Încă de la primele pagini am avut plăcuta surpriză să constat că Mihaela „vede lumea prin ochii proprii” într-o manieră foarte apropiată de a mea, referitor la rolul social pe care îl are scrisul, ca formă de comunicare.
Într-adevăr, nu am cum să nu-i dau dreptate privind necesitatea, impetuoasă în zilele noastre, de a promova morala, ceva valorizant, ca formă de combatere a unui universalism prost înțeles, pentru că „scriitorul, ca om de bază al cetății, se implică prin opiniile sale în viață cetății”. Autoarea, convinsă de importanța scriitorilor de azi, deplânge lipsa tot mai vizibilă a valorilor moral-creștine în societate, la nivel mondial. În opinia mea, această înțelegere defectuoasă a oamenilor cu privire la globalism, absolutizându-l în forme hidoase, este o strategie bine planificată. De admirat faptul că paginile acestei cărți îmi dezvăluie o personalitate empatică și luptătoare.
Un alt semnal important dat de Mihaela C.D. este acela legat de modul prin care un autor își transmite mesajele dacă vrea cu adevărat să ajungă în inima cititorilor și să fie înțeles sau să transmită emoție. Într-adevăr, asistăm de câteva decenii, fie la vulgarizarea literaturii, fie la o încifrare, pe alocuri schizoidă a unor autori, care se fac înțeleși doar lor înșiși, dar nu reușesc să transmită nici ideile, nici trăirea interioară.
Ceea ce face Mihaela C.D. și domnul Johnny Ciatlos Deak (editura Globart Universum) este remarcabil și trebuie respectat. Ei publică și promovează autorii români în toate modurile, fie că vorbim de revista ”Poezii pentru sufletul meu”, fie că ne referim la antologii, fie că ne referim la videoclipurile publicitare realizate atractiv.
Poate niciun alt autor nu a exprimat atât de tranșant, de clar opinia în legătură cu importanța pe care ar trebui, ca formă de respect, să o acorde cititorul celui care scrie. Cum? Cumpărându-i cărțile! „Vă invit, dragii mei, să cumpărați cărți românești și să le oferiți în dar celor dragi”, pentru a duce mai departe taina limbii române și a ajuta la dezvoltarea culturii naționale. Acesta este îndemnul de suflet al Mihaelei C.D. cu care empatizez.
Mihaela, așa cum deducem din capitolul 2 al cărții, ”De peste mări și țări”, realizează un adevărat „dialog peste ocean”. Astfel, ea se simte „acasă”. Citind, mi-am adus aminte că, având câteva cărți pregătite pentru a fi trimise în Canada, trebuie „să vorbesc cu poștașul” să i le ducă, acolo, în Canada, spre a-i face o bucurie, sper eu. Cu mărinimie Mihaela C.D. ne prezintă autori români de pretutindeni: Gabriela Raucă, Maria Popescu-Vasilca, Lăcrimioara Iva, pe Aurelia Oancă, Ștefan Doroftei Doimăneanu într-un grupaj de recenzii, „reflecții printre file de carte”.
Fără ezitare își afirmă ideile legate de democrație și libertate, ca valori fundamentale ale umanității. Mai ales acum, când „libertatea și dictatura joacă șah pe tabla mondială, autoarea încearcă să ofere o „aspirină” acestei societăți care „strănută, și strănută”. Înfierează toate tarele ei actuale, „răul diavolesc” prezent în mintea unora, puțini, dar care conduc lumea. Dacă ar fi să redau vreun citat din articolul „Trezirea! Cu Dumnezeu înainte, binele va învinge”, ar trebui să redau întregul articol! Cert este că Mihaela C.D. se poziționează de partea dreptății, a respectării drepturilor și libertăților, a tradiției, a noțiunii de familie ca nucleu de bază al societății, a credinței. Ar putea să-i impute cineva asta? Nu, absolut nimeni. Răzbate speranța, exact ca într-un basm, „binele va învinge”, pornind de la ideea că „poți fi îngenuncheat, dar nu învins”.
O altă mare valoare a omenirii, care este și motorul acesteia în opinia mea, iubirea, este o altă temă abordată. Existența noastră terestră este văzută de autoare ca pe o luptă între bine și rău, iar pentru ca binele să învingă este nevoie de iubire, în formale cele mai variate, dar și de înțelepciune, analiză, opunerea în fața dezbinării și a războaielor, indiferent de forma, uneori cameleonică pe care acesta o îmbracă, chiar „la porțile sufetului”.
Am întâlnit în paginile cărții foarte mult din Mihaela C.D. – omul și m-am bucurat să o cunosc.
Simona Mihuțiu (foto)
