Cartea ,, FOCUL DIN NOI,, este o inimă plină de iubire ce luminează și încălzește pe cel ce este iubit sau iubește. Iubirea este un dar în mâna ce o primește și tot un dar este în mâna ce dăruiește iubire. Dacă există și există ,, arta conversației,,, tot așa o artă este să iubești și să fii iubit . Iubirea este cel mai frumos sentiment , cel mai complex , este liant și creator de valori umane și este unicat prin puterea de a ajunge, a locui în sufletul fiecărui om cu propria amprentă. Lipsa,, iubirii,, are diverse și grele consecințe.
Cartea ,, FOCUL DIN NOI,, o mărturie de ,, puterea iubirii,, care a unit cuvintele însuflețindu-le în poezie și a unit culoarea culorile pe pânza tablourilor ce-și conturează imaginea la fiecare atingere de vers, când trebuie să unească două suflete care sunt: ,, Văpăi de simțiri legate în soartă/Dragoste,dor, regrete și împliniri,,. M-am așezat lângă sufletul poeziilor semnate Mihaela CD, ca lângă un șemineu .Vroiam să-mi încălzesc înfriguratul meu suflet cu flacăra ,, Focul(ui) din noi,, care m-a luminat, m-a încălzi și a rămas aprinsă pe tot parcursul lecturii, ca o flacără olimpică . Nu este ușor să pătrunzi în sufletul nimănui, chiar și în sufletul unui cititor. Cu atât mai mult în sufletele artiștilor. O formă de manifestare a iubirii din partea acestei cărți este că m-a primit în sufletul ei , prin a mă lăsa să-i citesc poeziile, să-i privesc tablourile, simțind muzicalitatea trăirilor prin ,, FOCUL DIN NOI,, . În această carte sunt poezii care au urcat treptele din sufletul autoarei Mihaela CD și picturi înălțate de pe șevaletul pictorului Mircea Ruștiuc pentru a fi inserate în pagini de carte, apoi să ajungă la sufletul noastre de cititor, privitor, iubitor.
O vioară(pag.10) în stare de incandescență primește arcușul hiperbolizat , ,, PE CORZILE SUFLETULUI,, alintând cu atingerea lui ,, prețioase partituri,, cu ,, Dorurile ce ni-s adâncite-n amintiri,, amintiri a inimii de poet ce ,,Rămân în strofe pentru eternitate,,. Oricât de bogată ar fi imaginația unei poete , nu ar putea să prezinte cu atâta trăire ,, clipurile,, unei iubiri dăruită și primită dacă, nu ar fi ea subiectul principal , cel cu care.. ,, ale noastre sfinte legăminte/ Vor presăra iubirea fără de sfârșit,,. Iubirea, este și va dăinui presărată ,, Pe – ale inimilor partituri,, ca în,, Vitrina sufletului meu,, nu altă vitrină de cât cea a sufletului aparținând poetei Mihaela CD pe care mereu o citim, auzind-o ,, Cântând iubirea/ Cu vorbe simple sau metafore,, . Nucleul iubirii din noi provine din sufletul fiecărei mame și ea ni-l dăruiește prin naștere. Recunoștința poetei față de mamă este și în versuri: ,, Gingășia florilor și-a razelor de lună/ Pictate ți-s , măicuță, tăcut în ochișori/ Privești senină poze, ca o zână bună/ Și resemnată cu-un zâmbet te-nfășori,,.
