Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae
Cine a urmărit evenimentele din România din ultimii ani, comentariile din presă și prestația politicenilor, nu poate să nu fi remarcat slaba prestație intelectuală a celor menționați. Pentru că e duminică și trebuie să ne descrețim frunțile, vă prezint o poezie veche, dar atât de actuală.
Ion Pribeagu – Odă proștilor
Cu prostul care n-are școală/ Te lupți puțin și-ai câștigat./ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul care are școală!// De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,/ Și actualii, dar și foștii,/ Cei mai deștepți de pe Pământ/ Au fost întotdeauna… Proștii.// Nu te ruga la ursitoare/ Să-ți facă-n viața ta vreun rost,/ Mai bine urlă-n gura mare :/ „Iubite Doamne, fă-mă… prost!”// De ce să tragi ca la galeră,/ Să-nveți atâtea fără rost,/ De vrei să faci o carieră,/ Ajunge numai să fii… prost!”// În lumea asta cu de toate,/ Unde se-nvață contra cost,/ Păcat că nici o facultate/ Nu dă și diploma de… prost!”.// Avem impozite cu carul,/ Dar înotăm în sărăcie/ și ce buget ar avea statul/ Dintr-un impozit pe… prostie…// Ei sunt ca iarba, cu duiumul,/ Să nu-i jignești, să nu-i împroști!/ O, Doamne, de ne-ar crește grâul / Cum cresc recoltele de… proști.// Și-n lumea asta răsturnată,/ Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,/ Savanții noștri mor de foame/ Și numai proștii sunt deștepți”.
Ion Pribeagu a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici (1887-1971) poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei, la Sulița, județul Botoșani. A scris foarte mult pentru teatre, trupe artistice, reviste umoristice, texte pe care le-a citit și la radio.
Este autorul versurilor în limba română ale cunoscutului tangou compus de Benjamin Tagle Lara – „Zaraza”, melodie care a fost înregistrată în studiourile „Odeon” din Berlin în 1931 și a devenit șlagăr mondial. În perioada 1939-1944, a scris toate textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. În anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului «Viața Noastră»” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.
Circula o poveste cu privire la plecarea lui Ion Pribeagu în Israel.
După ce de patru de ori i se respinsese cererea de emigrare, Ion Pribeagu a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Iată scrisoarea:
„Am depus actele toate/ Și bilet de sănătate,/ Și fotografii recente, cazierul cu amprente,/ Plus biletul de vaccin/ Că n-am fost supus străin,/ Note bune la purtare,/ Ordinul de concentrare,/ Act de naștere-al lui tata,/ De la fisc pe cinci ani plata./ Anexez aici chitanța/ Că-s la zi cu Manutanța,/ Am dovada de la „Sacra”/ C-am trăit bine cu soacra,/ Că n-am bloc, că n-am moșie,/ Că n-am stat la pușcărie,/ Că n-am fost nici beat, nici mort./ Am și act de cununie/ Și-mi mai trebuie-o hârtie,/ Doar atâta: Pașaport”.
Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit în ședința Biroului Politic. Râdeau și Maurer, și Drăghici, și Apostol. Numai Iosif Chișinevschi avea o mutră amară.
– Mă, tu de ce nu râzi?, l-a întrebat Dej.
– E un dușman al țării, acest Pribeagu, a răspuns Chișinevschi.
– Mă, ce fel de ovrei ești, când n-ai pic de umor?, s-a amuzat Dej. Și i-a aprobat lui Pribeagu eliberarea pașaportului.
