Fiind la Drăgășani la comemorarea lui Gib Mihaescu am avut bucuria de a mă reîntâlni, după mulți ani, cu scriitorul Ioan Barbu, amic de prin anii 1970, despre care regretatul scriitor Ion Soare scria: “Scriitorul și jurnalistul Ioan Barbu este o personalitate marcantă a culturii, literaturii și, deopotrivă, a ziaristicii românești și nu numai, întrucât mumele său este bine cunoscut într-o serie de țări din Europa (Italia, Franța, Germania, Austria, Olanda, Spania, Belgia, Luxemburg, Ungaria ), în Canada și Statele Unite ale Americii. În cele trei posture menționate Ioan Barbu este un ambassador al culturii și literaturii române în lume.În plus, ca director al Editurii “Antim Ivireanu “, pe care a înființat-o în iulie 1993, Domnia Sa este și un apreciat editor, descoperitor și promotor de talente, în țară și în comunitățile românești de dincolo de granițele României. “
Cu acel prilej am avut ocazia de a face schimb de impresii și în special de a ne dărui reciproc cărți.Astfel am primit în dar un volum despre Gib Mihăescu și o culegere de povestiri intitulată “Dimineți cu petale și alte povestirie “, apărută la Editura “Antim Ivireanul “, 2023, Rm.Vâlcea, cu următoarea dedicație: “ Cu prețuire lui Al.Florin Țene-la Drăgășani-oct.2023, ss Ioan Barbu.“ Cartea cuprinde 13 povestiri, inclusiv două capitole intitulate: Ioan Barbu-Arbore biografic și Pro Memoria.
Povestirile sunt, practic, rememorări a unor clipe din întâlnirile scriitorului cu personalități de pe meridianele Terrei, precum relatarea din povestirea “Ce trist mai bate vântul… “, cu care se deschide evantaiul de povestiri, în care acțiunea se desfășoară undeva în apropierea Arcului de Triumf, având ca personaj pe Monique Claveau și prietenii acesteia, în care o poezie cu titlul povestirii aplanează conflictual ideatic, iar promisiunea autorului vâlcean de a spune scopul vizitei sale la Paris nu l-au aflat nici atunci când și-a lansat cartea “Două țări surori“/” Deux pays freres.“
Povestirile din prezentul volum ne desoperă un autor puțin romantic și naturalist fotografic, în “Măicuța lacrimilor “, pe plaja tireniană este prolix, plastic în descripția pe viu a unei umanități văzute direct, religios”La Madonnina delle Lacrime “ păstra urme de sânge pe obrazul alb și delicat.”
Fiind un prozator cu o experiență incalculanilă, vine, în povestirile sale trăite pe diferite meridian ale lumii, cu un spor indiscutabil de valoare la examenul propriu-zis estetic.Relatarea din reportajul literar, plastic și sugestiv, despre efigia lui Eminescu la Recanati , sub mângâierea brizei Adriaticii, Ioan Barbu reușește să “picteze “o atmosferă impresionantă unde cuvintele cioplite în basorelief vibrează cu dragoste în sufletele celor care le citesc: “ Dumnezeul Geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar“-“ Il Dio del Genio mi ha tratto a se dal popolo, come il solo trae a una nube d`oro dal mare di mestizia.“
În cele 13 povestiri, izbitoare nu este mișcare exterioară, cu toate că prin unele locuri tangențiază cu reportajul literar, amintindu-mi de Geo Bogza (Vezi Tărâmul fermecat, pag.37 ), ci mai degrabă informația și psihologia.Adică atitudinea autorului față de ce vede și trăiește.Descoperim personaje solitare, amabile, animate de inanalizabilă bucurie a cunoașterii- acesta este prototipul, mereu viril, căci în aceste proze a le lui Ioan Barbu, de esență reportericească și rememorativă, direct și uneori romantică, relatarea este cursivă și atractivă.
Cartea de 105 pagini mai cuprinde un “Arbore biografic “semnat de profesorul Emil Pădurețu, biografia actualizată a talentatului și harnicului scriitor Ioan Barbu: “ S-a născut la 15 mai 1938 în comuna CORBU – Județul OLT
A fost profesor de limba și literatura română; profesor de istoria, jurnalist, scriitor. Ioan Barbu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Membru de Onoare al Asociației Scriitorilor Români din Canada și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Este Cetățean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea și al comunei natale, Corbu – Olt.
Ioan Barbu este absolvent al Universității București, Facultatea de Filologie, secția Română – Istorie și al Cursului postuniversitar de Jurnalism, cu durata de un an.
Este căsătorit, soția sa Barbu (fostă Răduță) Silvia, este înstitutoare, absolventă a Institutului Pedagogic din București. Au doi fii: Leonid Florian (cu dublă cetățenie – română și americană; locuiește în Florida – SUA, este profesor universitar) și Sorin Alexandru, jurnalist, director general al cotidianului „Curierul de Vâlcea” (locuiește în Rm. Vâlcea); ambii au copii.
Debut în anul 1986, în volumul colectiv „Călătorie spre izvoare”, Editura Eminescu.
Este un apreciat prozator român; scrie romane, proză scurtă, reportaje, eseuri, memorialistică, articole de atitudine. A publicat în diferite ziare și reviste din România și de peste hotare: Orizont, Flacăra, Contemporanul, Curierul de Vâlcea, Făclia de Cluj, Curierul literar și artistic, Gând Românesc, Bucureștiul literar și artistic, Apollon (Urziceni – Ialomița), Vatra veche, Cervantes (Satu Mare), Scrisul Românesc, Ramuri, Orașul (Cluj-Napoca), Foaia Românească (Gyula – Ungaria), Gând Românesc, Destine Literare (Montreal – Canada), Memoria Oltului și Romanațiului, OltArt, Rotonda valahă etc.
Este autorul a peste patruzeci de cărți. Între anii 1997 – 2004, a publicat cinci volume monumentale – cun a scris critica la vremea respectivă – în ciclul „LUMINĂ NOUĂ”, despre parohiile ortodoxe românești din diaspora: Soarele Ortodoxiei (Austria și Germania), Vatra Românească sub trei episcopi (SUA și Canada), Franța Ortodoxă, O floare cu 21 de petale (Ungaria) și Sub cerul Italiei. ÎPS Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, trecut la cele veșnice, poet, romancier, eseist și memorialist de excepție, scria despre ciclul Lumina Nouă: „Această operă îl prezintă pe Ioan Barbu drept unul dintre cei mai importanți și plini de ardoare reporteri și scriitori ai Ortodoxiei contemporane și ai civilizației noastre.”
În introducerea la volumul „Sub cerul Italiei. Ortodoxia românească și cauza ecumenică”, regretatul prof. univ. dr. George Lăzărescu scria, între altele: „Împătimitul nostru compatriot, scriitorul Ioan Barbu a luat cunoştinţă prin suflul direct cu vestigiile romane – și nu prin cotloanele arhivelor – sau prin pipăirea cu ochii, mintea şi inima a tuturor monumentelor, care îi evocau amintiri străbune, provocatoare de adevărat extaz, mistico-istoric. Şi nu mică i-a fost emoţia…”
Ioan Barbu este autorul amplei fresce „MOARTEA ROȘIE”, aflată în desfășurare. Până în prezent au apărut romanele: „Duba din noapte” (ediția I, în 2008, la Editura Scrisul Românesc, din Craiova; ediția a II-a, în 2013, la Editura Tipo Moldova, din Iași); Clopote în lacrimi” (Editura eLiteratura, București, octombrie 2013; ediția a II-a la Editura Antim Ivireanul, în 2016); „Vulturul albastru” (prima ediție a apărut în mai 2013, la Editura Antim Ivireanul, iar ediția a doua, revăzută și adăugită, în limbile română și italiană (traducere: Laura Preda-Ștefan, din Torino), a apărut sub egida editurii canadiene Destine Literare (noiembrie 2013). În curs de elaborare, romanele: „Călugărul de la Sâmbăta”, „În fața glonțului”, „Morminte sub ape” și „Sindromul Iuda”.
Alte cărți publicate de scriitorul Ioan Barbu: „Memoria nu arde” și „Cazul Mandel” (coautor, Gh. Smeoreanu), „Franța – Km 0”, „Îngerii emigrației”, „Drumul spre Bruxelles” (două ediții, publicate în 2005 și 2006 – ambele în română și în franceză, traducere Jean-Yves Conrad, publicate la editurile Conphys și SemnE, precum și la Éditions Langues et Cultures Européennes, din Franța); „Fericiți să ucidă” (roman), „Italia, pământul de-acasă”. Volumul a fost tradus de J. Cesca – Rachinoiu (Recanati – Italia), publicat în limba italiană sub titlul: „Italia – terra di casa mia”, Editura Conphys (2010), În revista „Cultura e Prospettive” (Nr. 10, din Ianuarie-Martie 2011), poetul și criticul literar Giuseppe Manitta, redactor șef al publicației, scria, la începutul amplului său studiu intitulat: „Un raport cultural ideal între Italia și România”: „Trecutul nu e mort. Nu există nimic mort în natură. Totul e organic și viu; întreaga lume pare a fi un organism viu. Cu acest epigraf din Paracelso, se deschide volumul lui Ioan Barbu, jurnalist și scriitor român. Expresia este emblematică pentru concepția vieții și viziunea contemporană a unei societăți, cea română, care vrea să se alăture Europei după ani de izolare, în redescoperirea trecutului și rădăcinilor romane comune. Acesta este firul logic al întregii lucrări a lui Ioan Barbu, care, din punct de vedere cultural, leagă cele două realități, mai cu seamă dacă se are în vedere raportul Giacomo Leopardi – Mihai Eminescu: cei doi mari poeți din epoca romantică, unul italian și celalalt român. Asta pentru a lega prezentul și trecutul recent cu lumea romană.”
A mai publicat volumele: „Bazar sentimental”, „Bâlciul cu amintiri”, „Îmblânzitorii de ape”, „Un oraș pe Lună”, „Centrul lumii”, „Constelația dalmată” (cu ilustrațiile reputatului pictor și sculptor Doru Drăgușin), „Călătorie la izvoare” (publicistică și eseu contemporan, Opera Omnia – Editura Tipo Moldova), „Fântâna albă” (proză scurtă, Opera Omnia – Editura Tipo Moldova), „Lauri pentru aleșii mei” (patru ediții), „Diavolul și stewardesa” (povestiri, cu ilustrații ale unui alt reputat pictor bucureștean, Tudor Meiloiu), „Povestiri despre Maia” (carte de colorat pentru copii), „Răpirea sângerândă” (povestiri), „Grota vameșului”, și altele.
În noiembrie 2012, a publicat în limba italiană un amplu studiu despre similitudinile dintre poeții Eminescu și Leopardi și operele lor, intitulat „Nel favoloso mondo leopardiano”, cu o prefață semnată de poetul și criticul literar Giuseppe Manitta (volumul a fost tipărit sub sigla Editurii Il Convivio, din Castiglione di Sicilia). „Întoarcere la izvoare”, volum apărut în 2014, premiat de Editura Inspirescu (Satu Mare), sub egida căreia a fost editat și tipărit. A publicat un volum de eseuri politice, „Covrigul din coada câinelui”, precum și „Arborele de apă” (Cartea Dunării).
În 2015, scriitorului Ioan Barbu i-a apărut volumul de proze scurte „Regimentul Alb” sub sigla Editurii Destine Literare, din Canada, cu un Cuvânt înaintge semnat de criticul și istoricul literar prof. univ. dr Cornel Moraru (Tg. Mureș). Ediția a doua, revizuită și complectată cu texte noi, a apărut la Editura Antim Ivireanul (în septembrie 2018), volumul fiind prezentat la inaugurarea Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu” din Nürenberg – Germania, la începutul lunii octombrie 2018. Despre prima ediție a cărții, reputatul scriitor Ion Nete, din Miercurea Ciuc, scrie, între altele: „Cartea prozatorului Ioan Barbu nu este pusă întâmplător sub semnul unei metafore. Fapt sesizat de reputatul critic Cornel Moraru care, în Cuvânt înainte, de la bun început semnalează, cu subtilitate, harul autorului de a-și surprinde cititorii cu un incitant volum de proză scurtă („REGIMENTUL ALB”) „redactat parcă pe nerăsuflate, într-o paletă largă de formule narative sau descriptive, totul extrem de concentrat, reproducând, în subtext, ritmul trepidant al unei existențe…”
Ilustrația volumului „Regimentul Alb” aparține tot unui reputat profesor universitar, Joan Panisello Chavarria, din Spania (născut în localitatea Isus Baix Ebre, în 1944). Joan Panisello este considerat pe plan internațional unul dintre cei mai de seamă artiști plastici ai timpului nostru în domeniul ceramicii, atât pentru originalitatea formelor sale, cât și prin colorația variată a pieselor. Este membru al Academiei Internaționale de Ceramică din Geneva. „Regimentul Alb” / „El Regimiento Blanco” s-a bucurat de aprecieri atât în România, cât și în Spania (ediția tradusă de Gabriele Banu) la lansările organizate în orașele Torredembarra, Barcelona, Tortosa, Tarragona, Castellon de la Plarna, Madrid, Alcalá de Henares şi Parla.
Cărțile lui Ioan Barbu au fost prezentate la târgurile și saloanele internaționale de carte din Frankfurt pe Main, Paris (Salon du livre), Greasque și Saint-Avold (Franța), Torino, Montreal, în România, la Craiova, Iași, Brașov, Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea și București (Târgurile Internaționale de Carte Gaudeamus și BookFest). Autorul a prezentat personal cărți ale sale în cadrul unor reuniuni culturale organizate în diverse orașe ale lumii: Washington–DC, (Alexandria), Chicago, Miami, Miramar, Detroit, Cleveland, Merrillville, Ottawa, Hamilton, London, Toronto, Montreal, Bruxelles, Anvers, Paris, Marsilia, Salzburg, Regensburg, Köln, Nürnberg, Offenbah/ Main, Offenburg, Gummersbach, Barcelona, Tortosa, Tarragona, Castellon de la Plana, Torredembarra, Budapesta, Gyula (Jula), Roma, Padova, Torino, Milano, Civitavecchia, Verona, Brescia, Recanati, Ancona, Macerata ș.a.
Scriitorul Ioan Barbu desfășoară o bogată activitate în presa literară din România și Canada. Este Senior editor în colectivele de redacție ale revistelor „Destine Literare” (Montreal, Canada) și „Arena literară” (București), face parte din colectivele de redacție ale publicațiilor literare „Cervantes” (Satu Mare) „Bucureștiul literar și artistic”, „Gând Românesc” (Alba Iulia).
A primit diferite distanții și premii literare, între care: Premiul de Excelență și Diplma de Onoare ale Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Medalia Omagială a Fundației Europene Titulescu, Medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Științe din Republica Moldova, Premiul Internațional „La Ginestra” și Diploma de Ambasador cultural, ambele atribuite de Centrul Mondial de Poezie și Cultură „Giacomo Leopardi” din Recanati – Italia ș.a.
Scriitorul Ioan Barbu este un reputat constructor de publicații. A fost fondator (redactor șef) al primului cotidian particular, independent din România postcomunistă: „Curierul de Vâlcea”. Primul număr a apărut la 22 ianuarie 1990, ziar care ființează și în prezent. În fiecare an, în luna ianuarie, se organizează, împreună cu colaboratorii ziarului, manifestări omagiale sub genericul Zilele Curierul de Vâlcea, care se încheie cu Gala premiilor „Curierul de Vâlcea” (literatură, muzică, arte plastice și Marele premiu pentru Cultură). În ianuarie 2018, s-a aniversat 29 de ani de la fondarea ziarului.
A fondat, de asemenea; „Curierul literar și artistic” pentru românii de pretutindeni – Supliment de cultură al cotidianului „Curierul de Vâlcea” și, împreună cu scriitorul Ioan Radu Văcărescu, începând din aprilie 2016, editează publicația literară „Rotonda valahă” – revistă trimestrială de Literatură, Artă și Civilizație.
Ioan Barbu este directorul Editurii „Antim Ivireanul” (în vara anului 2018 a aniversat un sfert de secol de la înființare) și președinte-fondator al Asociației Culturale „Curierul de Vâlcea” – ACCV, ambele cu arii de activitate în România și peste hotare. În colaborare cu Arhiepiscopia Râmnicului și Filiala Sibiu a USR, din 2011 organizează, anual, în luna mai, pe parcursul unei săptămâni, Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, aflat la a IX-a ediție (președinte de onoare al Salonului – acad. Mihai Cimpoi (Chișinău), iar președinte executiv, prof. Ioan Barbu). Au participat, ca invitați, la edițiile de până acum reputați scriitori, artiști plastici, soliști vocali și instrumentiști din România și de peste hotare. Dintre personalitățile de cultură de peste hotare amintim: Carmen Daniela, compozitoare și pianistă (Germania0; scriitorii Lidia Grosu, Maria Șalaru, Valeriu Matei, Mihai Cimpoi și Vasile Căpățână (R. Moldova), Vasile Tărâțeanu (Ucraina), Jean-Yves Conrad (Franța). Jesus Avila Granados (Spania), Alex Citizen (Canada), pictorul-ceramist Juan Panisello Chevaria (Spania), actorul Sandu Cupcea (R. Moldova), pictorița Laura Preda (Italia), jurnalistul Iury Dutza (Spania) ș. a.
Cu prilejul manifestărilor respective , s-a atribuit, anual, Trofeul „Cerurile Oltului” unor reputați oameni de cultură din țară și de peste hotare. Tot în luna mai, scriitorul Ioan Barbu, în colaborare cu Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, organizează – în fiecare an, începând din 2014 – „Festivalul Cărții la Râmnic”, fiind invitate edituri din țară și de peste hotare. Președinte de onoare al Festivalului Cărții la Râmnic este acad. Vasile Tărâțeanu, scriitor și publicist din Cernăuți (Ucraina).
În ultimii ani, scriitorul Ioan Barbu a donat mii de cărți unor biblioteci din țară (Biblioteca Națională a României, bibliotecilor județene și municipale din Pitești, Alexandria, Cluj, Slatina, Vâlcea, Drăgășani; Roșiori de Vede, unor biblioteci comunale (Corbu – Olt, Prundeni și Budești – Vâlcea, Domnești – Argeș) , precum și unora de peste hotare: Biblioteca Națională a Franței – Secția Limba română, Biblioteca Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, Biblioteca Liceului Românesc „N. Bălcescu” din Gyula și Biblioteca Școlii de Educatoare din Szeged (Ungaria), Biblioteca Centrului Mondial de Poezie din Recanati – Italia, bibliotecilor din orașele Torredembarra, Barcelona, Castellon de la Plarna, Parma (Spania), Biblioteca „Ion Minulescu” a Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu” din Nȕrnberg ș. a. “
Cartea se încheie cu “Pro Memoria“în care descoperim 17 texte semnate de renumite personalități din lumea culturală, științifică și teologică, despre personalitatea și opera lui Ioan Barbu, printre care: Mihai Antonescu, Ion Andreiță, Î.P.S Mitropolit dr.Serafim Joantă-Germania, Î.P.S. Mitropolit dr.Bartolomeu Valeriu Anania, Constantin Zărnescu, George Astaloș, Florentin Popescu etc.
Și în acest mic volum descoperim în scriitorul, jurnalistul și promotorul cultural Ioan Barbu un prozator excelent în domeniul realismului reportericesc și al prozei de conduită, precum și al investigațiilor sociologice dar și al relatărilor călătoriilor efectuate. O revelație a unei vieți dăruită culturii, prețioasă. Închizând coperțile acestei cărți mi-am adus aminte de citatul lui Andre Malraux: “A reflecta asupra vieții – asupra vieții în fața morții – nu înseamnă fără îndoială decât a ne aprofunda” interogația.
Al.Florin Țene
