Interviu cu Tiberiu Groza
Președintele Asociației Cultural – Patriotice ,,Avram Iancu”din România
de Cristina Oprea
Am avut mai multe dialoguri telefonice cu domnul Tiberiu Groza Președintele Asociației Cultural – Patriotice ,,Avram Iancu”din România. Având în vedere că anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la marea sa trecere, am să vă expun un interviu cu domnia sa.
Cristina Oprea: Bună ziua domnule Groza. Este un moment istoric pe care noi îl trăim în acest an. V-aș ruga să îmi povestiți despre el.
Tiberiu Groza: Comemorăm în acest an 150 de ani de la trecerea în eternitate a Eroului Național Avram Iancu. De la casa natală, la Beijing, la Chicago și înapoi la Țebea și în toata Țara Moților, pretutindeni românii organizează comemorări ale marelui erou. Peste alți doi ani vom sărbători Bicentenarul nașterii sale. Este momentul potrivit să analizăm ce a făcut posteritatea după 1872 pentru marele erou. Cum i-a cinstit faptele de arme, personalitatea, jertfa sa pentru binele neamului românesc, pentru libertatea, dreptatea și fericirea românilor.În calitate de președinte al Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu” din România, mă încumet să ofer următorul răspuns: Dupa moartea sa, până la 1918, regimul austro-ungar nu a permis omagierea lui Avram Iancu. Cei ce au îndrăznit au fost deferiți justiției și aruncați în pușcării. Prima împlinire majoră i-o vor aduce românii la mai puțin de 50 de ani de la moartea sa, în 1918, când neamul său de moți își câștigă libertatea, demnitatea și unitatea prin înfrângerea și desființarea imperiului austro-ungar, răzbunând umilințele îndurate de erou din partea împăratului Franz Joseph și realizind unirea cu România în România Mare. Ce mai frumoasă recunoștință putea fi adusă eroului, decât prin împlinirea idealului său arzător de dreptate, libertatea și demnitate a românilor transilvăneni? Ce mai frumoasă cinstire putea fi adusă Eroului Național Avram Iancu și înaintașilor lui, Horea, Cloșca și Crișan, decât înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, a tuturor provinciilor românești în România Mare? Nu cred că poate exista o altă recunoștință mai frumoasă, decât aceea a Unirii românilor într-un stat național unitar, independent și suveran, un stat al tuturor cetățenilor săi, indiferent de religie, etnie sau sex, cu drepturi egale și îndatoriri similare, fără privilegii și drepturi speciale.
Cristina Oprea: Așa cum menționați, în anul 2024 vom sărbători Bicentenarul nașterii Crăișorului Munților sau al Moților. Ce scriu cronicile despre cele întâmplate acum 100 de ani, la Centenar?
Tiberiu Groza: La Centenarul nasterii sale, în 1924, Asociațiunea ASTRA, a organizat ample serbări omagiale și întâlniri la Țebea, Baia de Criș, Brad, Abrud, Câmpeni, Vidra de Sus, Muntele Găina și Cluj, unde s-a stabilit și sfințit locul din fața Catedralei Ortodoxe, pentru amplasarea statuii lui Avram Iancu. De fapt, Sărbătorile Centenarului nașterii lui Avram Iancu, din 1924 au fost cele mai reprezentative și ample din perioada interbelică la care au participat regele Ferdinand I al României, regina Maria, alte personalități politice sau oameni de seamă ai României făurită la 1918: Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor, dr. Ilie Miron Cristea, patriarhul României, dr. Nicolae Bălan, mitropolitul ortodox al Ardealului, Î.P.S. Gurie, arhiepiscopul Basarabiei, Vasile Goldiș, președintele Asociațiunii ASTRA cu membrii Comitetului Central pentru Literatura și Cultura Poporului Român din Transilvania și al ASTREI Centrale, istoricul Silviu Dragomir, mitropolitul greco-catolic al Blajului și al Bisericii Unite cu Roma, Î.P.S. dr. Vasile Suciu, Octavian Goga din partea Academiei Române, generalul Alexandru Averescu, fost prim ministru al României, generalul Constantin Prezan, generali-inspectori de armată, ofițeri, dr. Vasile Gheorghiu din partea ASTREI bucovinene, prof. univ. dr. Ioan Lupaș, membru al Academiei Române. Putem spune că manifestările din 1924 au fost cele mai ample din perioada interbelică. Marele patriot Ion Rusu Abrudeanu consemna la manifestările din 1924: ,,Toată suflarea românească nu te va uita niciodată, înconjurându-te veșnic cu admirație și venerațiune”. Astfel se explică faptul că la sfârșitul lunii august 1924, obștia românească din Ardeal și din Vechiul regat, de la colibă până la palat, a ținut să sărbătorească în mod solemn Centenarul de 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, Craiul Munților. Mulțimea cucernică a alergat cu un fel de evlavie mistică la aceste serbări, dominată de sentimentul că în sfârșit nedreptatea săvârșită a fost corectată. Românii toți se gândeau la Iancu al lor, umilit și împins să înnebunească de durere, fiindcă nu și-a văzut întrupate planurile lui de român și de om.
Cristina Oprea: Atunci a fost inaugurat muzeul ce îi poartă numele?
Tiberiu Groza: Cu acel prilej s-a inaugurat Muzeul Național ,,Avram Iancu” la Vidra de Sus pe locul casei în care s-a născut, iar la Baia de Criș i s-a dezvelit o statuie realizată de sculptorul Romul Ladea, iar pe casa unde a decedat a fost fixată o placă memorială. La Cluj, manifestările au avut loc în 2 septembrie 1924, începând cu ora 10 și 30 minute în fața Catedralei Ortodoxe a Clujului, Vadului și Feleacului, fiind sfințit locul de amplasare a statuii lui Avram, care era prevăzută a se ridica în 1930. A intervenit criza economică din 1929-1933 și alte evenimente, iar statuia din centrul Clujului nu s-a mai ridicat. A trebuit să vină momentul revoluționar – Decembrie 1989 – când Societatea Cultural-Patriotică ,,Avram Iancu” din România, sora mai mică și mult mai tânără a ASTREI împreună cu Primăria Cluj-Napoca au trecut la ridicarea statuii.
Cristina Oprea: Deci, până la urmă visurile lui Avram Iancu i-au fost îndeplinite.
Tiberiu Groza: Dacă în timpul vieții sale contemporaneitatea l-a iubit, admirat, găzduit și cântat; luptând și murindalături de el, pentru a-i îndeplini visurile de libertate și dorința de fericire pentru neamul său, posteritatea nu s-a lăsat mai prejos și, admirându-l și cinstindu-l mereu, așa cum se cuvine, au împlinit aproape toate dorințele și aspirațiile eroului de a-și vedea națiunea fericită. Și nu numai atât. De-a lungul celor peste 100 de ani de la împlinirea idealurilor lui Avram Iancu, posteritatea i-a cinstit cum se cuvine faptele și i-a împlinit testamentul. Românii transilvăneni au acum, în 2022, facultăți de drept în marile orașe ale Transilvaniei: la Alba Iulia, Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Oradea, Timișoara și Arad. Fiii moților, nepoții Iancului, se școlesc apoi și în cele mai prestigioase universități din Europa. S-au înființat universități ce-i poartă numele, brigăzi, regimente, batalioane, școli, licee, colegii, fundații și asociații. S-au ridicat numeroase statui în cinstea sa în vechile orașe în care, mai înainte, până la 1782, românii nu aveau voie să intre, orașe în care Eroul Național Avram Iancu și-a făcut studiile, a înflăcărat oastea țărănească, și-a dus bătăliile, a trecut și poposit în drumurile sale către Viena.
Cristina Oprea: A fost omagiat și după 1989. Astăzi ocupă un loc de cinste în inimile noastre. I s-a adus omagiu în diferite feluri, mai ales prin statuile ridicate.
Tiberiu Groza: I s-au ridicat după 1993 statui și în localități, unde Avram Iancu nu a fost niciodată precum Carei sau București, Timișoara, Baia Mare, Bistrița, Năsăud, Oradea, Satu Mare, Deva, ș.a. Bustul său este la mare cinste în Parlamentul României, în Casa Poporului. Poate nicio altă personalitate românească nu are mai multe statui ridicate decât Avram Iancu. În centrul orașului Cluj-Napoca ce găzduia cândva Dieta Transilvaniei, cea care refuza să acorde drepturi naționale românilor din Transilvania, are înălțată din 1993 cea mai măreață statuie, în piața ce-i poartă numele, ridicată de Societatea Cultural-Patriotică ,,Avram Iancu”, acum aproape 30 de ani. La statuia sa, înălțată precum Columna lui Traian, se desfășoară în fiecare an Festivalul Național ,,Colind Iancului”, manifestările de Ziua Națională a României, Ziua Culturii Naționale, Ziua Tricolorului și focurile de artificii de Ziua Unirii, 24 Ianuarie și 1 Decembrie – Ziua Națională a României.
În cinstea sa se desfășoară anual mari serbări populare la Țebea și la Mărișel, la Crucea Iancului. Localitatea natală, Vidra de Sus, îi poartă în cinste numele. Casa părintească a eroului a devenit casa memorială, muzeu și loc de pelerinaj. Societatea Cultural-Patriotică "Avram Iancu" din România, a fost prima din țară, care a reluat manifestările de la Țebea, După Piatră, Mărișel, Muntele Găina, fiind organizatorul principal între 1992-1997 al acestora. În 1995, conducerea Societății s-a adresat Parlamentului României pentru reintroducerea carnetului de moț, votat prin Legea nr. 33/1996. În 2019, această lege a fost îmbunătățită oferind mai multe facilitati locuitorilor Țării Moților.
Cristina Oprea: Cărți despre viața lui Avram Iancu s-au scris?
Tiberiu Groza: De-a lungul anilor s-au editat trei ample monografii dedicate lui Avram Iancu, una scrisa de Iosif Sterca Șuluțiu (1897), alta scrisă de Silviu Dragomir (1924) și Ștefan Pascu (1979), și numeroase cărți, piese de teatru, poezii. Cele trei monografii vor fi reeditate pina in 2024, la celebrarea Bicentenarului nașterii sale, în câte 10.000 de exemplare. Volumul lui Iosif Sterca Șuluțiu a fost difuzat gratuit la circa 400 de elevi și profesori de istorie la Olimpiada de Istorie ce a avut loc la Târgu Mureș, în iunie 2022.
Cristina Oprea: Ce doriți să realizați în viitor?
Tiberiu Groza: La Cluj-Napoca, aeroportul internațional îi poartă numele și-l face cunoscut în toată lumea. Sperăm să reușim să-i amplasăm și un bust în incinta aeroportului. Sunt în lucru alte statui ale eroului pentru a fi amplasate in Viișoara, jud. Cluj, Carei, jud. Satu-Mare și Scărișoara, jud. Alba.
Cristina Oprea: Știu că și anul acesta a fost omagiat la Țebea.
Tiberiu Groza: Ample manifestări de omagiere a eroului au avut loc în acest an la Țebea si la casa natală. Prin toate acestea posteritatea îi împlinește visurile, idealurile si testamentul, deopotrivă, lui Avram Iancu și vrednicilor săi înaintași: Horea, Cloșca și Crișan, iar noi, urmașii lor, împreună cu toți românii, îi cântăm numele și-i cinstim memoria.
Trăiască veșnic duhul lui Iancu!
