Vâlcea monahală sau patrimoniul Olteniei de sub munte, cu manăstirile și schiturile ctitorite de mari voievozi: Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, de boieri: Buzeștii, Craioveștii, aceste lăcașe de cult, așezate de la nord la sud sunt zestrea noastră spirituală. Județul Vâlcea, acest ”Athos românesc” care începe de la Cozia și se termină la Hurezi, este zona unde începând cu anul 2015, a fost redată iubitorilor de Dumnezeu și de cultură spirituală mănăstirea Morunglavu construită în anul 1746, de boierul Matei Morunglavu, fiul diaconului Dumitraşcu şi al jupâniţei Maria. După moartea soţiei, Matei Morunglavu a fost tuns în monahism cu numele de Metodie. A trecut la Domnul la 14 septembrie 1756, fiind îngropat în ctitoria sa fără nici o piatră de mormânt. Aici au poposit pandurii lui Tudor în drumul către Bucureşti şi tot aici şi-au stabilit turcii cartierul general înainte de luptele care s-au purtat la Drăgăşani şi Zăvideni. Mănăstirea Morunglavul este lăcașul de cult unde în mai 1849, ierodiaconul Iosif, cel ce peste ani va deveni Mitropolitul Moldovei, a fost numit egumen al Mănăstirii Șerbăneștii Morunglavului, județul Vâlcea, care ținea de Spitalul „Sfântul Pantelimon” și era administrată de Eforia Spitalelor Civile din București. A împlinit această ascultare timp de opt ani, până în octombrie 1957, când a fost trimis să fie egumen al Mănăstirii Găiseni, care ținea tot de Eforia Spitalelor Civile din București. În această perioadă, stareţul Iosif s-a ocupat de refacerea ctitoriei boierului Marei Morunglavu. De asemenea a fost hirotonit preot la 29 august 1850, iar peste doi ani, la 30 noiembrie 1852, Sfântul Calinic, episcopul Râmnicului l-a ridicat la rangul de protosinghel.Pentru locuitori comunei Ștefănești și pentru oameni de cultură vâlceni, redarea mănăstirii Morunglavu patrimoniului cultural a devenit o bucurie și un prilej de a aduce Slavă Domnului prin activități și manifestări cultural – religioase. ”Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a fost cinstit în Protoieria Drăgășani, la biserica mănăstirii Morunglavu, din satul Șerbănești, comuna Ștefănești, ctitorie a boierului Matei Morunglavu la anul 1753.Preoții comunității au săvârșit în mijlocul credincioșilor Sfânta Liturghie în sobor, sub protia părintelui protoiereu Daniel Bîrneață, care i-a îndemnat în cuvântul său de învățătură „să asculte chemarea Domnului Iisus Hristos la mărturisirea dreptei-credințe, să se implice cu jertfelnicie și multă dragoste în săvârșirea faptelor bune, încununând postul cu rugăciunea, asemenea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, cel prăznuit an de an în comunitatea noastră la 16 noiembrie 2018″ (http://arhiepiscopiaramnicului.ro/administrativ/manastirea-morunglavu-stefanesti-si-serbat-hramul).” Biserica Mănăstirii Şerbăneşti – Morunglav, județul Vâlcea, a găzduit un eveniment cultural cu totul aparte în ziua prăznuirii Sfântului Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, marţi, 26 ianuarie 2021. Legat de faptul că sfântul a fost stareţ aici vreme de aproape opt ani, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, preotul dr. Codruţ Dumitru Scurtu, cadru didactic la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, şi protosinghelul Antim Motorga, stareţul mănăstirii vâlcene Siueşti, au prezentat referate despre viaţa şi activitatea culturală a Sfântului Iosif Naniescu. Cele două prezentări s-au desfăşurat în biserica mănăstirii, după slujba Sfintei Liturghii” (http://arhiepiscopiaramnicului.ro/cultural/sfantul-iosif-cel-milostiv-fost-cinstit-la-biserica-care-slujit-perioada-cat-fost-staret).
La îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7), în primăvara anului 2022, împreună cu domnul profesor Ilie Bucă, care trudește alături de părintele paroh Cristian ca mănăstirea Morunglavu să-și recapete strălucirea de altădată, am pornit la drum spre Mitropolia Moldovei. Doream să vedem și noi urma pașilor Mitropolitului Iosif și a Patriarhului Justinian Marina, considerat ” Un Apostol al Neamului Românesc”, un fiu al Vâlcii străbune care a văzut lumina zilei în comuna Stănești. Bunul Dumnezeu a vegheat și …” marți, 3 Mai 2022, la Reședința Mitropolitană din Iași, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a primit vizita unei delegații din ținutul natal al vrednicului de pomenire Patriarhul Justinian Marina. Doamna Zenovia Zamfir, coordonatoarea grupului, a mulțumit pentru cuvintele frumoase și a transmis mesajul managerului bibliotecii, conf. univ. dr. Remus Grigorescu. De asemenea a prezentat cărțile ”În veșnicia unei clipe”, ediție îngrijită de Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu , o incursiune în locurile natale ale Patriarhului Justinian Marina și “Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului”, ediţie îngrijită de Zenovia Zamfir, Iuliana Radi, Maria Catană și Alin Pavelescu, o lucrare care conține o parte din activitățile desfășurate de Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea în perioada 2020-2021 . La final Părintele Mitropolit Teofan a oferit membrilor delegației câte o icoană cu chipul Cuvioase Parascheva de la Iași și a transmis binecuvântarea sa colectivului de salariați ai Bibliotecii, cititorilor și tuturor iubitorilor de cultură. Pelerinajul cultural-spiritual s-a încheiat cu o vizită la raclele cu moaștele Cuvioasei Parascheva și ale Sfântului Iosif cel Milostiv”, text preluat de la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” Valcea. Pentru noi vâlceni, întâlnirea cu Părintele Mitropolit Teofan a fost foarte emoționantă și plină de învățăminte.Ne-am bucurat să atingem cu privirea locurile pe unde odinioară își purtau pașii mari ierarhi vâlceni. Deatfel Înaltpreasfințitul Părinte Teofan spunea …” Sfântul Iosif cel Milostiv l-a cinstit pe Dumnezeu în special în două moduri – iubind binele și iubind frumosul: „Iubitor de bine și iubitor de frumos. Prin aceste două virtuți, Sfântul Ierrah Iosif cel Milostiv L-a cinstit pe Dumnezeu. L-a cinstit făcând mult bine în jurul său, L-a cinstit pentru că a fost iubitor de frumosul slujbelor bisericești, de frumosul Catedralei acesteia, de frumosul arătat în minunatele candele care se află și acum la icoana Maicii Domnului, de frumosul arătat în multe podoabe cu care a înzestrat acest sfânt locaș, printre care și această cârjă mitropolitană pe care încerc, cu nevrednicie, să o port ca semn inspirație, izvor de putere, care să vină din rugăciunile Sfântului Iosif și din rugăciunile tuturor sfinților Bisericii. Suntem chemați ca fiecare, în ograda sa, în slujirea sa – arhiereu, stareț, preot, diacon, călugăr, călugăriță, tată și mamă, fiu și fiică – să fim următori ai sfinților lui Dumnezeu ca și noi, cu mila lui Dumnezeu și cu rugăciunile lor, să fim învredniciți de Dumnezeu cu un locșor în Împărăția Sa cea veșnică”. Mitropolitul Iosif… ”era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache şi al prezbiterei Teodosia, din satul Răzălăi (Bălţi), născut la 15 iulie 1818. După doi ani, tatăl său moare, iar mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan şi Ieremia. În anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul său, aduce la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iaşi pe copilul Ioan, pentru a învăţa carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul şi muzica psaltică. În anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Samuil” din Focşani, unde aduce şi pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului, sub vestitul Episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan. La 23 ianuarie 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al Episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul Teologic din Buzău, atunci înfiinţat, pe care îl termină în 1840. Apoi, între anii 1840-1847, urmează Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti. În anul 1849 este numit egumen la Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului (Râmnicu-Vâlcea), iar la 29 august 1850 este hirotonit preot în Bucureşti. În noiembrie 1852 este făcut protosinghel de către Sfântul Calinic, Episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găişeni (Dâmboviţa), iar după 4 ani este făcut arhimandrit de către Mitropolitul primat Nifon şi numit în 1863 egumen la Mănăstirea Sărindar din Bucureşti. Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” şi la Liceul „Matei Basarab” din Capitală, iar pentru alţi doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central. La 23 aprilie 1872, arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie 1873 este numit Episcop de Argeş. La 10 iunie 1875 este ales Mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie în acelaşi an este instalat la Iaşi. Timp de 27 de ani, venerabilul Mitropolit Iosif Naniescu păstoreşte cu o rară blândeţe şi înţelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială din toată viaţa sa, rămânând pentru urmaşi un exemplu viu şi greu de imitat. La 26 ianuarie 1902, Mtropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt şi milostiv” părăseşte pe fiii săi duhovniceşti şi se strămută la cereştile lăcaşuri, pentru a sta în faţa Marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormântul său se află în partea de sud a Catedralei Mitropolitane terminate de el”. (Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 474-475). La înmormântarea sa, ministrul Cultelor, Spiru Haret, a spus: „Bun, blând, îngăduitor, Mitropolitul Iosif ne-a dat la toţi pildă vie de iubirea de aproapele înţeleasă în sensul cel mai înalt şi mai nobil al cuvântului. Ştia să facă binele cu atâta discreţie, încât niciodată nu s-ar fi ştiut că l-a făcut, dacă nu ar fi venit trista ocazie de astăzi, când vedem în doliu oraşul întreg, casa bogatului ca şi a săracului, a ortodoxului ca şi a eterodoxului. …Prin virtuţile sale, prin înţelepciunea sa, prin stăruinţa ce a pus pentru a desăvârşi cel mai măreţ monument religios al ţării, început de un alt mare Mitropolit, Părintele Iosif Naniescu şi-a înscris una din cele mai glorioase pagini în istoria înalţilor prelaţi ai ţării”.
