În ce iarnă, în ce an? Anii trec ca apa… Mai ieri, la 65 de ani, scriam un eseu despre Vasile și iată că, poetul și epigramistul Vasile B. Gădălin( pseudonimul lui Vasile Brustur) a ajuns deja la Borna-80.
Născut pe 06.02 1944 în localitatea Coasta din Județul Cluj, absolvent al Facultății de drept(1970) și Filologie(1978), după o activitate intensă în cadrul Ministerului de interne, din 1999, după pensionare, s-a dedicat trup și suflet activității literare și de creație, fiind o prezență activă în mediul cultural clujean și nu numai..
Membru al Ligii Scriitorilor din România, a Uniunii Epigramiștilor Români,vicepreședinte al Cenaclului,,Artur Silvestri”, al Ligii Scriitorilor, senior al Asociației Epigramiștilor Clujeni,,Satiricon”, acesta se prezintă acum la ceas aniversar cu 10 volume proprii de poezie, epigrame, poezie patriotică, poezii pentru copii, ș.a.,fiind prezent și în peste 40 de volume colective (culegeri, antologii, monografii, etc.), și îngalonat cu numeroase premii locale și naționale pentru poezie și epigramă, cu aprecieri elogioase din partea unor condee de marcă a literaturii contemporane ca: Mircea Popa, Petru Poantă, Constantin Râpă, Constantin Cubleșan, Ioan Pop, ș.a.
Poet și epigramist de o sensibilitate aparte, talentat și inspirat, Vasile B. Gădălin a rămas același om vesel, onest și jovial, prietenos și molipsitor de optimist cum era, care știe să te bucure, să te facă să zâmbești, care te impresionează prin verva sa, care îți dă speranță prin stilul imaginația și fantezia sa imagistică, prin simplitatea și ușurința cu care versifică, compune și improvizează.
V.B.Gădălin are o inteligență nativă, un dar și un har de a scrie, este un bun român și un patriot convins, un iubitor al culturii și tradițiilor locale și naționale, prietenos și sociabil, un nume de marcă a școlii de epigramiști clujeni, alături de nume consacrate ale genului ca: Ion Arcaș, Vasile Langa, Ioan Pop, Marian Popescu, Eugen Albu, Mihai Teognoste și mulți alții. Atât în poezie cât și în epigramă, acesta este un trubadur și un călăreț iscusit a lui Pegas, dar și un arcaș ale cărui săgeți, niciodată otrăvite, reușesc să atingă întotdeauna ținta propusă.
Descătușat de toate rigorile literare și stilistice pe care le stăpânește cu măiestrie, Vasile B. Gădălin surprinde mereu cu spontanietatea și prospețimea scrisului său, pentru că știe foarte bine, prețuiește și este conștient de valoarea cuvintelor, de puterea și efectul acestora.Citind și dor o singură poezie a acestuia (Amprente), veți înțelege pe deplin și mult mai bine, cine este poetul și epigramistul prezentat. La ceas aniversar îi urez acestuia La mulți ani, cu sănătate și multă inspirație!
AMPRENTE
Eu m-am lăsat amprentele pe prag,
Pe clanța uși-n casa părintească,
Pe masa-n jurul căreia cu drag
Au început aripile să-mi crească.
*
Eu mi-am lăsat amprentele pe plug,
Pe sapă și pe ruda de la car.
Pe coarnele de bivoli prinși la jug
Ce-i îndemnam pe brazdă la hotar.
*
Eu mi-am lăsat amprentele pe coasă,
Pe furcă și pe greblă-adunând fân,
Pe pui de ciocârlie-n iarba deasă
Ce-i ocroteam cu dragoste la sân.
*
Eu mi-am lăsat amprentele pe bancă,
Pe tabla și pe cărțile citite,
Pe chipul maicii mele de țărancă
Ce-mi oferise clipe fericite.
*
Eu mi-am lăsat amprentele prin sat,
Pe oamenii ce-i întâlneam în mers
Și-un dor parcă mă cheamă ne-ncetat
La locul drag al primului meu vers.
*
Eu mi-am lăsat amprentele prin lume,
Pe unde pașii m-au purtat mereu
Și ca poet mi-am făurit un nume,
Cu ocrotire de la Dumnezeu.
*
Iubesc această țară ca pe-o mamă,
Ce-i fericită sub un cer senin.
Cu drag am apărat-o fără teamă,
Cântat-n vers duios de Gădălin.
Gavril MOISA