Când am șansa să mă întâlnesc cu un ,, duo,, poet și pictor mă întreb cine dintre cei doi l-a chemat , l-a strigat alături pe celălalt. Capitolul ,, PETALE DE IUBIRE ȘI DOR,, adună într-o vază poeziile-flori din imensitatea câmpului de dragoste infinită a părinților pentru copii,dragoste indispensabilă de fructul iubirii ,o dragoste perenă, frumoasă în multitudinea ei de culori precum, florile de câmp (pag, 24). În acest tandem artistic nimeni nu a chemat pe nimeni pentru că ecoul izbucnit din două suflete încărcate de simbolurile dragostei au unit fiecare vers cu fiecare floare. Memorabilă filă …( pag.24 și pag 25),, Petale de iubire și dor,, alături de petalele florilor aparținând distinsului pictor Mircea Rustiuc , florile lui niciodată nu se ofilesc , chiar dacă uneori sunt udate cu ,, Lacrimă de dor,, . Când ,, Cerne cu doruri prin noapte,,,. ,, VALURI DE AMINTIRI,, aduc și duc de la mal ( pag 36) ,, Dorul neînduplecat ,,.. pe o apă liniștită sub un cer senin și luminat , unde, un EL și EA reconstituie perioada tinereții, călătorind printre amintiri frumoase pe care,, Le-aș retrăi iarăși până-n zori,, mărturisește ,, EA,, partenera din,, Valsul Vieții,,. Trăinicia sentimentului de iubire în timp este evidentă :,, Mă ții de mână și acum,/La fel cum mă țineai odinioară,, . Uneori, de multe ori, când lectura poeziilor de dragoste mă rătăcește pe tărâmul iubiri, mă simt ca un intrus , rămân la răscruci de gânduri. Recitesc versurile întrebându-mă dacă sunt eu îndreptățită să privesc dincolo de versuri și culoare, iubirea cu toate nuanțele ei ce aparține a celor ce au clădit-o clipă cu clipă din dragoste, recunoștință și încredere. Dar uneori corabia cu amintiri,(pag 36) cu vâslașii ei, îi sunt umbrite velele, albul lor este traversat de nori ușori , sau mai întunecați,dar trecători și aceasta îi întărește mai mult pe enoriașii credincioși în iubirii. ,, DULCE ȘI AMAR,, sunt frumusețile iubirii ca niște ,, Cireșele ,, dar sunt și capriciile vieți , exprimate prin ,, Regrete deșarte,,, sau valurile, încercările vieții:.,, E-atâta dușmănie și minciună/ Că mi-e rușine să trăiesc în ea/O lume prea perfidă și nebună/,,. Fațetele vieții nu ocolește nici pe cei ce ,, Nu merit să mă mai iubești că-s lașă/Și iar te-am schimbat într-o secundă,,sunt declarații care printr-un exemplu de rezistență în timp a iubirii așează, sau reașează sentimentele în sufletele pereche :,, Și chiar de-oi mai cânta alt cântecel/ Cu vioara, inima mea nu te-a trădat!,, . O splendidă lucrare este poezia ,, Violoncelul trădat,,. Prin simboluri edificatoare , violoncelul și vioara,la care le este martor ,, blândul contrabas,, participă , ca parți componente la spectacolul măștilor pe caracter și oameni. Cu rolul de camerton, poezia ,, Glasul inimii și rațiunea,, caută să așeze în normalitatea firii evenimentele, să acordeze trăirile cu iubire și pentru iubire ,, Ascultă-ți inima cu rele și bune/ Căci glasul ei șoptește o minune,, . Lectura poeziilor cu ,, FOCUL DIN INIMĂ,, m-a adus până la hotarul spre ,, TOAMNA VIEȚII,, unde un pâlc de mesteceni cu coaja haină albă de gală(pag62 ), parcă îmi spune prin vocea tulpinilor netede și-nalte : ,, bine ai venit,, te așteptam să faci un popas lângă noi, să privești ce decor mirific a pregătit toamna vieții și pentru tine cititorule , unde poți să auzi ,, Glasul pădurii noastre,, în el vei auzi glasul poetei Mihaela CD. ,, Glasul pădurii noastre ne cheamă/Și freamătă că-i de dragoste topit,, iar ecoul versurilor se rătăcește printre