Aflat în Mitropolia Moldovei cu prilejului canonizării Sfântului Iosif cel milotiv, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru călduroasa primire şi a evidenţiat importanţa proclamării canonizării Sfinţilor Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi Gheorghe Pelerinul, în apropierea sărbătorii Centenarului Unirii Basarabiei cu România. „Sfântul Iosif Naniescu s-a născut în anul 1818 şi este proclamat ca sfânt canonizat exact la 200 de ani de la naşterea sa, în 25 martie 2018. El nu a apucat să trăiască momentul unirii Basarabiei cu România în 1918, dar din ceruri se bucură de această împreună-lucrare a noastră şi împreună-slujire. Am convenit cu Înaltprea¬sfinţitul Părinte Mitropolit Teofan ca în preajma serbării Centenarului Unirii Basarabiei, chiar la Buna Vestire, să proclamăm canonizarea Sfântului Iosif Naniescu şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul”, a spus Preafericirea Sa.Multe și frumoase sunt faptele săvârșite de Mitropolitul Iosif în perioada cât s-a aflat în fruntea Mitropoliei Moldovei… ”timp de 27 de ani, venerabilul Mitropolit Iosif Naniescu păstoreşte cu o rară blândeţe şi înţelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială din toată viaţa sa, rămânând pentru urmaşi un exemplu viu şi greu de imitat. Acest mare Mitropolit al Moldovei, Iosif al II-lea Naniescu ‒ numit „cel sfânt şi milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Sfântul Calinic de la Cernica”.( Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pateric , Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei, numit „cel sfânt şi milostiv”). Pr. prof. dr. Ion Vicovan, spunea … „Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost începută de mitropolitul Veniamin Costachi. Din păcate nu a finalizat-o. În urma unei greşeli de proiectare, turla mare, aflată între cele patru turnuri laterale, s-a prăbuşit. În vremea în care Iosif a venit ca mitropolit la Iaşi, cel dintâi lucru pe care l-a avut în vedere a fost acela de a finaliza catedrala. Întrucât în 1877 are loc Războiul de independenţă, a amânat lucrările ca să-i ajute pe soldaţii români aflaţi pe front şi pe familiile acestora. După război, au fost reluate lucrările catedralei. Timp de aproape zece ani a adus catedrala în această formă cu mult efort, cu multă osteneală, cu multă rugăciune şi frământare. După sfinţirea din 1887, Iosif Naniescu a adus în catedrală moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Mănăstirea «Sfinţii Trei Ierarhi». Mitropolitul Iosif Naniescu a apărat Biserica într-o perioadă în care era lovită din toate părţile. Pe lângă râvna faţă de cele sfinte şi faţă de rugăciune, o altă virtute a lui Iosif Naniescu a fost milostenia. Noi, cei de astăzi, trebuie să luăm exemplu din pilda vieţii lui”.
La împlinirea a 120 de ani de cerească sălășluire, 25 ianuarie 2022, Arhim.Mihail Daniliuc, https://ziarullumina.ro, scria…” A făcut milostenie până la ultimu-i bănuț. După trecerea sa la cele veșnice, se spune că părinții ce-l îngrijeau au găsit în chilie doar doi lei. Probabil că și pe aceia i-ar fi oferit săracilor, dar nu a mai avut răgaz, căci a trebuit să răspundă chemării Mântuitorului Hristos, la 26 ianuarie 1902, plângându-i plecarea o națiune întreagă. Românii au pierdut atunci un model greu de egalat, dar au câștigat un mijlocitor înaintea Tronului Preasfintei Treimi. După sfârșitul pământesc al vlădicăi au demarat pregătirile pentru slujba pogribaniei, statornicită în 28 ianuarie, zi de luni. Din ordinul Regelui României, Carol I, înmormântarea Mitropolitului Iosif s-a făcut pe cheltuiala statului, primarul Iaşiului, juristul Constantin B. Pennescu, mare iubitor de cultură și bun prieten cu ierarhul decedat, fiind delegat să întocmească programul funeraliilor…. Evlavia poporului dreptcredincios l-a „așezat” în Sinaxar îndată după trecerea sa în lumea drepților, numindu-l „Iosif cel sfânt și milostiv”. În anul 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin canonizarea ierarhului Iosif Naniescu, cu numele de Sfântul Ierarh Iosif cel milostiv, Mitropolitul Moldovei, cu zi de proslăvire 26 ianuarie, a confirmat ceea ce evlavia poporului credincios proclamase chiar de la mutarea acestuia în Veșnicie. Se cuvine să remarcăm că între sfinți există o legătură. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (+1867) l-a cunoscut și apreciat pe Iosif, ridicându-l în 1852 la rangul de protosinghel. L-a iubit din tot sufletul și cu toată ființa sa pe Dumnezeu, și-a făcut datoria de arhipăstor, s-a remarcat în mod deosebit prin compasiunea față de cei aflați în suferință, milostenia sa rămânând model al iubirii față de aproapele.
Zenovia Zamfir
