Seria Ephialte este scrisă în stilul literar fantastic, conține 5 volume și se adresează cu precădere adolescenților.
Povestea se întinde pe 4 părți:
Partea I – Începutul unui Coșmar
Partea a II-a – Trezirea unui Coșmar
Partea a III-a – Umbra unui Coșmar
Partea a IV-a – Împlinirea unui Coșmar
Între partea a II-a și cea de-a III-a exista un volum care conține două povestiri adiacente seriei (un spinoff), care o completează, fără a-i influența evoluția.
Este vorba despre Recviem pentru Alisia, care este o poveste centrată pe personajul principal al seriei, iar acțiunea se petrece înaintea evenimentelor din primul volum.
Cea de-a doua poveste reprezintă acțiunea din primul volum al seriei, urmărită însă din perspectiva unui alt personaj.
Povestea din seria Ephialte se plasează într-o lume post apocaliptică, la aproximativ 500 de ani după un eveniment catastrofic care a dus la restrângerea teritoriilor locuibile la un singur continent. Oamenii rămași împart această lume cu Ephialtele – oameni care după adolescență, evoluează dincolo de necesitatea de a se mai hrăni cu alimente și supraviețuiesc prin absorbirea energiei direct de la alți oameni, inducându-le o stare de temă – și cu Umbrele – ființe ciudate, similare oamenilor, dar despre care nu se știe decât că sunt cel mai de temut dușman al Ephialtelor.
Acțiunea o are în centru pe Alisia, devenită de curând Ephialt, care dintr-o combinație de împrejurări neașteptate, devine ținta intereselor celor mai mari puteri din Noua Lume.
Fragment Volum 1:
” Fără a mai spune ceva, Umbra ridică mâna. Degete lungi și reci mi se înfășurară în jurul gâtului aproape cu blândețe. Ochii la fel de întunecați precum smoala, mă fixară câteva secunde, nu cu ură, nici cu vreun resentiment, ci, mai degrabă cu blazarea ori plictiseala celui ce execută o acțiune mecanică. Incapabilă să protestez ori să reacționez în vreun fel, am împietrit sub vraja în care mă prinsese. Am perceput o schimbare infimă pe chipul său fantomatic, apoi lumea din jurul meu se înnegri cu totul. Petru a doua oară într-o singură zi, am simțit că sufletul mi-e sfărâmat în bucățele, redus la particule și împrăștiat în aer. Durerea m-a luat pe nepregătite și m-a izbit din toate părțile, eliminând orice altă senzație în afara suferinței.”
Fragment Volum 2:
”M-am așezat pe marginea patului, simțindu-mă goală pe dinăuntru. Nu, nu eram bine. Mă înfuria și mă întrista plecarea prietenului meu, îl uram pe Novac, pe Victor și pe toți din cauza cărora eram nevoiți să fim puși pe fugă. Îmi era teamă de întâlnirea cu membri Consiliului Ephialtelor și aș fi alergat bucuroasă în direcția opusă. Îl voiam pe Maximilian Novac, prea mult pentru a nu mă răni repulsia pe care i-o remarcasem față de modul în care mă hrăneam. Și…și nu doream să părăsim această casă.”
Fragment spinoff:
Recviem pentru Alisia
”O amintire demult uitată își făcea loc printre gânduri și am paralizat, parte din mine depășind bariere de timp și spațiu și retrăind clipe ce nu-mi aparținuseră niciodată.”
Coșmarul lui Maximilian Novac
”Fata se apropie încet, neslăbindu-mă nicio clipă de sub magia privirii ei. Ajunse aproape lipită de mine. Mi-am simțit fiecare mușchi pe care-l aveam în dotare, încordându-se.
Secundele treceau, iar prezența ei îmi invada toate simțurile, pătrunzând și cucerind fiecare părticică din mine. Îi inhalam mirosul, îmbiindu-mă parcă să o adulmec, îi simțeam căldura emanată de corpul ei micuț, provocându-mă să o ating, îi auzeam bătăile inimii accelerate și m-am trezit dorindu-mi să-mi lipesc capul de pieptul ei. Privirea pe care o menținea adânc înfiptă în ochii mei, dărâma scut după scut din platoșa pe care o construisem de-a lungul anilor între mine și lume. Mintea îmi era înecată de amprenta acestei fete Ephialt, completând celelalte simțuri și compunând-o ca pe o operă de artă.
Când vraja se rupse și se îndepărtă, răsucindu-se pe călcâie și pornind înspre capătul pivniței, am rămas buimăcit și mahmur ca după cea mai strașnică beție. ”
Fragment Volum 3:
”Pale de vânt îmi răsfirau şuviţele de păr, provocându-le să fluture pe lângă față, să mă gâdile şi să-mi intre ochi. Mi-am ridicat mâna pentru a mi le trece pe după ureche şi mi-am simţit-o amorţită, străină, lipsită de vlagă. Mi-am privit palma ridicată, întorcând-o când pe-o parte când pe cealaltă şi clipind confuză la imaginea uşor distorsionată. O pâclă umedă îmi acoperea ochii, lăsându-mi impresia că mă aflu scufundată în apă şi încerc să străbat dincolo de unde incolore şi fluide. Am încercat să-mi scutur capul, însă mişcarea rămase înceată şi greoaie. Am strâns din ochi în mod repetat, nedumerită, încercând să-mi revin. Tâmplele începură să-mi zvâcnească. Un ţiuit puternic îmi trecu prin ambele urechi, provocându-mi o durere surdă în creștetul capului.
Cineva vorbea lângă mine şi am încercat să mă concentrez asupra cuvintelor.
— Nu am certitudinea că ești conștientă în legătură cu acțiunile tale, fredonă o voce calmă şi catifelată.
Îmi era cunoscută şi îmi crea un sentiment confuz, dar plăcut, auzind-o. Un fel de satisfacţie. Precum o sete cumplită pe care o alini, în sfârşit, cu un pahar cu apă, ori precum o senzaţie de căldură pe care o capeţi după ce-ţi acoperi trupul, într-o noapte răcoroasă. Desfătarea relaxării în propriul pat după o zi obositoare.
— Aveam nevoie de tine! Trebuia să te am aproape…, mi-am auzit glasul rostind, însă vocea îmi păru distantă şi străină. Ştiam că vorbele sunt ale mele, ştiam că eu eram cea ce le rostise, dar nu-mi aduceam aminte intenţia de a le rosti.”
Fragment Volum 4:
”Am strâns toată energia pe care o aveam în mine și am adăugat un nou strat acelui zid transparent și m-am ascuns din nou în spatele său, tremurând de teamă.
Nu vreau să simt! am zbierat din spatele oglinzii ce mă despărțea de realitate. Nu! Nu mai vreau să ascult! Nu mai vreau să văd!
Știam ce mă aștepta dincolo și nu aveam de gând să mă întorc.
Lasă lumea să-și continue soarta fără mine. Oricum este prea târziu.
Nu mai rămăsese mult şi avea să se termine. O simțeam. Îmi era din ce în ce mai greu să gândesc. Mă pierdeam cu fiecare secundă. Mai dăinuiau doar frânturi din mine. Se va sfârși curând și mă împăcasem cu asta.
Am lăsat imaginile să se succeadă fără să le mai acord atenție. Zgomotele, de asemenea. Ascultam doar melodia străveche, dar până și aceea se tot întrerupea.
Mi-am lăsat fruntea pe suprafața acelei bariere, pe care eu mi-o imaginam – ascunsă în întunericul goliciunii din sufletul meu -, precum o oglindă veche, zgâriată și încadrată de o ramă lată, din argint înnegrit, cu împletituri pronunțate.”
Bibliografie autor:
Cristinne C.C. s-a născut în Constanta, şi-a locuit până la 18 ani în Mangalia, un orăşel din S-E României, situat pe malul Mării Negre.
A terminat facultatea de drept, devenind imediat după absolvire avocat.
Începându-şi cariera de scriitoare mai mult dintr-o dorinţă de a pune ceva suflet şi visare în balanţa vieţii dure a meseriei de avocat, Cristinne C.C. s-a văzut în faţa altei dileme: să-şi dedice energia scrisului, ce-i foloseşte harul natural de a pune în scenă personaje miraculoase sau să continue profesia pentru care s-a luptat atât de mult? A găsit o cale de mijloc, continuându-şi îndârjită profesia şi în acelaşi timp clădind armonios în romanele sale întâmplări ale căror personaje îmbină exuberanţa tinereţii cu maturitatea gândirii.
Primele încercări artistice îi cuprind mintea încă din anii liceului, fiind membră a numeroase grupuri literare, căutând întotdeauna să-şi identifice stilul ce ar caracteriza-o. Într-un final, după dramă, poezie, chiar şi S.F., misterul şi fantasticul au fost cele ce i-au cucerit mintea şi inimă. Deşi o lungă perioadă de timp nu a mai continuat să scrie, atunci când trăirile interioare i-au împins mâna pentru a reaşterne cuvinte, acestea au creat poveşti în care autoarea şi implicit cititorii îşi regăsesc emoţiile adolescenţei, bucuria de a vedea şi a simţi lucruri noi, unele pentru prima oară.
Tinereţea şi vivacitatea stilului surprind plăcut, captivând şi stimulând dorinţa de a pătrunde tot mai mult în lumile personajelor, fineţea cu care autoarea reuşeşte întotdeauna să te introducă în universul romanelor sale făcând-o apreciată atât de tinerii cititori înflăcăraţi cât şi de inimile romantice mai cu experienţă. Are grijă întotdeauna să includă doze atent proporţionate de acţiune, fantastic, suspans şi iubire, fiind “fresh” în exprimare şi caldă şi plăcută în detalii. Capacitatea de a crea mereu noi personaje şi acţiuni ce-şi pun în scenă rolurile în cadre pline de viaţă şi în acelaşi timp familiare, trezeşte cititorului emoţii personale în care acesta se identifică de multe ori ca spectator activ la naraţiune. Citeşti, te bucuri şi te întristezi odată cu cei ce umplu foile romanelor, de multe ori regăsindu-te printre ele iar, într-un final, concluzionezi: Sigur! O ştiu pe Cristinne şi cauţi nerăbdător următorul ei roman.
Link-uri:
– Profilul meu de Facebook: https://www.facebook.com/cristinne.campean
– Pagina seriei Ephialte: https://www.facebook.com/Ephialtesbeginning
– Pagina unde sunt postate toate opiniile culese despre serie de la cititori: https://www.facebook.com/profile.php?id=100063510853369
– Grupul dedicat fanilor seriei: https://www.facebook.com/groups/261929418144780 care se numește EPHIALTE, UMBRE & OAMENI FAN-TASTICI
– site-ul editurii Libris, de unde poate fi comandată seria: https://www.libris.ro/ephialte-seria-completa-cristinne-c-c-LIB978-606-029-470-2–p24462956.html
De asemenea, în afară de seria Ephialte, scrise și tipărite sunt:
– Povestea celor patru anotimpuri – o poveste în versuri, pentru copii, care se întinde pe 99 de strofe și poate fi cumpărată de la editura UP:
http://www.edituraup.ro/cumpara/povestea-celor-patru-anotimpuri-cristinne-c-c-230
– O povestire scurtă, inclusă în antologia povestilor de iarnă a editurii Siono, numită Asasinii iernii, care poate fi comandată de aici:
