De curând, am primit din Petroșani două volume de poezii semnate de cunoscutul poet liric Dorel Neamțu, intitulate “Lacrima sărutului “și “ Răsăritul dorului“, ambele apărute la Casa de Editură Exclusiv, Petroșani, 2024.
Despre poezia clasică a poetului din Valea Jiului am mai scris, remarcând sensibilitatea eului exprimată prin poezia clasică, Eul poetului este frisonat de iubirea față de jumătatea mitologică a bărbatului.
În această cronică am să abordez amândouă cărțile primite, însă, la început îmi voi exprima gândurile despre volumul “Lacrima sărutului “, pe care am primit-o cu următoarea dedicație:”Domnului Pre;edinte Al.Florin Țene, cu drag! Cu adâncă recunoștință, vă dăruiesc acest volum de versuri ca unui “împărat “ care vă citește! ss Dorel Neamțu, 11.03.2024 “.Volumul este structurat în două părți. Prima fiind evantaiul policrom al poemelor, iar ultima parte cuprinde panerul de articole scrise de: Al.Florin Țene, Rodica Vasca, Mirela Cocheci, Anca Ciolca, Ioan Ovidiu Muntean Delaroșcani, Ileana Firțulescu, Cristi Cristescu, Monica Dușan, Prof.Petronela-Vali Slavu, Daniela Mârza, Gabriela Stoian, Carmen Pintea, Florentina Mitrică, Mircea M. Ionescu și Tiberiu Vințan. În acest florilegiu de aprecieri despre poezia lui Dorel Neamțu lipsește semnătura poetului Dumitru Velea, prietenul meu din tinerețe, un talentat poet și eseist din urbea petroșeneană.Poate este foarte ocupat cu interesanta revistă ce o editează “Banchetul “, sau poate îi este greu să coboare din “Turnu de fildeș “.
Pentru a înțelege sensurile poemelor din acest volum, încercăm să deslușim sensul înțelegerii celor două cuvinte din titlu. Lacrima este o secreție lichidă a glandelor lacrimale, care se găsesc în colțul extern al ochiului și își evacuează secrețiile prin două canale. Unul se deschide în interiorul ochiului, iar celălalt în fosele nazale. Lacrimile au rolul de a curăța, umezi și dezinfecta globul ocular. În ele (ca și în salivă) se găsește o substanță numită lizozim, care omoară agenții patogeni. Acum să vedem ce înseamnă sărutul. Sărutul este atingerea sau apăsarea buzelor pe buzele unei alte persoane sau pe un punct de pe corpul ei sau al unui obiect. Conotațiile culturale ale sărutării variază foarte mult. În funcție de cultura și context, un sărut poate exprima sentimente de dragoste, pasiune, atracție sexuală, activitate sexuală, excitare sexuală, afecțiune, respect, salut, prietenie, pace și noroc. În unele situații, un sărut este un gest ritualic, formal sau simbolic care indică devotament, respect sau sacrament. În unele societăți, sărutul are rol ritual sau de politețe, folosit ca o formă de salut, în acest caz poate să nu includă nici o manifestare. emoțională. Sărutul, practic, înseamnă atingerea cu buzele, a buzelor altei persoane, a mâinii, feței, a oricărei alte părți ale trupului, a unei icoane, cruci, animale, jucării de pluș sau alte obiecte. Cuvântul sărut are foarte multe sinomime, multe dintre ele, folosite în cadru familial, precum: pupic, pupat, pupătură, sărutare, țoc, țocăire, țucare, țucat, țucătură, guriță.
Înțelegând semnalul transmis de poet, încă, din titlu, ne este mai ușor să pătrundem în mesajele încorporate în eclatantele poeme din volum.Acestea emană un considerabil grad de muzicalitate de felul foneticelor acoristice, totuși mult mai pronunțată față de poezia lui Dan Botta: “ La noi icoanele se-aprind
Ca un cântat de strană
Și se topesc într-un colind
Ca lacrima de MAMĂ.“(La noi icoanele se-aprind ).
Ceea ce pare a da unitate liricii este aici procesul psihologic de eliberare a condiției confesive: poezia lui Dorel Neamțu se îndreaptă pas cu pas înspre mai recenta ei înfățișare de implicare a sufletului, biografică, în chipul catagrafiei emotive.Astfel ne face să înțelegem lirismul din cel de-al doile volum, intitulat “Răsăritul dorului. “.
Așa cum am procedat mai înainte, încercăm să înțelegem sensurile cuvintelor din titlu. Răsărit înseamnă locul de unde răsare soarele, sau încolțirea din pământ a unei plante.. Dor înseamnă dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată.
Autorul acestui volum ne atenționează că în situația sa biografică a răsărit dorul datorită faptului că cineva apropiat lui se află depart:” De n-ar fi înflorit florile
Ți-aș trimite dorurile
Să le-aprinzi stele pe cer
Florile nicicând nu pier.”(De n-ar înflori florile ).
În concluzie, poetul Dorel Neamțu este un liric clasic, dotat, inteligent conținutistic cu o formulă metaforică, având o tehnicăa purificării noționale a vocabularului, precum și în fixația în poemul conceptual.
Al.Florin Țene
