Sub auspiciile Direcției Județene pentru Cultură Mureș, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Ligii Scriitorilor din România – filiala Mureș în somptuoasa Sala a Oglinzilor a Complexului hotel-restaurant ”Imperial” Sighișoara, vineri 22 martie cu ocazia Zilei Internaționale a poeziei, a avut loc lansarea volumului de poezie intitulat „Drumul căutării” al poetei Angela Maria Drăgoi.
Cei prezenți aflați în număr mare, au avut parte de o atmosferă caldă, distinsă și elevată, participând ca invitați iubitori de poezie, prieteni ai Angelei.
De remarcat, pe lângă scriitorul, poetul și jurnalistul Nicolae Băciuț – director al Direcției pentru Cultură Mureș în calitatea sa de moderator au mai vorbit despre carte: scriitorul Nicolae Suciu – membru UZPR, poeta Adriana Dandu, poetul Vasile Luca – membru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, (UZPR), Alina Nistor – profesor de Limba și literatura română. În acest periplu poetic, poetul Mircea Dorin Istrate Președintele Ligii Scriitorilor –filiala Mureș, a fost reprezentat la Sighișoara de scriitorul Iovu Roiban Oroianu, cât și, de Ioan Berța – președintele Societății cultural – patriotice”Avram Iancu”
Recitalurile muzicale au fost susținute de: frumoasa Anda Voican cu a ei voce de o frumusețe aparte, de cantautorii Traian Comșa, prof. de muzică Nicolae Poșta, interpreta Maria Moldovan, prof de muzică Ștefania Pârlea, și nu în ultimul rând de cunoscutul interpret de muzică românească Nelu Șopterean.
De la Tg. Mureș, au fost prezenți o parte din membri cenaclului literar ”Aurel Filimon”- a Ligii scriitorilor din România –filiala Mureș. Printre invitați, chiar dacă doar meteoric, s-a aflat Bogdan Burghelea – viceprimarul municipiului Sighișoara, motivându-și plecarea intempestivă, că evenimentul lansării de carte se suprapune cu un alt eveniment la care musai trebuie să-l onoreze… Cei prezenți au avut parte de o după amiază destinsă, caldă, prietenească, în care poezia, luările de cuvânt, muzica, ne-a arătat că dorința, setea de poezie este reală. Și anume, sărbătoarea poeziei așa cum spunea Nicolae Băciuț „se trăiește la maximă intensitate chiar dacă Angela Maria Drăgoi este la prima sa apariție de carte, „fiindcă până la urmă important este poezia, dacă nu reacționezi la poezie, poate să te recomande și bunul Dumnezeu, nu-ți place, nu ai cum să te apropii de poezie. Și apoi ca orice lucru în viață, dacă vrei să înveți să-ți placă poezia, trebuie să înveți să-i descoperi frumusețea” Așadar, avem nevoie dincolo de această primă percepție a receptării unui text literar și de un „picuț de educație estetică”. La rându-i scriitorul Nicolae Suciu a scos în evidență latura apropierii de opera, creația zămislitorului de frumos, punând accent pe îmbogățirea noastră spirituală și sufletească, nu de cum arată cineva sau cât de important se crede ca persoană, un fel de narcisism exacerbat ce pare mai degrabă o meteahnă păgubitoare, fără prea mare relevanță de vreme ce primează persoana ta proprie cu toată partea materială care, nu odată ne îndepărtează unii de alții, neținând cont de statuarea umanului, apropierii de oameni, primând pe scara valorilor ce dăinuie peste veacuri, a ceea ce lăsăm în urmă prin trecerea mărginită a fiecăruia dintre noi.
”A fost precum o ploaie ce-n grabă a trecut,
Cu zbucium la-nceput când ”multe te-au durut”
Dar ce „nu te omoară”, puternic te călește!
Înveți că fericirea cu „picul” se clădește!
(Drumul căutării)
Viața văzută din perspectiva omului călător supus aceleiași legi imuabile dinspre o lume spre alta, urcăm în tren dar nu știm unde coborâm și când coborâm
În trenul vieții suntem doar simpli călători!
Și nu știm care-i stația spre celălalt tărâm!
Singuri parcurgem drumul sau cu însoțitori,
Unii coboară-n grabă, iar alții mai rămân!
(Trenul călător)
Programul, luările de cuvânt pe marginea volumului de debut a ținut în priză întreg auditoriu pe tot parcursul acestei lansări.
