„Dacă scrii fără zâmbet, fără gust, fără iubire, fără distracție, ești doar o jumătate de scriitor …. (Ray Bradbury) Cu dragoste pentru sufletul copiilor se scriu și poveștile pentru copii. Inspirate din viața reală, pornind de la diverse mituri și simboluri, elaborate din dorința de a educa și de a oferi modele de bună practică, poveștile bucură, educă și inspiră. Nu știu câte povești a scris doamna Iuliana Mateescu, nu știu ce proiecte literare îi dau târcoale și ce genuri literare preferă. Știu doar că a scris o poveste deosebit de frumoasă despre o bufniță vicleană și ursuză, Ciofu, „o pasăre marghioală”, cum o definește autoarea încă din titlu.
Apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Editura IDACO „dar din har” în acest an povestea „Ciofu, o pasăre marghioală” și-a găsit inspirația într-o carte din secolul al XIV-lea. Așa cum explică Iuliana Mateescu, în partea introductivă a cărții, primele informații despre ciof se regăsesc în scrierile lui Damaschin Studitul. Învățatul grec folosea povestea ciofului, ca pildă pentru a-i ajuta pe oameni să se deprindă cu rosturile Evangheliei.
Motivul ciofului este prezent și în cultura religioasă din țara noastră, imaginea bufniței înconjurată de stoluri de păsărele regăsindu-se pe zidurile unor bisericuțe din satele vâlcene.
„Vă îndemn să căutați și să vizitați aceste mici și gingașe bisericuțe viu colorate, ctitorite de mici boieri, țărani, preoți de țară, vătafi de plai, care sunt așezate ca într-o salbă de bănuți de aur, printre dealurile subcarpatice ale Vâlcii.” (Iuliana Mateescu, p. 3)
Personajul principal din povestea Iulianei Mateescu este prezent în multe din povestirile Literaturii Populare Vechi. Autoarea poveștii de față, inclusă în colecția „Cartea satului vâlcean cu povești românești”, a adus în actualitate peripețiile prin care a trecut această pasăre misterioasă și a scris o scurtă poveste menită să îi ajute pe micuții cititori să înțeleagă mai exact care este relația dintre bine și rău. Întâmplările din carte îi învață să nu se încreadă în oricine și să pună la îndoială minciunile unor personaje pline de viclenie, care, asemenea ciofului, nu urmăresc altceva decât satisfacerea binelui personal.
Remarcabile sunt personajele pozitive ale poveștii, micuțele păsărele cu inimă mare, care au crezut în lacrimile ciofului, l-au hrănit și ajutat, ca, în cele din urmă, să descopere că atitudinea păsării de noapte a fost înselătoare, pasărea răpitoare dorind să le transforme pe așa-zisele sale prietene zburătoare, într-o strașnică cină.
Dar, așa cum se întâmplă în toate poveștile, binele învinge răul. Folosindu-și istețimea, mica ciocârlie și suratele nu se lasă derutate mult timp de minciunile ciofului și pline de curaj reușesc să dejoace planurile criminale ale bufniței pedepsind-o, atrăgând-o într-o capcană ce-i fură libertatea.
Cartea, frumos ilustrată de Lili Danu, le oferă copiilor o lectură savuroasă finalizată cu un buchet de sfaturi dintre care se detașează, – așa cum precizează autoarea în capitolul de la finalul cărții – câteva învățăminte morale referitoare la : modul în care îți alegi prietenii, referitoare la rolul curajului care îți poate salva uneori viața, la nevoia de a pune la îndoială vorbele și faptele celor care mint și se comportă cu viclenie.
„Dacă ai fost atent la povestea mea, concluzionează scriitoarea, n-o uita, căci vei vedea, că și-n viață-i tot așa!” .
Iată o carte peste care nu vom trece nepăsători, iată o poveste concepută de o autoare înzestrată cu har și talent. Iuliana Mateescu scrie pentru a lăsa urme în sufletul micilor cititori, pentru a-i bucura și a le face cunoștință cu personaje literare buclucașe, ori înzestrate cu drăgălășenie, înțelepciune și curaj.
Liliana Moldovan, scriitoare
