Rodiana Józsá face parte din categoria medicilor scriitori, a persoanelor dotate cu o inteligență versatilă, care au transformat scrisul în terapie literară și literatura în artă pentru suflet. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ion Cantacuzino, Gr. T. Popa (alias Paul Gore), Ion Vianu, V. Voiculescu şi C.D. Zeletin sunt doar câțiva dintre aceștia. Tânăra scriitoare face parte din categoria „oamenilor căutători” cum îi numea Petre Țuțea. Doamna Rodiana este asemenea oamenilor care se aruncă în curgerea vieții eliberându-se de stereotipii. Înveșmântați în cămașa sincerității depline, aceștia se aruncă în hăul interogațiilor, fără plasă de siguranță. Ei își pun întrebări și se macină iar tenacitatea de a găsi adevărul le erodează egou-l până la punctul în care primesc mângâierea bucuriei depline și a libertății de a se exprima. Iar doamna Rodiana Józsá a ales să zboare pe cerul creației literare. În acest context s-a născut primul său volum „Zi de zi, tot mai puternic!”. Este o carte fluidă al cărei nivel de înțelepciune depășește cadrele receptării obișnuite. Este o carte fascinantă, concepută sub forma unor fragmente moralizatoare, a unor fermecătoare bijuterii eseistice care decurg una din alta, ca și cum s-ar scrie una pe alta. Ele răsar de sub mirificul val al inspirației pentru a se așeaza în paginile cărții după o logică numai de ele știută. Este vorba. fără îndoială, de logica inimii, a sufletului care se așează în mâna scriitoarei luând forma unei penițe magice ce scrie ca și cum s-ar inspira din seva unei înțelepciuni venite de dincolo de lume. Este vorba despre o oază inspirațională zămislită undeva în adâncul unor lumi care nu mai sunt dar care ne ajung din urmă, pentru a ne depăși și pentru a ne deschide poarta spre un viitorulm care va trebui, neapărat, să fie altfel. Inspirată de scrierile autoarei, mă gândesc la un viitor în care puterea aparține luminii și iubirii. Este vorba de un viitor cu privirile întoarse spre interior, acolo unde sufletele își află tainic și vrednic locaș. E locul din inimă unde scâteiază viața. E ochiul mirific care privește dincolo de lume apoi se revarsă în aceste eseuri concentrate ivite dintr-o rodnică neliniștită căutare.
Volumul începe cu motto-ul: „Deschide-ți sufletul ca să primești și păstrează-ți sufletul deschis ca să poți să dăruiești!”. Cugetarea de debut reflectă cât se poate de clar chintesența întregului demers literar și dezvăluie misiunea autoarei de a pune cititorii în fața unor fragmente de înțelepciune autentică pe teme precum : iubirea, conștiința, lumina, acceptarea, pacea, sufletul, calea, curajul, gândurile, alegerile, schimbările și așa mai departe.
„Când simți că rătăcești și ești aproape de prăpastie, oprește-te și caută îndrumare. Orice capăt de drum este începutul unui nou drum. Nu privi cu regret în urma ta, ci apreciază ceea ce ai avut de învățat pe parcursul tău de până acum. Ia cu tine învățăturile, nu și regretele. Pornește cu avânt într-o nouă direcție și lasă prăpastia în urma ta. Este doar un moment de cotitură, nu unul de poticnire. Urmează-ți calea, de această dată ghidându-te după ceea ce îți indică sufletul și o să ajungi pe culmi. Ai încredere și nu te teme că vei da peste altă râpă. Lasă-te îndrumat și vei ajunge acolo unde îți este locul. Nu te abate de la calea sufletului!”
Autoarea aduce un tribut literar extrem de valoros viziunii animiste asupra lumii. În cartea sa de debut, doamna Dr. Rodiana Józsá face un fel de apologetică a omului văzut în primul rând ca ființă spirituală, tributară inimii și apoi ca ființă rațională condusă de rigorile minții. Examinată cu atenție, în armonie cu natura sa fizică și rațională, lumea sufletului fiecărui individ devine astfel pretext de evoluție și dezvoltare spirituală.
„Mulțumește-ți sufletul, nu egoul. Când sufletul va fi plin de ceea ce este, atunci va da și egoului partea sa, pentru a simți împlinirea deplină în trup și suflet. Dar umplerea se face din interior spre exterior, nu invers. Așadar, îngrijește-te de suflet mai întâi și el se va îngriji de aspectul tău trupesc. Dă hrană spiritului și el va fi hrană pentru trup, acea hrană care îl va menține în echilibru și în sănătate deplină.”
Autoeducarea sufletului se realizează, după cum descoperim în carte, pe mai multe etape care reprezintă câte o treaptă a împlinirii dorințelor fiecărui suflet. Dar, scrie autoarea împlinirea este întotdeauna rezultatul dărniciei sufletești, a unei consecvente autodiscipline interioare și a unei autentice dorinței de schimbare care începe cu scanarea propriului interior și se finalizează cu domolirea propriilor interogații și neliniști. Dorința de schimbare deschide poarta spre adevăr, o poartă ce se deschide spre interior așa cum scrie Rodiana Józsá în fragmentul cu același titlu :
„Ca să vezi dincolo de lumea fizică, privește în afara ei. Uită-te în golul din jurul tău și el te va conduce spre o altă lume, lumea ta interioară. Nu îți limita privirea prin lucruri fizice, ci las-o să se extindă în abisul ce înglobează materia. Vei ajunge astfel să vezi cu adevărat. Privește spre cer, fără a fixa cu privirea norii sau păsările ce zboară în aer. Lasă-ți privirea să se disipeze în aer. Apoi, inspiră adânc și lasă aerul să te cuprindă și să te elibereze. El te va umple, dar totodată te va goli de tot ceea ce nu îți este benefic. Închide apoi ochii și lasă-te purtat tot mai adânc în interiorul ființei tale!”
Parcurgând anumite fragmente din textele eseistice descoperim similitudini cu mitul peșterii la Platon. În capitolul al șaptelea al dialogului „Republica”, după cum se știe, filosoful grec încearcă să demonstreze că relația oamenilor cu realitatea se bazează pe o optică greșită, mai exact, oamenii se raportează la realitate ca și cum s-ar afla într-o peșteră, cu spatele la intrarea în grotă și urmăresc umbrele care se reflectă pe pereții peșterii, lucrurile fiind iluminate de focul uriaș care există la intrarea în încăperea întunecată. Lumina orbitoare a focului îi împiedică pe cei ce privesc să vadă realitatea, astfel ei confundă iluzia realității cu realitatea însăși.
În lumina acestui aspect, autorea ne sfătuiește să privim cu atenție în jurul nostru, apoi să ne întoarcem privirile spre interiorul sufletului fiecăruia dintre noi, acceptând, de pe acest palier, să trecem printr-un proces de decantare a adevărului de neadevăr.
„Poate fi discrepanță între aspectele tale din interior și cele din exterior, însă doar ciocnindu-se, ele ajung să se echilibreze. Este necesar să te scuturi pentru a te elibera, pentru ca apoi să poți să fii liber SĂ FII!”
Persoanele care aleg să pășească pe drumul indicat în carte, oricât de hotărâte și încrezătoare ar fi, nu pot merge pe noua cale de dezvoltare fără o îndrumare adecvată. În acest context intervine rolul cărții „Zi de zi, tot mai puternic”, un volum care îți atinge sufletul și care se înfățișează ca un vademecum spiritual, de citit zilnic, la lumina bucuriei. Cititorii care își vor odihni ochii pe paginile cărții vor recunoaște în ea, un ghid diafan cu bucățele de neprețuite sfaturi, atent concepute, pentru a fi citite, mereu și mereu, pe îndelete, pentru a rodnicii clipele și a pune în valoare frumusețea fiecărei zile.
„Zi de zi, tot mai puternic” este o inedită și extrem de valoroasă creație literară, dăruită cititorilor cu scopul de a-i apropia și familiariza cu textura unor adevăruri cumpănite, ușor incomode, dar numai bune de pus pe rană. Iar, dacă pe parcursul lecturii, îmbrățișând gândurile temerare ale Rodianei Józsá, veți simți că vă vibrează sufletul, înseamnă că acest încântător volum și-a împlinit misiunea iar autoarea cărții și-a atins scopul, acela de a aduce cititorilor sprijin sufletesc, eliberator, înconjurându-i cu ecoul binefăcător al iubirii, încrederii și speranței.
Liliana Moldovan
