După ce am plecat de la Mănăstirea Voroneț, ne-am îndreptat spre următoarea mănăstire vizitată, din sudul Bucovinei. Este vorba despre Mănăstirea Sihăstria Rarăului, locul unde cerul se întâlnește cu pământul. Dacă nu mă credeți, vă invit să cunoașteți și voi acest lăcaș sfânt.
Ținutul de poveste despre care scriu acum se află undeva la marginea orașului Câmpulung Moldovenesc. Cam vreo 8 km am străbătut cu mașina, evident. Ajunși acolo am dat de o altă lume, o lume ce o găsești, poate, în povești. Trebuie menționat faptul că Mănăstirea Sihăstria Rarăului este destul de retrasă, de aceea nu este la fel de cunoscută, așa cum sunt alte mănăstiri din Bucovina.
Mănăstirea Sihăstria Rarăului este situată pe versantul sudic al Muntelui Rarău, într-o frumoasă pajiște dominată de la mare înălțime de Pietrele Doamnei. Lăcașul de cult este căutat ca loc de pelerinaj, datorită icoanelor făcătoare de minuni, precum și a duhovnicilor de aici.
Cândva, pe aceste meleaguri a existat o altă mănăstire, ctitorită de Domnitorul Petru Rareș în 1538. Ctitoria lui Petru Rareș, Mănăstirea Rarău a fost închisă de ocupanții austrieci și a fost mutată ulterior în satul Chiril din comuna Crucea, județul Suceava. Deseori se face confuzie între Mănăstirea Rarău și Mănăstirea Sihăstria Rarăului, asta datorită istoriei comune.
Potrivit legendelor, aici a fost o sihăstrie înființată de cuviosul Sisoe, spre sfârșitul secolului al XV-lea. Se mai spune că, după anul 1538, când Petru Rareș a fost schimbat de la domnie, soția sa, Elena, împreună cu copiii s-au ascuns în Rarău, fiind ocrotiți de călugări. Drept mulțumire, voievodul le-a înălțat o biserică în locul celei vechi și astfel a luat ființă Schitul Rarău. Tradiția locului mai spune că în anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat mai sus în munte soția, fiul și o parte din avere. Se spune că oamenii locului i-ar fi spus de atunci Todirescului „Rarău” (de la numele domnitorului), iar stâncile care au ajutat-o pe doamna să scape cu viață au fost numite „Pietrele Doamnei”.
Mănăstirea Sihăstria Rarăului a fost construită în 1992 de părintele Ioan Larion Neagoe, cam în același timp cu Mănăstirea Petru Vodă construită mai la sud de starețul Iustin Pârvu, în Poiana Teiului, județul Neamț.
În anul 2012 la această mănăstire au fost aduse moaştele Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou din Nea Makri, Grecia, mare făcător de minuni și izvorâtor de mir. Într-o dimineață călugării s-au trezit de la mirosul puternic de mir care curgea de la icoana Sfântului Efrem.
Primul care a observat minunea a fost chiar părintele Ioan, stareţul mănăstirii. După el au urmat şi alţii care au văzut minunea. Mulţi au venit şi li s-au dat sticluţe cu mir sau mici fâşii de pânză date prin acest mir. Prin puterea credinţei şi cu acest mir mulţi s-au vindecat de cele mai grele boli.
După trecerea la cele veşnice a părintelul Iustin Pârvu, duhovnicul neamului românesc, la Mănăstirea Sihăstria Rarăului a rămas în viaţă ultimul părinte stareț, Ioan Larion Neagoe, cu harisma patriotică şi ortodoxă asupra românilor, care a trecut prin calvarul închisorilor comuniste.
Articol scris de Luminita Tudosa