Cu uimire m-am apropiat de poezia Angelei Maria Drăgoi, surprins plăcut să întâlnesc prin scrisu-i un poet bine timbrat, chiar dacă este la debut de carte, redând cu atâta seninătate și acuratețe crâmpeie de viață, a omului cu bunele și mai puțin reușitele lui, dar mai cu seamă, la felul de a transpune în poezie, sentimente, gânduri, trăiri, poeta înmuindu-și pana iubirii de frumos, prin acest volum de debut intitulat „Drumul căutării” Iar astăzi 22 martie, poeta, mai trăiește un eveniment, odată cu lansarea acestei cărți își sărbătorește ziua de naștere, o zi impregnată de o tainică descătușare, o putem percepe o sărbătoare prin însă-și cartea ce ia drumul spre publicul cititor, spre publicul iubitor de poezie.
De ce drumul căutării?
În toată alcătuirea facerii ei, poezia Angelei Maria Drăgoi capătă irizări de lumină, în care „întrebările, visele, suișurile și coborâșurile tinereții, împlinirile, regretele și înțelepciunea vârstei, reprezintă o parte din comoara, din căușul inimii ei.
Luând poezia un mijloc de exprimare în care ne regăsim ca pilde de urmat pe un drum al căutării la capătul căruia urmează să ne întâlnim într-o totală împăcare cu noi înșine.
Dacă venim pe lume, nu-nseamnă c-am cerut
S-avem această viață și-un drum, de străbătut!
Oricum va fi sortită, mai bună sau mai rea,
Vom merge pân’ la capăt, având dreptul la ea!
O poetă care și-a aflat drumul căutării cu atâta seninătate și o adresare directă încât fiecare cititor, iubitor de poezie își va afla cu bucurie și o copilărească sfioșenie frânturi de poveste dintr-un timp fără de timp, prin însăși căldura, iubirea acelui fior dătător de trăire lăuntrică ce are darul să-ți trezească, ție ca iubitor de poezie, nostalgii de o frumusețe aparte.
Poezia Angelei Drăgoi este scrisă cu inima, fără exhibiții, printr-o adresare directă, uneori pilduitoare ca mesaj, iar cuvântul devine dâra peniței pe albul foii de scris din sufletul fiecăruia dintre noi, cititorii.
Neuitând să-și lase amprenta iubirii de viață, de natură, de cei care i-au fost aproape, neuitându-și vreodată obârșia. Poeta adună cu migală frânturi de poveste ce i-au fost talisman de nerătăcire pe cărările vieții.
De fapt Angela Maria Drăgoi, prin ceea ce scrie, dă dovadă de multă emoție și sfială, de o nostalgie și armonie echilibrată ce o caracterizează prin scrisu-i.
Cert, avem în față o poezie dezbărată de povara unor înlănțuiri de cuvinte meandrice și fără de înțelesuri. Poeta își deschide poarta sufletului, lăsându-ne să intrăm într-o lume a miracolului, ce ni se deslușește într-o panoramare estetică de o profunzime și acuratețe aparte.
Sunt frânturi de poveste într-o perindare de imagini ce se vor trăite de fiecare cititor. O carte care are darul să placă, să suscite interes, să trezească nostalgii, să-ți devină prieten, să o îndrăgești de cum ai deschis-o.
Din spusele autoarei, a trăit cu sufletul acel sentiment de iubire, de apartenență, de înrădăcinare mai presus de orice experiență, purtându-și matricea clădită în propriu-i suflet ca pe un talisman ce o apropie de ea însăși
Suntem precum bătrânii stejari ce-și întind brațele într-o revigorantă liniște în care doar vântul, ploile, zăpezile, verile și toamnele, într-o rotire bine știută, ne apropie astral de imensitatea universului prin însăși trăirea în timp, fără de timp ca simpli călători între două lumi diferite și totuși atât de comune prin tihna, împăcarea cu noi înșine
Acest debut în poezie, este o reîntoarcere spre obârșii pregustând acel sentiment de apartenență ce te apropie firesc de locurile natale în care ai deslușit lumina dătătoare de viață
Prin scrisu-i transpare acea dragoste nezăgăzuită față de locurile natale. Angela Maria își alege cu grijă cuvintele, chiar dacă este la prima apariție de carte, debutul în poezie ne arată un poet introspectiv ziditor în ceea ce scrie, știe să-și clădească versul îmbrăcându-l în trăiri, în sentimente și emoții, cu o sensibilitate în vers demnă de toastă prețuirea. Eminescu își are corespondență în versul Angelei, ceea ce denotă, respectul ce-l poartă marelui poet și-l apropie ca un lucru firesc ce-l trăiește atât de înălțător prin limba rostită.
Ești, steaua din ceruri, luceafăr luminos!
Te-ai coborât la noi poet îndrăgostit
De murmurul șoptit, atât de melodios
Al limbii noastre dragi, în care l-ai rostit
(Să ne plecăm în fața lui)
Unele poezii sunt adevărate abecedare de viață, ale apropierii de oameni, ceea ce denotă, pe lângă o vastă experiență pilduitoare prin care ne atenționează că oamenii, în toată complexitatea lor sunt diferiți, ne pot rănii uneori.
De-aș fi putut ochi să citesc,
Ai celor de pe drumul meu,
Aș fi știut să mă feresc
De oameni ce pot face rău!
(De-aș fi putut)
Același sentiment de atenționare ca o povață trăită din experiența proprie, ni se deslușește în versurile în care atât răul cât și binele sunt atât de aproape unul de celălalt, într-o lume tot mai nedeslușită.
Când am plecat pe-al vieții drum,
Credeam că știu ce-i rău sau bun.
Dar, nu știam că poate-avea,
Mai multe fețe, lumea rea!
( Rău sau bine)
Iar singurătatea pentru un om aflat la o vârstă înaintată de viață, cu tot cortegiul ei de tristețe și amărăciune, poate să copleșească pe oricine aflat într-o astfel de stare
Bătrânul gârbovit stă singur azi la masă,
Nimeni nu-i trece pragul și ușa nu-i deschide!
Singurătatea-l strigă pe-afară și prin casă,
Doar vântul îi răspunde, obloane când închide.
(Singurătatea)
Sentimentul iubirii este atât de pregnant în poezia Angelei, cel care nu rareori ne răscolește nopțile într-o continuă dorință, într-o continuă așteptare.
Iubitul meu dorit, în gând mereu te chem
Și timpul fără tine îmi vine să-l blestem.
Tu ai plecat din visul meu sau… m-ai uitat,
Sau, chiar stăpâna nopții, geloasă, te-a furat?
(Închipuire)
Cireșii-și ning parfumul, ușor peste livezi
Petalele argintate par fluturi albi pe creangă,
Căușul palmei mele îi prinde ca să-i vezi,
Ți-i dăruiesc iubite, când spui că îți sunt dragă.
(Cireșii albi)
Descoperim în poezia Angelei o lume reală și totuși diafană ca trăire lăuntrică, dându-ți răgazul să preguști versul odată cu tihna apropierii de poezie, prin acel sentiment de regăsire în care simplitatea exprimării de la inimă la inimă, sunt stări oarecum comune și totuși atât de înălțătoare ca trăiri autentice.
O exprimare pilduitoare prin însăși mesajul fiecărui poem o lume în care poeta pășește cu sfială, răscolind pajiștile cutărilor cu talpa desculță, străbătând prin vers stări sufletești ce-i sunt aproape de inimă
Fiecare întâmplare din viața sa, îi va fi prilej de reflecție dar cel mai minunat lucru, prin poezie își exprimă stări pe care le-a trăit într-o formă sau alta, într-o așteptare expectativă diferită.
Regăsim în poezia Angelei, acel fior de iubire lăuntrică trăit de fiecare din noi, și iată, exprimat atât de firesc în cuvinte simple dar totuși înălțătoare prin corola salbei de poezii, care devin ele însăși făclii de nerătăcire. Poeta ne invită pe fiecare în parte, să-i pregustăm: trăirile, emoțiile, sentimentele, bucuriile, împlinirile. Totodată poezia Angelei, ne poate fi, liman de regăsire, bătând cu pasul ”drumul căutării” spre noi înșine.
Îi dorim, odată cu urările noastre de bine, fiind și o zi importantă din viața sa, ca acest debut în lumea poeziei, să-i fie de bun augur spre alte și alte nume de carte care s-o propulseze în lumea celor ce-și fac din poezie un fel de a exista, un fel de a trăi.
Despre poezie, așa spunea poeta Ana Blandiana într-un interviu ”Poezia este un termen generic, este ceea ce rămâne cu adevărat și ne poate face să înțelegem ceea ce am trăit. Și să înțeleagă și alții” Poezia Angelei își are punct de plecare acest nedezmințit sens.
Felicitări pentru acest debut în poezie și La Mulți Ani Angela Maria Drăgoi, alături de cei dragi! Îi stau mărturie și crez versurile din poezia ”Drumul căutării”
Cu viața împlinită și-n suflet nici un nor,
Pășesc acum senină, mi-e drumul mai ușor!
Căci știu care-i comoara ce-mi este hărăzită
Este căldura voastră și dragostea primită
Cu aceeași căldură și dragoste te îmbrățișăm și noi, cei care îți suntem aproape de inimă și-ți prețuim poezia.
La Mulți Ani!
Vasile Luca
