Când eram copil îmi plăcea să mă uit la toate filmele în care era vorba despre avioane. Fie ele de vânătoare sau de pasageri. Mă vedeam zburând printre nori, bucurându-mă de sublimele peisaje alături de ceilalți pasageri. Îmi inchipuiam că de la zi la zi îmi cresc aripi și că va veni o zi în care voi reuși să mă avânt cu elan și cu curaj spre infinitul cerului, să călătoresc și să admir frumusețea lumii. Visele mele s-au transformat în realitate mulți ani mai tarziu, odată cu primul zbor internațional. Având cerere de asistență medicală în aeroport (Schiphol, Amsterdam), m-am putut bucura de o experiență fantastică, aceea de a admira avioanele de la nivelul pistei, dar și de a observa tot ce mișcă în această aparte lume a transportului. De la stewardeze îmbrăcate elegant, cu chipuri zâmbitoare și pregătite mereu să te ajute, până la mașinuțe de toate mărimile, asemeni unor jucării, ce rulau pe pistă încoace și încolo. Privind micul univers ce se desfășura sub ochii mei, am realizat faptul că viața este asemeni unui aeroport. Avioanele oportunităților aterizează și decolează neîntrerupt, fiecare dintre ele aducându-ne șansa de a fi mai buni decât am fost ieri. Ne întâlnim cu oameni pe care nu-i cunoaștem, dar pe care avem impresia că îi știm de o viață. Călătorim alături de ei până la un moment dat, ne luăm rămas bun la poarta de îmbarcare și ne urmăm calea mai departe, fiind mai bogați sufletește și mai împliniți. Ajungem la destinație fericiți că am avut șansa de a experimenta. Aeroportul vieții este locul în care emoțiile noastre se împletesc clipă de clipă. Ele „țes” avioanele ce vor decola spre viitor și tot ele sunt cele care ne luminează pașii, prin puterea credinței. Ai grijă de visele tale, oriunde te îndrepți.
Cu prietenie, Ștefan Apostol. Iași, România
