13.6 C
Nürnberg, DE
May 22, 2024
Diaspora Exclusiv

 Jocul superior de concepte din poezia lui Marin Dumitrescu

 Am primit din Spania prin intermediul scriitorului și istoricului dr.Ionuț Țene o carte de la poetul Marin Dumitrescu intitulată “Sunt “, conținând un grupaj de poeme. Carte apărută la Editura BETTA, Bucureșri, 2023, cu o “Prefață” semnată de Aureliu Goci și un “Cuvânt înainte”al autorului, conținând o amintire vibrantă, care l-a marcat,  din anii copilăriei.

            Încă din titlu, poetul prin cuvântul “Sunt “, ne atenționează că are ființă, că există. ceea ce denotă că  are viață, se mișcă și gândește.

            Marin Dumitrescu este autorul a opt volume de poezii, dovadă că talentul său este vulcanic cu adâncimi a perspectivelor ontologice, exemplificând spiritualismul  cu extazul și terorile lui, o atât de strânsă omogitate între ceea ce este creat  și trait, încât poetul întruchipează o lume zbătându-se în metafizică cu răsunet filosofic, desprins din cazul particular și de sentimentele comunicabile:“Deasupra apei pe ni;t esc\nduri tinere,

                        La o masă de lemn și ea tânără,

                        Mi se pare că într-o vineri înspre luni,

                        Mă gândeam că sunt pe pământ

                        Și mă mai gândeam că nu sunt,

                        Până mi s-a făcut gândul cuvânt

                        Și a plans ca o ploaie, mărunt.“(Înspre luni ).

            Marile lui alegorii-ale bacteriilor și virușilor, ale iubirii, ale pasiunii în sensul vechi, teologal-, izvorăsc dintr-o verificată expresie culturală; universalitatea dramei unui  eu exponențial e sporită de inteligibilitatea modelelor culturale: “O armată de bacterii și viruși,

                                                                                    Din pământ, din apă și din aer

                                                                                    Și de peste tot, m-au asediat

                                                                                    În primele zile de viață

                                                                                    Și m-au dus în pragul morții. “( De aceea)

            Poetul scormonește cu inteligența-i neliniștită vremea și faptele și se stabilește într-o lume fără vârstă, cu toate că este încă tânăr, crezând în eresuri și în arătări, imaginative sau nu, cu gustul miraculosului animal, al drăcăriilor populare:”Și mă întreb uneori dacă de fapt există

                                                                        Viață pe electroni,

                                                                        Pentru că faptul că sunt

                                                                        Se datorează unui fapt

                                                                        Care aici pa pământ

                                                                        Putea să nu se întâmple de fapt. “(Fapt și de fapt )

            Citind acest poem îmi pun întrebarea, oare ne naștem din întâmplare? Sau cineva de sus, “trage sforile”? Răspunsul rămâne suspendat într-o filosofie existențială și psihanalistă  abordată de Sigmond Freud și  Cioran.

            Cu toate aceste trăsături inedite, ale unui deținător de emoții, Marin Dumitrescu este, stlistic vorbind un poet ce vede totul în culori tari, spectrale, aproape expresionist, și, ca expresioniștii germani, admite în poezie o materie viguroasă, de  rădăcină htonică. Aceste caracteristici le descoperim plastic și sugestiv în amplu poem “Statuia unei stele “, unde sesizăm personificări surprinzătoare, o animație între lucrurile înconjurătoare, și mai ales între lumină și întuneric:”Noaptea mi-a intrat în piept și doare,

                                    Noaptea plină de îmbrățișare.

                                    Noaptea aceeea plină

                                    De o stranie lumină

                                    De la steaua cea străină,

                                     De parfumul ei de stea

                                    Mirosind a depărtare

                                    Până la fereastra mea“(Statuia unei stele ).

            Poetul palpitează ușor în imagini diafane, “Cum trece corabia înspre mal “, cu litografii, reverii, sonorități în mișcări poematice ce atrag cititorul, de muzicalitate interioară, ostilă mijlocului pur tehnic.

            Înainte de a concluziona, am să dau un citat din ce scrie pe ultima copertă Daniel Cristea-Enache:”Lirica acestui poet admirabil e compusă în tensiunea unui asemenea raport de încadrare în inevitabil. Aproape fiecare text din carte poate fi înțeles ca o nouă confruntare  cu linia care se întrezărește; și ca un mod de a o asuma, iar și iar, prin viziunea și expresia poetică. Cuvintele sunt importante, sunt chiar esențiale și pot fi vindecătoare: iată lecția din această carte de poezie profundă și subtilă. “

            Lumile acestei lumi nu“Sunt”efemeride, sunt mari păsări  concrete de ceață, iar poemele sunt cântări ale formelor mișcătoare.Astfel, în cadrele dreptului roman Marin Dumitrecu este un poet european.

Al.Florin Țene

Related posts

Glasul Campionatelor Europene răsună și pe acorduri românești

Theodora-Raluca Paun

Cuvântu-i nestemată pentru toți

Liliana Moldovan

,,Lumină pentru Mama” de Al. Florin Țene

Liliana Moldovan

O eroare morală și estetică: imanența tragicului din literatura populară…

Liliana Moldovan

170 de ani de la marele incendiu de la Biblioteca Congresului American

Liliana Moldovan

Poezii și poeme cu Rodica Nicoleta Ion și Cristian Mărgineanu

Liliana Moldovan

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy