Paștele în copilărie, Mersu la moașă și datu la grindă, Măritișul și furatul miresei… Din fericire în anumite sate se mai păstrează unele tradiții iar copii se pot bucura de frumusețea lor. Dincolo de cronologia evenimentelor care întregesc lucrarea „Lilii, Muicӑ ce fӑcuşi iar?”, autoarea are grijă să ne prezinte și persoanele, care i-au marcat copilăria – Durerea la inimă a muicăi, Taica – mare, Învățătorul Pomană, Cu verișoara Olimpia. Precum odinioară Tudor Arghezi, merită să aspunem : Carte frumoasă cinste cui te-a scris.
De la doamna Marga Bulugean aflăm că…<< Doamna Ioana Heidel s-a născut în anul 1953, în comuna Goicea, județul Dolj. A absolvit liceul „Elena Cuza” din Craiova, apoi Facultatea de Zootehnie, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. În anul 1988 a părăsit România și s-a stabilit, împreună cu familia, în Germania, unde a lucrat timp de 11 ani în domeniul IT, obținând trei „Certificate of excellence“ semnate de Bill Gates (Microsoft Certified Professional, Microsoft Certified Systems Administrator, Microsoft Certified Systems Engineer).
La sfârşitul anului 2006, la vârsta de 54 de ani, după un studiu de trei ani, la Universitatea „Julius-Maximilians-Universität“ Würzburg, a obținut dreptul de a profesa ca asistent tehnic medical.
A debutat literar în anul 2013, cu romanul „Dincolo de orizont”, un roman autobiografic, reeditat în anii 2104, 2016 și tradus în limba germană în anul 2017. În anul 2016 a publicat romanul „Mi-a plăcut culoarea. Pe urmele unei românce din Gabon, Africa”, tradus în limba germană în anul 2022, urmat în anul 2018 de romanul „În așteptarea trecutului”. Din anul 2019, Ioana Heidel este membru în Uniunea Scriitorilor din România.
Despre volumul „Lilii, muicӑ, ce fӑcuşi iar?“, autoare spune ca reprezintă „cartea mea de suflet despre vremurile cele dintâi”.
„Întoarcerea la rӑdӑcini, atracţia spre ceea ce am lӑsat cu foarte mulţi ani în urmӑ, o simt ca pe necesitate de recuperare a unei dorinţe, ba chiar o datorie şi o reponsabilitate. Mӑ simt datoare nu numai locurilor şi strӑmoşilor, ci tuturor celor care m-au însoţit cu sufletul şi gândul pe traiectoria vieţii mele. Din respect şi dragoste pentru locurile mele de baştinӑ, voi merge pe urmele copilӑriei mele în Oltenia, însӑ nu oricum ci însoţitӑ de graiul şi umorul oltenesc. Îmi voi aminti de fanteziile copilӑriei, de nenumӑratele nӑzbâtii, dar şi de obiceiuri şi întâmplӑri din viaţa satului meu natal, Goicea.” – Ioana Heidel >>.
Cărțile doamnei Ioana Heidel au primit multe aprecieri. Doamna prof. Daniela Ciucan , ne spune…”Scriitura puternică a Ioanei Heidel te pătrunde și balanseză cu cizelare de dantelă alcatuirea frazei care îndulcește puterea scrierii”.
În anul 2014, Elena Adriana Raducan , remarca …
”Arta literară a Ioanei Heidel constă în forța de persuasiune, în îincărcătura afectivă a frazelor ce ajung cu ușurință drept la sufletul cititorilor, care își vor scălda sufletul în apele limpezi ale copilăriei ți tinereții, vor călători prin vremuri, ajungând la concluzia că timpul este măsura tuturor lucrărilor”.
Doamna Ioana Heidel, pot spune că mă… făcuși praf cu această frumoasă carte.
Zenovia Zamfir
