Îngerul meu, Gabriel: Ghid de vindecare a suferințelor determinate de despărțiri, a apărut în acest an la Editura Maris din Târgu Mureș, iar impactul cărții asupra cititorilor se produce, de la bun început, chiar prin titlu. Apoi, după ce s-au familiarizat cu titlul și coperta volumului, aceștia resimt o intensă nevoie de a răsfoi cartea și de a-și satisface curiozitatea în privința unui subiect care a frământat omenirea din timpuri străvechi și anume, iubirea.
Deși, viețuim pe acest pământ, de mai bine de două mii de ani, încă nu s-a găsit o unitate de măsură pentru a stabili de câtă dragoste are nevoie un om pentru a fi fericit și de câte sacrificii este în stare un bărbat sau o femeie pentru a atinge nivelul de iubire și fericire care îi este menit. De-a lungul evoluției fiecărui individ, indiferent de gen sau de vârstă, atingerea nivelului de iubire dorit sau găsirea sufletului pereche a reprezentat mereu o bornă existențială crucială, în funcție de care oamenii și-au ajustat experiențele de viață, și-au calibrat așteptările, și-au șlefuit sentimentele, și-au croit carierele ori și-au anticipat dorințele. Considerând că viața este o luptă, cu toții am făcut eforturi sau poate mai luptăm încă pentru atingerea fericirii prin iubire. De multe ori, mai ales în anii tinereții, confundam sensul vieții cu dragostea, neglijând faptul că iubirea are mai multe fațete și se așează în sufletele noastre în multiple forme.
Ce se întâmplă însă atunci când nu reușim să ne împlinim prin iubire, când sentimentele provocate de destrămarea relațiilor cu persoana iubită ajung să ne captureze în așa fel încât ne atacă stima de sine și ne distrug echilibrul? La această întrebare a încercat să răspundă Maria-Dorina Matiș, atunci când a decis să scrie ghidul de vindecare al rănilor provocate de dezamăgirile din dragoste. Chiar dacă la începutul lecturii avem impresia că răsfoim un roman psihologic, volumul este clădit pe evidente criterii științifice generate de faptul că autoarea cărții este licențiată în filosofie (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), are un masterat în Managementul Relațiilor Internaționale, este corespondent AGERPRESS, dar mai presus de toate, a urmat o specializare în Hipnoterapie Medicală și Terapia Subconștientului, obținând și titlul de Maestru Reiki Usui.
Cu alte cuvinte, așa cum subliniază profesorul Constantin Dulcan Îngerul meu, Gabriel, este „o carte performantă” construită pe dialectica dintre iubire și iertare, aceasta din urmă fiind, în definitiv, singura formă de vindecare pe care fiecare om ce suferă din cauza pierderii iubirii și-o poate oferi singur, dacă este ghidat cum se cuvine, prin lectura cărții, și dacă, urmând indicațiile din fiecare capitol, înțelege că vindecarea de suferințele provocate de lipsa iubirii se realizează doar prin practicarea iertării (adică tot prin iubire). „Nu suntem întregi dacă nu aparținem cuiva” spunea şi George Anania în romanul Ferma oamenilor de piatră, scris în 1970, împreună cu Romulus Bărbulescu.
La doamna Matiș, iubirea devine, într-un fel, o măsură a tuturor lucrurilor, iar odată practicată, poate aduce în viața fiecărui individ, pe lângă liniște sufletească, și o cantitate suficientă de bucurie și mulțumire. Dumneaei a scris o carte bine articulată, convingătoare și atent documentată, cu un fir narativ ușor de urmărit, deoarece se bazează pe experiențele de viață ale unor femei pe care autoarea le-a cunoscut, le-a înțeles și le-a tratat, ajutându-le să iasă din rolul de victime, să devină responsabile pentru propria fericire. „Această carte este scrisă special pentru tine” – citim în Introducere – pentru a te ajuta să înțelegi de ce te-ai lovit în viață de cel puțin o iubire pe care ai numit-o imposibilă, de ce ai avut parte de decepții în dragoste și de ce ai simțit că inima și sufletul tău sunt sfâșiate de durere.” (Îngerul meu, Gabriel, p. 10).
Sfâșiat de iubire a fost sufletul Mariei atunci când a crezut că bărbatul iubit îi poartă o dragoste veșnică, praf i s-a făcut inima și Ioanei când a înțeles că trăiește „o pretinsă iubire”. În această situație se regăsesc toate femeile care au suferit din iubire. „În timpul terapiei, am întâlnit diverse feluri de relații, pe care le-am numi mai degrabă dependențe decât atașamente.” „Această tânără, Ioana, vroia să învețe cum să îl recucerească pe bărbatul pe care susținea că îl iubește, și care, până la un moment dat, pretindea și el acest lucru, deși niciodată nu i-a oferit vreo atenție, nici măcar o floare culeasă de pe șanț.”
Poveștile Mariei, ale Ioanei și ale celorlalți protagoniști din carte, femei și bărbați, în egală măsură, se aseamănă cu poveștile tuturor oamenilor care, într-un anumit moment din viața lor, au simțit ascuțișul durerii provocate de abandonul unei persoane dragi.
„După plecarea lui Gabriel din viața ei, Maria își amintește că avea momente în care mâinile îi tremurau atât de tare, încât scăpa stiloul, iar în zona stomacului simțea un disconfort accentuat, care i se răspândea în tot corpul”. (p. 172) Erau simptomele fricii de abandon. O frică generată, după cum scrie autoarea, de egoul nostru căruia îi plac melodramele și care se hrănește cu scenarii inventate și prejudecăți adânc înrădăcinate.
Din fericire, așa cum demonstrează Maria Matiș, suferința din iubire are leac, iar chiar atunci când simți că umbli cu cioburile inimii în palme, când nu mai poți să respiri și nu mai știi cine ești, există o soluție. Interesant este că scriitoarea nu se referă la niciun remediu miraculos, nici la vreo formulă magică de vindecare a suferinței. Soluția, scrie Dumneaei, se află în noi înșine, iar tratamentul începe să funcționeze atunci când ne abandonăm părții spirituale din noi și ne punem egoul la colț, întorcând spatele prejudecăților, schimbând perspectiva asupra experiențelor din trecutul nostru și asupra scenariilor din viitor. Sau cum scrie doamna psiholog: „Atunci când vă doare ceva sau când simțiți că se rupe inima în voi în urma unui abandon, gândiți-vă că totul, inclusiv corpul vostru, este energie. Din această stare, concentrați-vă pe zona care vă doare și spuneți: totul este energie, iar eu nu am nevoie de durerea aceasta.” (p. 174). În plus, cu cât învățăm mai repede lecția iertării și a iubirii necondiționate cu atât suferim mai puțin. E o lecție deloc ușoară, dar nu imposibilă, este o lecție scurtă și profundă care începe și se termină cu repetarea sinceră și necondiționată a cuvintelor din carte: „TE IERT, TE BINECUVÂNTEZ, TE IUBESC”, adresate persoanei care ne-a provocat suferința.
În concluzie, citind volumul de debut al jurnalistei, maestrei Reiki și psihologului Dorina Maria Matiș, începem să ne întrebăm câtă dragoste a mai rămas în noi, apoi încercăm să înțelegem că nimic nu este întâmplător, că destinele noastre sunt legate de mersul vieții oamenilor care ne-au precedat, al celor care ne sunt aproape, dar și ale indivizilor pe care urmează să îi întâlnim. Ajungem, pe baza acestui demers de interogație interioară, să respectăm viața. Învățăm, în același timp, să ne respectăm pe noi înșine, convinși fiind că, în definitiv, mereu există un înger Gabriel, care își întinde aripile peste suferința noastră. Există mereu o fereastră deschisă pentru visele noastre cele mai îndrăznețe, sau, așa cum scrie autoarea în cartea prezentată: „atunci când vrea să salveze pe cineva, Dumnezeu îi trimite un om să îl iubească și să îl protejeze”.
Deschideți-vă inimile și priviți în jurul vostru, lumea e plină de îngeri și de oameni care și-au găsit salvarea iertând și iubind.
Liliana Moldovan
secretar – Filiala Mureș a Ligii Scriitorilor Români
