„ Copilăria este fericirea de a te juca cândva din nou, de a primi înapoi aripile care
s-au pierdut în drum spre vârsta adultă”, mărturisea cu nostalgie Michael Ende.
Scriitorul Ion Dascălu rememorează evenimentele şi întâmplările copilăriei în volumul « PRIMUL START : COPILĂRIA », apărut la Editura SOCRATE, 2023, cu o prefaţă semnată de criticul literar Mihai MARCU. Compoziţional, volumul amintit conţine 195 de pagini, nefiind structurat pe capitole. O tonalitate directă, motivată de sinceritate, ne aduce în lumea fermecată a copilăriei, unde o mare parte din timp se desfăşoară în localitatea natală, Malu Mare.
Tema romanului este copilăria autorului, unică în felul ei. Perspectiva narativă este subiectivă, naraţiunea fiind la persoana I. Ciclurile copilăriei apar pe rând ca o călătorie magică în universul rural, pe îngustele poteci ale pădurilor din apropiere, iar copacii umbroşi erau locul secret unde visele prindeau aripi. Contextul spaţio-temporal este bine conturat. Acţiunea se petrece la Malu Mare, sunt amintite alte câteva toponime din arealul geografic al autorului : Malu Mic, Ghindeni, Coşoveni, Geormane, Sadova, Bechet, Dăbuleni, Craiova, iar perioada de timp este cuprinsă de la naştere până la 14 ani. Autorul vorbeşte cu emoţie firească despre ţinutul natal, despre părinţi, soră, bunici, unchi, mătuşi, verişori, dar nu sunt uitaţi colegii şi tovarăşii de joacă : Viorel, Gină, Dorel, Petre al lui Gâdaie, Marin al lui Ţâru, Rafael, Tiţă, Marcel al lui Jumară, Costel, Aurel ş.a.
Ca tehnică narativă este folosită tehnica detaliului. Amintirile din copilăria scriitorului Ion Dascălu rămân imortalizate într-un tablou pictat în culori vii, în care fiecare detaliu evocă o poveste veselă sau duioasă despre aventura cunoaşterii în această lume plină de neprevăzut. Inocenţa, naivitatea atotbiruitoare a copiilor marchează evoluţia firească a autorului şi a copilului din toate timpurile. Adevărata provocare a copilăriei este dată de frumuseţea şi capriciile fiecărui anotimp, dorinţa de a se copilări rămâne potenţialul de rezistenţă permanent. Scriitorul descoperă şi redescoperă natura cu fiecare primăvară. Verdele crud, copacii înmuguriţi, florile care îşi deschid petalele ca într-un vals, trilul păsărelelor, ciupercile timide ivite printre firele de iarbă, iepurii care se furişează printre tufe, fructele de pădure apărute din loc în loc făceau deliciul reînvierii naturii.
Vara era aşteptată cu nerăbdare, simfonia zilelor pline de soare venea ca o schimbare de paradigmă. Lecţiile de înot împreună cu tovarăşii de joacă rămân pagini de aventură scrise pe luciul apei Jiului sau în gâldanul din apropiere. Prozatorul începe să descopere tainele înotului şi să devină stăpân pe propriile forţe. Anotimpul vara îl învaţă să-şi înfrunte fricile, se speria din când în când de un vârtej, dar privind de sus oglinda apei se simţea invicibil. Abilităţile de căţărare le-a deprins încetul cu încetul, efortul de a se înălţa deasupra apei însemna de fiecare dată o mică victorie. Furtul fructelor din grădinile vecinilor era de departe o mare tentaţie. Ceata copiilor echipată cu cele necesare punea în aplicare planul « ingenios ». Sucul de lubeniţă, gustul şi aroma merelor şi perelor, porumbul copt sau fiert le încântau papilele gustative, aducând o bucurie neaşteptată în zilele toride de vară, dar au rămas şi amintirile de neşters, datorate acestor experienţe unice. Pădurea era plină de ispite, coarnele roşii erau fructe adorate de tot grupul. In acest colţ de lume, copilăria nu înseamnă doar joc şi voie bună. Pe măsură ce creşteau, copiii deveneau utili familiei, aventura unei zile începea cu muncile câmpului, unde cei mici deprindeau mânuirea şi rolul uneltelor, îşi dezvoltau cultul muncii şi duceau responsabilităţile la bun sfârşit. Apele Jiului sau ale bălţilor din apropiere se transformau în tărâmuri unde copiii îşi construiau mici imperii pescăreşti.
În aparenţă, starea de lucruri pare obişnuită, dar micuţii învăţau metode străvechi de pescuit, explorând arta subtilă a răbdării, în aşteptarea momentului potrivit.
Anotimpul toamna venea cu ploi torenţiale, cu nostalgii de tot felul. Culesul viilor era o sărbătoare, strugurii culeşi direct din vie şi consumaţi pe loc devin memorabile amintiri. Porumbele şi merele pădureţe erau mereu în atenţia copiilor. Întâmplările haioase erau la tot pasul, indiferent de anotimp. Şcoala era la 2 km de casă, deplasarea se făcea pe jos sau cu patinele, uneori o singură patină. Aşadar, iarna avea frumuseţea ei, iar surprizele nu întârziau să apară. Mare era bucuria când descopereau fructele zemoase acoperite de un strat subţire de gheaţă, un miracol în mijlocul iernii aspre. Uite aşa se apropiau sărbătorile de iarnă cu farmecul lor deosebit, când spiritul Crăciunului îi făcea fericiţi.
Stilul se remarcă prin precizia notaţiei, frazele ample alternează cu frazele scurte. Limbajul este concis, absenţa neologismelor nu este o scădere, ci o redare cât mai suplă a realităţii şi a vorbirii personajelor. Autorul utilizează cu multă forţă sugestivă posibilitităţi oferite de bogăţia limbajului vorbit.
Prin urmare, volumul « PRIMUL START : COPILĂRIA » este un roman autobiografic care trezeşte nostalgia oricărui început. “Nu este niciodată prea târziu pentru a avea o copilărie fericită!”, spunea Tom Robbins ; “Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată”, preciza Tom Stoppard.
Secvenţa finală a romanului lui Ion Dascălu are adânci şi tulburătoare înţelesuri :
“O copilărie minunată dintr-un şir infinit, diferită în frumuseţea ei doar de locurile şi persoanele momentului, trăită de fiecare cu intensitate.
Cu bine copilărie!
Te voi păstra în mintea mea ca pe o flacără mereu vie, atâta timp cât aceasta va funcţiona” – Ion Dascălu
*
Actul « evadării » autorului pe apele Jiului îi atribuie romanului calitatea de uriaş simbol al libertăţii şi comuniunii om – natură.
