Cuvintele curg lin precum apa cristalină a râurilor de câmpie, versurile răspândesc în jur dragoste și armonie, dor și bucurie, poeziile Luciei te impresionează până la lacrimi, te poartă pe culmi de iubire pură, te plimbă prin labirinturile istoriei, te conectează cu natura în toată splendoarea ei. “Românul e născut poet!
Înzestrat de natură cu o închipuire înaltă şi cu o inimă simţitoare, el îşi revarsă toate tainele sufletului în melodii plăcute şi în poezii improvizate… căci nu ştie încă nici a ceti nici a scrie. De-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţemirile; îşi cântă iroii ţerii, şi astfel sufletul lui este un isvor nesfârşit de dulce poezie”, scria Vasile Alecsandri în prefaţa volumului “Balade adunate şi îndreptate”,cartea tipărită în anul 1852 la Iaşi. Prezentă la sărbătorea Ligii Femeilor Creștin Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului – 30 de ani de misiune în slujirea Bisericii și a semenilor, Lucica Țigănuș Meleacă a simțit nevoie să recite câteva versuri din creațiile sale. Încurajată de aplauzele doamnelor a continuat să le încânte cu poeziile sale și în ziua pelerinajului prin mănăstirile vâlcene. Modestă, cu un chip gingaș, copleșită de atenția și cuvintele frumoase din partea celor ce au ascultat cu mare atenție versurile sale, Lucia le-a mulțumit cu o voce gâtuită de emoție. Știți, eu nu am publicat nici o poezie până acum, fiind soție și mamă m-am dedicat familiei, se mărturisește cu sinceritate. Acum copii încep să-și ia zborul din casă părintească și am timp pentru scris, o precupare și o pasiune încă din perioada când eram elevă. Multă vreme nu am avut încredere în calitățile, talentul meu de a versifica, de a transmite cititorului cuvinte alese, versuri frumoase. Ioan 1:1-14 VDC…” La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor ”… Iubitoare de Dumnezeu, Lucia nu a îndrăznit să se joace cu, cuvintele, le-a folosit doar atunci când a fost sigură de semnificația și de folosul lor pentru cititor. Cuvântu-i nestemată pentru toți, ne spune în versuri poeta.
Acum la maturitate a prins curaj, a înțeles că există o vreme pentru toate, există un timp pentru fiecare de a – și împlini visele, există o plată și o răsplată pentru tot și toate. Printre cei ce au avut ocazia să asculte versurile Luciei s-a aflat și părintele Ioan Rusu, autorul mai multor volume de poezii. Întrezărind talentul și ezitarea autoarei a încurajat-o , a povestit pilda talanților și mai mult i-a dat misiune de a publica versurile sale întrucât sunt de folos în aceste vremuri grele.
Când plânge, Doamne, cerul și pământul
Prin ochiul de copil nevinovat,
Mi-e de tristețe-ngreunat cuvântul
Și ochiul meu de mamă-ndurerat;
Că toți copiii lumii sunt ai noștri,
Ai mamelor și taților din noi
Și toți se strâng așa, ca puii cloștii
Sub aripa Măicuței… la nevoi!!!
Măicuța-ntinde Acoperământul…
Sub Acoperământul Maicii Sfinte
Aplec genunchii lângă cei ce vor
Să spună rugăciunea în cuvinte
Și-n fapte către semeni ajutor…
“Talentul e un dar dumnezeiesc, neapãrat, însã singur, fãrã multã trudã, foarte multã trudã, rãmâne sterp. Un sfert de talent si trei sferturi de muncã abia vor naste o operã de artã”, spunea Liviu Rebreanu.
Mamă ie mi-ai cusut
Portul nostru să nu uit,
Ai cusut flori cu migală
Petală lângă petală.
Ai pus dragoste în fir
Să se nască trandafir,..
Ai pus dor și-ai pus credință
Pe ie și pe catrință,
Ai cusut floare cu floare
Cu grijă și cu răbdare;
Le-ai cusut pentru vecie
Moștenire ca să fie,…
Multe și frumoase sunt versurile Luciei Țigănuș Meleacă, sper că este să vadă lumina tiparului cât mai curând. Felicitări și succes pe mai departe.
Zenovia Zamfir