copaci și frunziș: ,,În depărtări nori greii se destramă/Căci soarele, inimile ne-a contopit,,/. Mereu am admirat, m-a fascinat acest talent poetic prin a folosi figura de stil, simboluri prin care etapele de viață sunt subtil numite , asemănate cu anotimpurile naturii. ,, Și-a mai căzut o frunză ruginie, /Iar noi am mai îmbătrânit c-un an,,.Tabloul din ,,TOAMNA VIEȚII,, pictat în versurile poeziilor semnate Mihaela CD cuprind toate culorile toamnei ce sunt alcătuite din culorile anotimpurilor precedente, prin ,, Candoarea vieții,,/ Ne-am făurit frumoase amintiri,,/. Se invocă ,, M-ai stai o clipă, tinerețe,,/..dulce amăgire/Că te-am iubit fugar atâția ani/,, .,, Abia când au trecut anii-n grabă,, au privit realitatea , viața ca pe ,, o frunză trecătoare,, și a spus ecoul, sau glasul poetei :,, Tinerețe, dezbrăcatu-ți-am haina…,, dar,, Lasă-mi cristalinul vieții,,. Cerința este supremă. În ochi și mai localizat în cristalin, s-au depozitat segmente din anii trecuți:,,Lasă-mi roua din flori/Lasă-mi litoralul auriu/…Lasă-mi cristalinul vieții,, .Acest vers ,, Lasă-mi cristalinul vieții ,, am să-l includ in rugăciunea către Dumnezeu să putem păstra tot ce ochii noștri au văzut.. Mulțumesc naturii, mulțumesc poeziilor pentru timpul pe care mi l-au alocat să trăiesc un crâmpei din ,, TOAMNA VIEȚII ,, atât de special prin,, FOCUL DIN NOI,,. ,,PE CLAPELE IUBIRII,, concertul este susținut de dragostea poetei nemărginită față de soțul ei căruia ,,Și-ți cânt pe clape de iubire o partitură/Mărturie a armoniei dulci ce-am trăit/ Un șlagăr de iubire-ți dăruiesc, iubite/Ca să-ți încălzească a sufletului tău infinit,,. Pictura( pag 72)emană tinerețea pianistei care, prin ținută, revărsarea pletelor și transpunerea gândurilor peste pleoapele fixate,, Pe clape de iubire,, / își mărturisește dragostea: ,,Și-ți cânt pe clape de iubire o partitură/ Mărturie a armoniei dulci ce-am trăit,, . Prin pictură , maestru Mircea Rustiuc a lăsat ridicat capacul pianului să se audă versurile de iubire nemărginită față de soț și fiică.,, Apogeul iubirii , a ,, FOCULUI DIN NOI,, este incrustat pentru dăinuirea în ani pe ,, Inelul din flori,, și o minune din iubire ,, fetița,, care ,, Ești a sufletului meu aleasă :,,Mă fâstâcesc când te privesc/Ești zână cât ești de frumoasă!,,. Viața are pentru autoarea cărții în prim plan ,, iubirea nemărginită ,,față de soț și de ,, fetiță,, numită ,, a sufletului meu aleasă,, nume ce rezonează in inima mamei , care spune sunt ,, Foc de artificii de nestins/ D-atâta fericire greu de catalizat/ Am lăsat frâu liber inimii să cânte,, . Și a cântat inima și mai cântă în versurile poeziilor:,, Suflete pereche,,/Mai spune-mi,,/,, Buchetul de mireasă,, cu superbe versuri ,,Tu ești a inimii mele împărăteasă/Și tu –mi aduci în viață strălucire,, la care se alătură poezii ce au ,, Festivalul turcoaz al iubirii,,: ,, Scăldați de razele ce mângâie în soare/ …am scris iubirii noastre o scrisoare,, și multe alte poezii. ,, FOCUL DIN NOI,, poate fi asemănat cu o flacără olimpică care nu se stinge pe parcursul vieții. Capitolele ,, DORURI FERECATE,, ,,LABIRINRURI,,și ,, DESTINE,, toate trei formează un subcapitol (din punctul meu de vedere) al cărții ,, FOCULUI DIN NOI,, în care flacăra are intensități de căldură, de luminozitate și de dor, toate trei capitole fiind presărate cu sesizabile versuri ce se oglindesc în sufletul de poet ce aparține distinsei doamne Mihaela CD. Dominanta poeziilor semnate Mihaela CD și cu atât mai mult dintr-un ,, foc,, aprins de ,, doruri,, se remarcă prin prezentarea aspectelor umane, nu altele decât acele trăite de autoare, care trasează nervuri pentru a crea starea de reflectare a fiecărui cititor asupra propriei vieți cu dorurile ei. Uneori autoarea simte nevoia de o auto-izolare în propria trăire pentru a reflecta , a rechema dorurile de cei dragi :,,Undeva în amintiri dansează/Imagini ce-s a inimii poleială/Un infinit de lacrimi îmi curg/Doinind pe-a suferinței cale,, .Dincolo de geamul sufletului poetei, geam flancat de zidul dureri pentru cei plecați , se revarsă cu frumusețe trandafiri (89pag) care vor fi așezați pe mormintele celor ,, ce dăinuie în dor,, ,, De ziua dragilor plecați,,, tatăl poetei ,,Mi-e dor și-as vrea să te revăd/ Aievea să te strâng în brațe iar/Și-n inimă strigă dorul ferecat,, , Ți-aș spune tată…/ ți-aș spune o mie și una de cuvine/… Ți-aș spune să fii mândru de mine,,. Apoi vin ,,Amintirile răscolite,, ,,în memoria iubitei noastre Anya ,, Din prețioase amintiri am adunat/Momente scumpe pline de iubire/ Cu dor arzând ne amintim de tine,, . Poezia ,, Învață-mă s-astâmpăr dorul,, din versurile ei izvorăsc momente emoționante ce fac să lăcrimeze și toate poeziile scrise de autoare pentru ,, părintele drag,, . Această poezie atinge o coardă sensibilă prin faptul că arată strânsa legătură dintre fiică și tatăl care i-a fost îndrumător în viață .Dorul pe care îl are de când tatăl este plecat în dimensiunea cerului, este un obstacol pentru poetă, oprind-o de a se elibera de încătușarea durerii. Copilă , prin dragostea ei față de părinți și la maturitate,vede dincolo de viață, că tatăl rămâne un sprijin, are imperios nevoie de sfatul lui ,, Învață-mă părinte drag s-astâmpăr dorul/Crezut-am că-l controlez,dar nu mă lasă,,. Viața parcursă de poeta Mihaela CD își etalează ,,LABIRINTURI,, din care găsește mai greu, sau mai ușor ,,Gânduri așezate,, și dacă le-a găsit se lasă dusă ,, cu infinită dragoste și dor,, spre,, Dorul suratelor,,, apoi regretul că ,, N-ai să mai vii, tinerețe ,, face parte din labirintul vieții :,, Tot ce a fost frumos repede s-a dus/Greu să-nvățăm cuvântul bătrânețe/Căci ne-ndreptăm desigur spre apus!,, . La ieșirea din gânduri, din trăiri, simte nevoia să strige ,,Hai, vino!,, nu lăsa secunda/Să treacă cu ce regretăm/Amintiri în doi să croșetăm/ Să ne-mbătăm de drag și bine/Să-nviem tânărul fior din noi,,. Eu, cititorul am perceput această chemare,, Hai, vino,, ca pe o revigorare a,, FOCULUI DIN NOI,, .O pecete , peste toate ce formează itinerarul poetei prin viață poartă numele de ,, DESTINE,,. ,,Acceptarea existenței ,, destinului,, își are un rol din punct de vedere psihologic și nu numai, poate fi vinovatul fără vină, binefăcător si blestem făcător de rele ,, Să n-ai în veci păreri de rău/Pentru timpul care a trecu/Pentru greșeli din tinerețe/ Să nu regreți parcursul tău/ ..apreciază ce ai construit.” Enigma destinului stă în puterea și darul venit de la DUMNEZEU. O poveste de viață printre atâtea destine , este și povestea din poezia ,, Destine norocoase,, ce face ca ,, FOCUL DIN NOI,, să atingă ,, Văpăi de simțiri legate în soartă,, . Frumoase poezii, întruchipate în ,, Destine ,, (pag.116) izvorăsc din ochii unui portret de fată, ochi ce spun că au văzut multe destine pe parcursul trăirii propriului destin. Dacă privești mai mult portretul, merită să – l privești, pentru că pictorul Mircea Rustiuc a dat viață acestui chip încât o vei, auzi întrebându-se repetând : ,, Ce –aș fi fost eu…?,, / Dacă tu, în viața mea, nu ai fi existat/ Dacă nu ai fi existat tu, Soarele meu,/Să-mi fii aici, aproape, la bine și la rău ?/ Cum s-ar fi încâlcit a vieții mele ațe/ M-aș fi uscat,de-n viața mea n-ai fi existat!,,. O destăinuire în frumoase versuri, ca o declarație de dragoste peste timp, pentru cel care este numit ,, Soarele meu,,. Mă întrebam pe parcursul lecturi care au fost circumstanțele în care ,, Prometeu al iubirii,, a coborât să pună focul dragostei în sufletul poetei Mihaela CD, foc care niciodată nu se va stinge. Datorită versurilor poetei Mihaela CD se răspândește ,, PARFUMUL DRAGOSTEI,, dintr-un buchet de frezii( așa le-am perceput mirosul, pag132) îmbrățișate de panglica jurământului etern făcut ,, iubirii în doi,, :.,, Ploi de sentimente,,, de declarații de iubire,, Ti-am desenat în piept iubirea,, Ți-am spus și azi că te iubesc!,, arată cât de puternic este ,, Focul iubirii noastre,,/ Vibrații se acordă-n noapte/ Împerecheate într-un sărut/ Aprinzând jarul prin noapte/Iar focul iubirii a tot crescut,,. Un nou capitol al ,, FOCULUI DIN NOI, ,este rezervat poeziilor ,, PE CĂRĂRI DE DOR,,. ce vorbesc de ,, Dor de draga Românie,, de ,, O căsuță cu mulți frați/Undeva printre Carpați,, de unde cândva poeta a plecat peste ocean păstrând doruri multe: ,, dor de casă,dor de mamă și de tată/Dor de floarea timpurie/Dor de-a mea copilărie,,. Anii copilăriei sunt o amprentă , având o valoare de hrană sufletească :,, Retrăind din amintiri,, este o frumoasă poezie în care poeta povestește din tot ce a rămas amintire vie,, De-a mea copilărie îmi aduc aminte/ De satul cel frumos și mic ce-l iubesc/ Că locul copilăriei ți-e crestat în tine,,. Dorul de casa părintească nu poate fi separat de dorul față de țară, de români , dor care este mărturisit în versurile: ,,Dragii mei români, la fel vă iubesc/Chiar dacă-s plecată-în lumea mare/..noi românii ce suntem pe-afară/Strângem la piept același tricolor!,,.O poezie mărturisire ,,Același tricolor. Pictura (pag 144)o cărare cu urme bătătorite de atâtea reîntoarceri în amintiri este străjuită de ,,iarba verde de a casă,, deasupra un cer senin și nori alb ce dau culoare florilor din iarbă. Pădurea pictată(pag.158) face parte din pinacoteca silvică , ea este tabloul din natură unde poeta simte,, Mirajul pădurii,, și ,, În luminiș de jad plutind în amintiri/Ne îndrăgostim, a nu știu câta oară/ Și-n mirajul ei, pădurea ne-nfășoară !,,. ,, Cărarea de smaralde verzi ,, o invită pe poetă prin versurile poeziei, pe un tărâm ,, DINCOLO DE NOI,, unde visarea, rememorarea iubirii, dorința de a face mărturisiri din iubire atrag dorința de .,, Fericire absolută,, plăcerile iau valori supra realiste exprimate în dorința ,, Ne vom muta-ntr-o altă galaxie / Să fim mai fericiți decât am fost/,, versuri din poezia,, În altă galaxie,,. Este fermecată de iubirea pe care a trăit-o încât se întreabă ,, Aievea ori vis?,,/ o fi,, ? ,, Și-n lumea noastră universală/ Visând ,devorăm trăirile în doi,,. Capitolul de poezii ,, DINCOLO DE NOI,, prin frumusețea sentimentului de iubire transpus în poezii, decodifică mesajul din titlul cărții ,, FOCUL DIN NOI,,. Poeziile de o sensibilitate aparte și trăiri intense ale iubirii se scaldă între imaginație și real, abundența de comparații, de metafore,au rolul să prezinte focul iubirii din sufletul , din inima poetei. În poezia,, Îngerul iubirii/ Sosit-ai să-mi aduci în dar iubire,,/ ,, Întâlnire cu fericire,,/ și toate aceste poezii sunt scrise pentru a nu uita iubirea : ,, Să nu uiți iubire…nicicând/Și –n momentele de-ntristare/ Amintește-ți cât ne-am iubit,,. Continuând lectura îmi apare , o față dominată de doi ochi albaștri ridicați în rugăciune către cer(pag170) ,, CATRE TINE DOAMNE,,.Buzele ușor deschise îmi dă perceperea că se spune rugăciunea,, Privește Doamne,,. Recunosc vocea distinsei poete care se roagă: ,, Privește , Doamne, cerul se-ntristează/Spunând că-i vremea să schimbăm ceva/…,,Privește , Doamne, lacrima ce-mi cade/Și nu lăsa să vină necazuri în cascade,, . Lectura îmi dă acea stare aparte , este starea pe care o dă credința în Dumnezeu fiecăruia care se roagă la el. Continui să aud glasul poetei Mihaela CD și rugăciunile sunt nu numai pentru cauza ei, ci pentru toată omenire ,,Că-n inimă purtăm cu toți, la fel / Același Dumnezeu este-n fiecare,,. Aud îndemnul spre credință în poezia ,,Să-ntoarcem fața spre credință,, Și-eu și tu suntem pământeni /Și păcătuim cu a noastră ființă,,. În nume personal și cu povara celor ce se întâmplă ,, în lumea asta strâmbă,, momente specială sunt sugerate de poeziile când ruga se transformă într-o discuție cu Dumnezeu, discuții sub forma întrebărilor –dorințe :,,De ce-ai lăsat Doamne?/…infernul pământesc/ De ce-ai lăsat, Doamne, scrisă cartea/Să ne zbatem pe degeaba prin străini,, . Rugăciunea din versurile ,,Și-n fața Ta când ne-om înfățișa/ Să ne fii, Doamne, cu îndurare,, este ca o spovedanie in numele omului care păcătuiește și credința acestuia în iertare.,. Amin.
,, FURTUNA TĂCERII,, este un capitol care se deschide printr-o pictură compoziție (pag 184)de elemente privite de cei ce-au înfruntat ,, furtuna tăcerii,,/,, Privim tăcuți spectacolul pe fereastră/ Doar cerul prin firave picături a grăit,, detaliile poartă câte un vers în poezia ,, Taina nopți,, . Impresionantă, frumoasă este poezia ,, Spectacolul toamnei,, când poeta dictează pictorului, prin versuri,momentul toamnei pe care și-l dorește imortalizat ,, Calda boare tomnală ne cuprinde/Și ne invită într-un feeric paradis/Spectacolul pădurii ne surprinde!,,. Citind, în fiecare capitol mi-am tradus mesajul titlului ,, FOCUL DIN NOI,,. Fiecare poezie din capitolul ,, Furtuna tăcerii,, cu atât mai mult în poezia ,, Iubire mută,, este ceea ce sugerează titlul și anume iubirea merită, cere să fie mărturisită, cere să fie aclamată,: ,,Iubește,,/ Și dragostei fă-i cinste nu ocară/Împărtășindu-ți ale tale simțiri / Dă-i libertate să se simtă vrută/ Și lasă-ți inima o carte deschisă ,,Iubire mută,,. Numai o iubire adevărată poate să mențină ,, FOCUL DIN NOI,, la intensitate maximă a iubirii care este o ,, PUNTE PESTE TIMP,,.Privesc splendida imagine(196) ajung cu privirea la primul pas pe punte si privirea cuprinde o parte din punte, cealaltă se continue în ,, CETATEA VISELOR,, unde pătrund doar ,,Ei,, care ,, Eram sătui de atâta alb afară/Că ne-nghețase și vise și nevoi,,. Visele sunt rememorarea clipelor trăite într-o frumoasă, perenă iubire. Perioada amintirilor invocă dorința ,, S – aducem tinerețea înapoi,, / Și să savurăm momentele drumețe/Renăscând tinerețea clipei de amor,,/ . Visul și-a avut trăirea lui în timp prin poezia ,, Să-mi vii în fiecare seară,,/ Am să te –aștept mereu în gând/Să reanimăm clipe de odinioară/Prin minunate clipe alergând,,. Nici o flacără aprinsă de iubire nu se va stinge cât timp dăinuiește și va dăinui acest superb buchet cu poezii scrise dintr-o taină a focului din sufletul de poet plin de iubire, aparținând distinsei poete, doamna Mihaela CD. Privesc imaginea(208)….un imens buchet