Stațiunea Geoagiu Băi se află la o altitudine de 352 de metri și este amplasată în grupa Carpaților Occidentali, în partea sud-estică a Munților Metaliferi. De fapt, complexul de băi termale își are istoria din perioada daco-romană. Aici a fost cândva o activitate vulcanică intensă și care încă mai există. Rezultatul apelor mezotermale din zonă este rezultatul activității vulcanice. Geografic, ca să vizitezi Băile Romane pășești pe un mamelon de travertin și stuf calcaros cu un diametru cuprins între 90-95 de metri, care în perioada străveche a fost suflătoarea unui vulcan activ. Pe aici intra aerul și undeva mai spre pădure răsufla.
Când vulcanul a devenit inactiv în interiorul craterului său s-au format izvoare de apă caldă, mezotermală, .
Întâia oară aceste izvoare au fost descoperite de către daci, de unde vine și denumirea de Germisara, denumirea localității Geoagiu-Băi care în traducere înseamnă „apă caldă”. Prima menționare a localității, conform datelor oferite de ghidul care ne-a prezentat această zonă, ar data încă din mileniul I înainte de Hristos, adică cu mult înainte de Băile Herculane.
Creatoarea acestor băi a fost nu mâna omului (nici dac și nici roman), ci natura. Dacii doar le-au descoperit și le-au amenajat într-un mod arhaic, folosind beneficiile acestor băi până la a doua cucerire romană, 105-107, când după cum bine știm zona din regatul Orăștie avea să fie cucerită și colonizată de către romani. În peregrinările lor romanii au ajuns în acest loc unde au descoperit acest lac cu apă caldă unde se puteau îmbăia și au văzut că se simțeau bine. În momentul în care au început să folosească aceste băi au început să le reamenajeze. Este vorba de Legiunea a XIII-a care era cazată la castrul Apulum.
Băile au fost amenajate și folosite de romani 165 de ani până când a început prima etapă a retragerii Aureliene, a retragerii romanilor din zona Transilvaniei și a Banatului
În perioada daco-romană acest crater era umplut cu apă până sus și acoperit cu cupolă naturală, care a fost spartă în anul 1986.
Legiunea cât și administratorii romani s-au gândit să beneficieze de apa caldă din crater și au început amenajarea acestui loc în folosul lor. Astfel, în secolul II, ei au săpat în jurul craterului cu dalta și ciocanul apeducte, canale de drenare sau jgheaburi prin care captau apa din crater și prin aceste canale o dirijau ca să umple bazinele de suprafață care se aflau pe locurile unde acum sunt ștrandurile moderne.
În societatea actuală, când totul s-a modernizat, investitorii captează apa direct din pământ prin pompe și o aduc în bazine.
Ne sunt prezentate bazinele unde făceau baie romanii, pe categorii și ranguri, dar și cele în care mamele își îmbăiau copiii.
Ne-am apropiat de partea de crater unde de fapt era partea de băi interioare și care funcționau concomitent cu băile de exterior.
O parte din legionarii romani, cât și cei din administrație, care erau răniți în război erau aduși la aceste băi pentru tratament și vindecare. Deci aici aveau și un vraci.
Apoi ghidul ne arată zona sacră unde partea de administrație romană aduceau elogii, acele ofrande zeităților care erau protectoarele și tămăduitoarele apelor din zonă. Ne sunt prezentate locurile unde se aflau mai multe altare printre care și un altar închinat Nymphaelor (nimfelor). Cea mai importantă zeiță care proteja apele din zonă era Diana, care în perioada romană era zeița vânătorii, a fertilității și naturii, deci avea legătură și cu apele din zonă.
Primim din partea ghidului informații prețioase despre descoperirile arheologice de aici.
În perioada interbelică când s-au făcut săpăturile din zonă, ștrandurile, pe lângă cele 600 de monede de bronz și de argint și denari imperiali din secolul II-III, avea să fie descoperit grupul statuar din travertin, cioplit manual, în care apar una lângă alta cele două zeități ale medicinii sau ale sănătății, Esculap și Egeea, de la care astăzi derivă termenul de Igienă, zeița farmaciei și simbolul șarpelui pe care-l vedem pe farmacii și ambulanțe, adică zeul sănătății, al medicinei. Chiar dacă aceste zeități erau grecești o mare majoritate erau împrumutate de romani, schimbându-le doar denumirile. Acel grup statuar astăzi îl vedeți în spatele muzeului din Deva.
Revenind la altarul nimfelor acestea în limbaj popular sunt acele iele sau sânziene cu coronițe pe cap, frumoase ca niște fecioare, și care fac hora în pădure și, așa cum se spune din bătrâni, dacă noaptea te duci și le vezi, înnebunești. Aceste nimfe, în secolul II, aveau un rol foarte important pe lângă faptul că protejau apele din zonă, redau masculinitatea bărbaților.
Apoi printr-un canal și mini tunel săpate în stâncă se pătrunde în crater, partea de băi interioare. Pe fundul craterului este o zonă amenajată de „baie” cu puțină apă. Tot în crater mai este o galerie.
Atunci când în crater nivelul apei a scăzut și nu a mai putut fi captat pe acele jgheaburi de deasupra săpate în stâncă, aceste băi interioare erau folosite mai mult de partea de conducere și administrație a legiunii.
Atestarea documentară a satului Geoagiu Băi apare însă în 1805. După o perioadă destul de lungă cât au fost părăsite, punerea în valoare a acestor băi a venit mult mai târziu în vremea imperiului austro-ungar, când de fapt a început și modernizarea lor.
Interesant este și faptul că acest crater era acoperit natural, nu se vedea cerul ca acum. Deși întâmplarea pare hazlie, ea s-a petrecut întocmai și nu este vorba doar de o poveste, o legendă, pentru că s-a petrecut în secolul XX.
Deci era cupola naturală deasupra craterului peste care de-a lungul secolelor s-a depus pământ și a început să crească vegetație, devenind o mică movilă. Între timp pe movilă a crescut un nuc. Dar travertinul nu este o rocă dură, iar rădăcina nucului s-au dezvoltat și a perforat cupola, aceasta s-a surpat și s-a format o gaură.
Lăsând deoparte partea benefică de tratament din stațiune, cu hoteluri și ștranduri, pelerinul care trece prin acea zonă se poate opri câteva ore să viziteze stațiunea, dar în mod special Băile Romane, Cascada Clocota și Grota Haiducilor! Merită!
Cristina Nălbitoru
