De ani de zile, proiectul „Iubirea de aproapele meu”, aduce multă bucurie semenilor noștri. Iubirea este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfă fără iubire și iubire fără jertfă. Iubirea poate învinge orice! ”A iubi este însăși esența vieții. Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană. Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea unește la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenței”, Dumitru Stăniloaie. Iubirea înseamnă lacrimi, suferință, părere de rău. Iubirea înseamnă a te gândi, a te implica, a trăi, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Mulți sunt de acord ca iubirea adevărată e minunată și se întreabă cum să ajungă la ea. Ea este deja în noi, nu există nici o rețetă magică a iubirii pure. Dăruirea de sine, sacrificiul total, rugăciunea și Grația Divină ne vor conduce cu siguranță acolo unde dorim, dar trebuie să dorim asta din toată inima , din tot cugetul și din tot sufletul nostru. Iubirea este o emoție, un sentiment de afecțiune puternică, născut din înrudire, admirație, bunăvoință, respect, compasiune, tandrețe, interese comune, în general din emoții pozitive, Herbert Harris.”De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște, și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește… Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea ”(I Cor. 13, 1-3, 13). ”Dragostea nu este ceva în afară de Dumnezeu pentrupcă Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4, 8, 16) . Adevărata iubire nu cere nici un efort. Ea se manifestă singură, liber, firesc și necesar.
În anul 2013,împreună cu prietenii și colegii mei de la Societatea Culturală ”Anton Pann” Vâlcea, colegele de la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” Vâlcea, cu sprijinul Direcției Județeane de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea am organizat o acțiune social culturală la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Măciuca.A fost primul pas, am înțeles că se poate și trebuie.Bătrâni sau bolnavi, copii abandonați, frumoși sau urâți, naivi sau deștepți, în fața lui Dumnezeu cu toți suntem fii săi. Ne-am propus atunci să demarăm un proiect intitulat ”Iubirea de aproapele meu”, iar în fiecare lună să vizităm câte un Centru Social din județ să aducem un strop de bucurie semenilor noștri, să dăruim din prea mult sau prea puțin, un zâmbet, un gând frumos, un cântec, o poezie. Si ne tinem de promisiune. Mai mult, am ajuns si la semenii din alte zone ale tarii.Eforturile noastre sunt rasplatite prin zambete si cuvinte frumoase .Dovada…
’’ De o perioadă de timp merg în vizită la centrele pentru persoane vârstnice alături de câteva doamne și domni din Vâlcea sau alte localități.
Mulți dintre noi mai facem astfel de vizite.
Vă spun experiența mea trăită în astfel de vizite.
Am ajuns la concluzia că nu fac destul pentru seniorii noștri. Eu nu am avut o familie și deci nu sunt cuprins de grija față de vârstnici. M-am ocupat de copii și tineri crezând că le dau un impuls pentru o educație a caracterului în viața de zi cu zi.
Mă întreb de ce oare Dumnezeu îngăduie să mai stau pe acest pământ? Simt că nu fac destul și că puteam face mai mult. Mă apasă acest gând însă mă gândesc la ceea ce e scris în Scriptură. Dumnezeu ne îngăduie pentru un plan bine conturat.
Însă fac eu planul lui? De multe ori nu și mă întreb de ce se întâmplă atâtea în viața mea. Simplu. Pentru că nu aleg planul lui Dumnezeu.
De foarte multe ori dăm vina pe Dumnezeu pentru problemele pe care le întâmpinăm zilnic. Mereu spunem că Dumnezeu nu pedepsește pe alții mai răi decât noi și îi ține sănătoși și bogați financiar. Iar pe noi, care credem că mai facem bine, ne împinge la tot felul de ispite. Greșit. Dumnezeu ne-a dat conștiință și deci dreptul de a alege ce facem cu viața noastră, iar deciziile pe care le luăm ne influentează viitorul.
Mă uitam în ochii acestor bătrâni din centre și vedeam regretul vieții pe care au trăit-o. Mulți foști conducători de suflete, cu diverse meserii sau decidenți. Sunt triști pentru că atunci când au putut face ceva nu au făcut pentru semenii lor, iar acum sănătatea nu le mai permite.
O bătrânică m-a întrebat odată de unde vin și eu iam spus că de la vreo 80 km distanță și în momentul ăla mi-a întins o bancnotă de 5 lei: “ia mamă să ai de motorină că știu cât e de greu”. Da, este. Eu și mulți alții facem eforturi mari să ajungem la ei. Din echipa mea sunt oameni simpli, pensionari cu pensii minime sau angajați cu salarii modeste care contribuie la deplasări cu bani pentru carburant, fructe și alimente pentru cei în vârstă. Mergem și le vorbim despre viață, le cântăm, le recităm poezii și le animăm starea de spirit. Îi tratăm ca și făcând parte din familia noastră. Într-un cuvânt le Donăm timpul nostru.
Revin la ideea că toți vom ajunge la vârsta lor și indiferent cât ne credem de puternici acum mai târziu vom fi incapabili să ne îngrijim singuri. Așa că indiferent că ești conducător de țară, că ești pe o funcție în care decizi soarta altora gandeste-te că și tu vei ajunge să fi îngrijit de alții. Așadar acum când ești la “butoane” încă poți face ceva să alini sufletele acestor semeni.
Dacă nu poți tu lăsă-i pe alții.
Dacă ai de gând să-ți cumperi un bilet la cinema donează încă un bilet și pentru ei, dacă îți iei un pachet de țigări donează contravaloarea unui pachet unei cauze sociale, dacă te duci la restaurant mai “comandă” o porție și pentru un suflet care nu e prezent. Și exemplele pot continua.
E greu și mult de spus ce vezi in astfel de centre dar și la domiciliul unor bătrâni.
Dacă poți du-te și tu și mângâie un astfel de suflet. Pentru ei contează foarte mult.
Dar dacă nu poți, ajută pe alții să ajungă la ei. Noi vrem să Continuăm săi vizităm iar tu poți pur și simplu să ne ajuți. Nu cerem mult, ci puțin din ceea ce ai și la ce poți renunța. Și nu numai de Sărbători ci tot timpul.
Pentru ei este o avere’’.
Mulţumim frumos, Mihai Ghebrea !
Bucuria de a dărui ….bucurie !
Zenovia Zamfir