de flori de câmp. Ce coincidență de exprimare,, imens buchet de poezii,, primește un,, imens buchet de flori de câmp,,. Florile sunt culese de pictorul Mircea Rustiuc și au fost așezate într-un tradițional vas de lut cu o gingășie aparte , să nu tulbure fragilitatea petalelor a macilor roșii ,a margaretelor impozante și a plăpândelor albăstrele. Florile sunt frumoase,cum numai ele pot să fie, precum versurile de iubire scrise pentru iubire din iubire. Florile sunt alături de ,, BUNĂTATE,, pe care o întâlnim relatată în versurile poeziilor din capitolul cu același nume care printr-o ,, Invitație la bunătate,,: ,, Vă invit deci cu inima-mi senină/Să dăruim azi bunătatea cadou/Să o oferim din a noastră grădină/Și să-i facem generozității ecou!,,. Numele capitolului se îmbracă cu poezii ce-i poartă numele ,,Bucurie împărțită,, din inimă și bunătate prin versuri :,,Și celor ce sunteți în depărtare/Prin poștă rime de dor vă trimit/Și-n suflete, darul vă fie primit,,. ,,Prietenia, piatră rară,, este,, Mai mult decât frăție sau surori/Nelipsiți la bine și la rău, alături/ Vă iubesc și suntem asemănători/ În gând am ale voastre semnături..,,.Gândurilor nu le știm niciodată adresa la care le putem găsi. Apelez la pictura (pag.218) și încerc să identific de la ce geam vin gândurile , ca o ,,PLOAIE DE GÂNDURI,,. Ele, gândurile ne găsesc pe noi ori unde ne-am afla și sunt porta – voce interioară, a sufletului. O liniște în care se aud stropi de gânduri dintr-o pleiadă de poezii ce, una câte una formează postfața( cărții ) ,, FOCULUI DIN NOI,,. ,,Slove trudite,, vorbesc de menirea de a lăsa scris din toate ce dorul îi dictează peniței aparținând poetei , scriitoarei, ,, OMUL MIHAELA CD,,: ,, Eu scriu de plaiul cu iarbă verde/ De satul drag unde-am copilărit/De dragoste vie ce nu se pierde/ De tot ce am celorlalți de dăruit,, .Focul din sufletul poetei este menținut aprins prin necesități vitale : ,, Îmi poți lua orice,,/, dar ,, În veci n-ai să – mi poți tăia scrisul/nici când nu poți lua speranța/nu-mi poți lua averile cerești/… nu-mi poți frânge o credință/Ce-o voi păstra atâta cât trăiesc! . Poezia ,,Sticluța cu iubire,, este o destăinuire a unui secret, dacă a fost secret, că focul din inima poetei este întreținut de ,,iubire,, o iubire cu tainele ei care a venit cu corabie de sticlă ,, Plutind pe-un val adus la mal/o sticluță mică cu iubire/Pare venită de pe alt continent/Și-o voi păstra mereu în îngrijire,,. Filele cărții toate adunate de ,,Jocul muzelor,, păstrează scrisul ,, stiloului,, ce este ,, de-o vreme fidel ,, poetei și poeta îi dăruiește fidelitate .Citind din toate câte stiloul distinsei doamne i-a scris cu fidelitate și măiestrie, tot ce i-a dictat, am avut posibilitatea,pe care o are fiecare cititor a cărților semnate Mihaela CD, să văd ,,Sticluța cu iubire/, bijuteria mică și gingașă,, pe care poeta declară ,,Și-o voi păstra mereu în îngrijire,, . În timp ce ,, Candela arde până-n ultimul ceas/ Nu-i încă târziu și nici prea devreme,, ca ,, FOCUL DIN NOI ,, să rămână nestins. Volumul de poezii dedicate celui mai important simțământ ,,iubirea,, este ca o montură făcută de poeta –bijutier, Mihaela CD, într-un suflet giuvaer menținând aprins, în sufletul poetei și a celor dragi ei, inclusiv cititorilor, ,,FOCUL DIN NOI,, ,, Fă-mă un dulce fuior de simțăminte/ Ce-o să toarcă dragostea la nesfârșit,, … Mihaela CD
Stimată doamnă Mihaela CD sunteți ,, un dulce fuior de simțăminte,, și toarceți ,,dragostea la nesfârșit,,!
Silvia Mihalachi
