21.8 C
Nürnberg, DE
May 23, 2024
Cultură Exclusiv

Poezia trece mai departe

Poetul nu minte niciodată

El doar spune ce-i şopteşte viitorul

Trecutul adus în mere coapte din pom

Sau busuiocul sfinţit în pridvorul

Oglindit în picătura de atom.

***

Iubirea e sinceră când o uită-n cuvinte

Spuse ca rotocoalele de fum

Fiinndcă niciodată Poetul nu minte

El doar rătăceşe versul pe drum.

***

Cerul în verbul lui e ca apele

Ce curg pe clopotul învechit

Când muza “aburită” închide pleoapele

Convinsă că Poetul n-a minţit.

***

Fruntea îi e asudată de gânduri pe mal

În însingurătate muzele le mai încurcă

Văzându-le alunecând goale pe-un val

Poetul în morile cerului mai urcă.

***

Lângă coapsa ei Poetul e beat

Ca şerpii din vitrină, din platină,

Dar niciodată nu se lasă împerecheat,

Însă tâmplele-i bat şi se clatină.

Poetul nu minte niciodată, dar niciodată…

Sub cântecul păsărilor se rup firele de lumină,

O spune în vers, seara, la câte-o fată,

Muza de porţelan auzind cade din vitrină.

Poeţii nu mor niciodată

Poeţii nu mor niciodată,ei doar

îşi odihnesc zborul

între clipa ce vine şi visul cea fost

potolind focul din oase şi luna

cu dorul,

arzând întotdeauna

cu rost.

***

Poeţii nu mor niciodată,se-ntorc în cuvinte

eterne vorbe încolţite-n brazdă

în frunze,flori şi în întoarceri din cele sfinte

sau în zborul păsărilor ce torc la stână

cântece pregătite să fie gazdă

în care intrăm cu ei de mână.

***

Poeţii nu mor niciodată ei vin

coborând treptat în noi pe frânghii de lumină,

de apă şi iz de pelin

ne iau de pe umeri tristeţea,ne-nveşnicesc tulpină

şi ne pun aripi de înger,în abis

nu mor niciodată,dar niciodată

doar urcă în vis.

***

Poeţii nu mor niciodată,doar ies

din auz,cum ai privii

printr-un ochean întors,

sau alunecă în simţuri cum noaptea unei ciocârlii

aureolează cu stele un şes,

ei au în vene al patruilea simţ,

metafora din sânge a unui prinţ.

***

Poeţii nu mor niciodată,şi doar

îşi odihnesc zborul

între clipa ce vine şi visul amar

potolind focul din case şi luna

cu dorul ,arzând întotdeauna

cu rost.

Poemul postum

S-a dovedit că moartea e anonimă

Trece printre noi şi ne ia pe sărite

O însoţim fără judecată cu ultima rimă

Acolo unde şi verbele cad rănite.

***

Doar câte odată unul dintre sute

De doamna neagră crezând c-a fost cosit

Cade în cartea postumă scrisă pe tăcute

Când inima minţise c-a murit.

Poezia

Poezia se întrupează când soarele

şi Hades se ating până şi-n vis-

spune Odysseas Elytis,

atunci în amiaza susţinută de cariatidele pădurii, marele

cer încălţat cu pielea picioarelor Poetei

o primeşte rătăcind printre stele

şi arsă de dor,

îi pune aripi ,şi zboară

cu sufletul ei ancestral

şi călător

când sub şa i-a murit şi ultimul cal.

Iar strugurii sunt sâni în via

din care mulge lapte pentru zei,

Aceasta este Poezia

din care Mariana te invită,cititorule,să bei

din veșnicia ei..

Poezia trece mai departe (de Ziua Poeziei)

În vremuri ancestrale

Gânditorul din Hamangia

adăstând într-o vale

cu tribul său împreună

se temeau de apariţia scrisului,

sub lună,

acele semne de rău prevestitoare :

“cine va mai asculta cântece şi gânduri

sub soare

când nimeni nu ştie să citească

şi scrisul pe piatră costă

cât un ciubăr de iască?”

Îşi ziceau ieşind dintr-o grotă

anostă…

***

Vremurile se rostogoleau vremuind generaţii

şi Gutenberg a înfipt un spin de teamă,

menestreli de prin toate castelele Europei

şi prelaţii

încălzeau saloanele cu incertitudini şi dramă:

“cine va mai asculta

cântecele noastre

sub fonta solară şi astre

când puţini ştiu să citească

iar cartea e scumpă şi fragilă

şi poate să ardă ca o iască?

Nu e mai bine s-o facem din argilă?”

***

…şi Dumnezeu a mai întors

câteva secole de pagini

pe dos,

poeţii la colţurile pieţelor

unor simpozioane de imagini

prevesteau sfârşitul Poeziei,

sorbind laptele viei:

“Nimeni nu mai citeşte o carte

şi internetul cititorii n-i împarte,”

nevăzând că Poezia

încălţată cu sandale

din pielea cerului

şi talpă din scoarţă de tei

agale

venind din veacuri ancestrale

se strecoară printre ei

ca o femeie tânără

şi dornică de dragoste

în mână cu o carte

în mileniul viitor

mai departe…

Al.Florin ŢENE

Related posts

Regiunea autonomă evreiască din Rusia extremului orient! Continuitate post- sovietică!

Liliana Moldovan

Irosire…

Theodora-Raluca Paun

UN SPECTACOL LITERARLA CEAS ANIVERSAR

Liliana Moldovan

DE MĂRȚIȘOR

Liliana Moldovan

Femeia, o fascinantă enigmă

Liliana Moldovan

Peste 300 de fragmente din filme cu și despre artiști surprinse în LIVE, instalația de artă video a artistului Alex Manea

Moderator1

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy