3.1 C
Nürnberg, DE
April 18, 2024
Exclusiv

ISTORIA CA POVESTE

Scriitorul Valerian Iliescu recidivează cu un nou roman, în lumea scrisului românesc, după cel publicat anterior, Dragoste pe Vit, tradus în limba bulgară, fiind lansat și în Bulgaria.

,,Istoria este cea mai frumoasă poveste, își încheie un istoric contemporan minutele sale de istorie românească, istorie concentrată în secvențe semnificative pentru evidențierea unui sens. Adevărul conținut în această afirmație-laitmotiv se referă mai mult la modul subiectiv în care tratăm și/sau vedem evenimentele istorice, cu ispita transpunerii lor în poveste, literaturizându-le.

De aceea, istoria este cea mai frumoasă poveste doar când devine literatură.

Ca poveste, istoria este extrem de ofertantă pentru literatură, întrucât, ficțiune fiind, lasă libertate absolută naratorului să umple tiparele epicului cu propriile modalități de înțelegere a evenimentului istoric. Când istoria trece prin biografia unei familii, epicul și istoricul se însoțesc pentru a pune în evidență tragicul…” (Ecaterina TUDORACHE).

Este și cazul romanului Ultimul amurg de Valerian Iliescu, publicat în două volume la Editura Hoffman și lansat recent, atât la Oporelu, comuna natală a scriitorului, cât și la Biblioteca Județeană ,,Ion Minulescu” Slatina, roman ce sintetizează evenimente istorice din secolul al XX-lea, trăite de familia lui Tite Boboc, fruntașul, ulterior, sergentul Ene Constantin. El este cel căruia autorul îi încredințează misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile și personajele.

Cursul întâmplărilor se întoarce în timp până în secolul al XIX-lea, pătrunzând în istoria familiei până la străbunicii lui Tite Boboc. Înaintași de-ai săi haiduciseră cu Iancu Jianu, bunicul matern, Cilă, luptase în 1877 în Războiul de Independență, iar tatăl său, Ene Vasile, participase la Primul Război Mondial și fusese decorat de Regina Maria pentru faptele de vitejie.

Astfel, romanul apare ca o călătorie în timp, în istorie, iar spațiul desfășurării acțiunilor este vast. Narațiunea pornește din satul Oporelu, locul de baștină al Cileștilor și Bobocilor, spațiu oltenesc, marcând viața locuitorilor săi sub toate aspectele. Însă, destinul îl poartă pe eroul principal la Mangalia și Balcic, trece chiar și granițele României de atunci, participând la campania din Rusia în cel de-Al Doilea Război Mondial, apoi la eliberarea orașului Carei, a ultimei palme de pământ românesc și alungarea inamicului până în Cehoslovacia.

De fapt, Valerian Iliescu este un narator colportor, împlinind promisiunea pe care o făcuse ,,moșului” său Tite Boboc de a-i scrie povestea vieții lui, cu împlinirile și eșecurile trăite din plin, cu participarea lui la evenimentele istoriei. Astfel se explică limbajul oltenesc al personajelor, frecvența perfectului simplu al verbelor, precum și numeroase regionalisme.

Personajele din roman sunt oameni simpli de-ai locului, din ,,Oporelu său drag” cum îl numește autorul, ale căror trăiri le evocă în roman, locuri și oameni dragi, pe care Valerian Iliescu le-a purtat în suflet oriunde l-au purtat pașii.

În roman sunt descrise o serie de personaje cu nume și prenume, cu poreclele date de ,,gura satului”, cu defectele și calitățile lor, cu gospodăriile lor, ulițele și împrejurimile satului Oporelu, locurile unde se jucau copiii, obiceiul colindelor de iarnă, dealurile, pădurile și locurile unde desfășurau sătenii muncile agricole.

Rememorarea marilor evenimente istorice (Războiul de Independență, Primul Război Mondial), povestite de eroul principal Ene Constantin, apoi cele trăite ca membru în garda de protecție și pază în perioada ultimilor ani petrecuți la Balcic de Regina Maria, combatant în Al Doilea Război Mondial, căzut prizonier în gulagurile rusești, din nou combatant după întoarcerea armelor, activist de partid la colectivizarea țării, atât în alte județe, cât și în plaiurile natale ale Oporelului, au consecințe nefaste ale trăirii ultimului său amurg. În relatarea acestor evenimente care au marcat istoria poporului român, derularea lor reală, uneori de un tragism cutremurător, se împletește cu ficțiunea, iar cititorul va fi compensat pe parcursul lecturării romanului cu scene romantice, cu relatări idilice ale locurilor în care se desfășoară acțiunea, cu descrieri detaliate ale locurilor pitorești de la Balcic sau ale Mării Negre de la Mangalia.

Prin intermediul celor cu care călătorește fruntașul Tite Boboc pe drumurile vieții, în locuri pe care le vede pentru prima dată, cititorul va descoperi istoria acestor așezări și descrieri ale orașelor Slatina, Corabia, Zimnicea, Sulina, Mangalia, Balcic, așa cum arătau în perioada interbelică, scriitorul dovedind o minuțioasă documentare în locurile desfășurării acțiunilor din roman.

Ultimul amurg este un laitmotiv al unei frumoase povești de dragoste dintre Tite și Daria, credință și război, împletite cu evenimentele istorice ale timpului. Iubirea lor, promițătoare la început prin intensitatea și sinceritatea sentimentelor, devine o iubire neîmplinită prin derularea evenimentelor istorice, dar și a concepțiilor arhaice perpetuate în familiile din mediul rural, ultimul amurg, fiind trăit în amintirea unei iubiri de o viață și acceptarea imposibilității de a întoarce timpul.

Ștefania MARINEANU

Related posts

VOICHIȚA TULCAN MACOVEI DESPRE „CLIPE PE PUNTEA VIEȚII” DE TITINA NICA ȚENE

Liliana Moldovan

Ard malurile Nistrului din lemn de mesteacăn!

Liliana Moldovan

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE : „ODĂ…FERICIRII”

Liliana Moldovan

Sărbători fericite!

Theodora-Raluca Paun

Al. Florin Țene încheie seria de romane despre Sfinții închisorilor comuniste cu viața martirului filosof Mircea Vulcănescu

Liliana Moldovan

Poeta Daniela Vasiloschi își trăiește clipa alături de cititori

Liliana Moldovan

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy